Internaţionala

Uneori, franţujii, de politeţe şi nu pentru că ar da doi bani, mă întreabă de ce naţie sunt. Mai ales când îmi aud numele. Când le zic că sunt român, primesc în schimb remarci de genul: “Aha, am avut şi io odată o cunoştinţă, era bulgar” sau “Soţul meu mereu şi-a dorit să viziteze ţările slave”, etc. Surâd în gând, de la înălţimea culturii mele oprimate, şi îi las în pace, tot de politeţe.

Astăzi, o asitentă mă cheamă grăbită. “Vlad", îmi zice, fiindcă le las să mă tutuiască, “te căutam peste tot. Avem un pacient turc, şi nu ştie franceza. Vrei să îl vezi tu?”. “Păi, şi dacă-l văd, ce să fac, să mă bucur cât e de frumos?” zic eu, şi mă grăbesc să adaug: “Ne trebuie un interpret.” Asistenta e nedumerită. “Păi, tu nu vorbeşti turca?” “Păi, de unde păcatele mele să fi învăţat io turca?” “Ah bon, credeam că…”

Cu alte cuvinte, Vlad vine din ţara Nonfranţa, sau Cenaibaofilaestdegermania, unde se vorbeşte o limbă, că e turcă, bulgară, română, on s’en fout, e tot aia, tre să se-nţeleagă oamenii ăia cumva între ei.

În plus, pe aici au un fel de puşcării mai curate, în care îi aruncă străinii care nu au acte în regulă. O şmecherie inventată de Sarkozy ăla. Le zice Centre de Retenţie Administrativă. De acolo venea amărâtul de turc. Încercase să-şi ia zilele. Când l-am văzut, plângea de se scutura cămaşa pe el.

About The Author

37 thoughts on “Internaţionala

  1. Eh, macar puscariile pentru imgranti ilegali sun mai curate. Aici e invers….

    Pe mine m-a intrebat cineva cum ma descurc cu mandarina. Era sa le zic ca mandarina imi place mai mult ca portocala, dar mi-era ca nu se prind…

  2. treaba cu romania tara slava e universal raspandita.
    o colega frantuzoaica se uita pe site-ul austriac al cailor ferate (ne luam bilete la viena) si s-a enervat si a zis “de ce nu o fi saitul asta in franceza??”; apoi s-a uitat la mine, a zambit, si a adaugat “..sau in engleza…”

  3. Daca vrei sa se simte mai bine si nu aveti pe nimeni acolo care vorbeste lb. turca, poti sa-i zici ca “merhaba”, insemana un fel de buna ziua.

    Cand vrei sa-i zici multumesc ii spui “tessekur ederim”.

    Sau cand il externezi si ii zici la revedere cu ajutorul lui Allah , zici”enshallah”.

    Am scris-o fonetic.

    Nu sunt turcoaica, sper sa fie corect ce zic.

    Credeam ca in franta cand zici romania sa se asocieze cu Vlad Tepes sau macar cu rromi…dar cred ca e mai bine romania asociata cu bulgarii decat cu cersatori. 🙂

  4. cool.
    sa le raspunzi ca noi nu suntem turci, noi i-am caftit pe turci numai. la Rovine, alea. le canti si un Andries daca vor.

  5. Sarma, baclava, sarsana…
    Ah da, si sa n-o uitam pe’aia cu sictir, la mine momentan teribil de actuala. Dar stiu, nu e politicos, na.
    (Trebuie sa il intreb pe Levin ce inseamna sictir in turca, daca inseamna ceva. Si cel mai bine sa am grija sa nu fie nevasta-sa de fata cind il intreb.)

  6. ai uitat cele mai definitorii chestiuni româneşti, bacşiş si hatâr
    siktir inseamna ceva, da. americanii vorbesc siktir cu degetu’

  7. Se mai intampla k unii francezi sa-ti recunoasca graiul romanesc, asa am patit eu intr-o vizita. Si ne-au salutat cu “buna ziua” si au amintit de Bucuresti, Sibiu, Timisoara 🙂
    Recunosc k m-am impaunat toata!!!

  8. ufff, fii intelegator cu francezii…ei traiesc intr-o lume a lor, in care Frantza este o eterna mare putere si franceza este singura limba vorbita. si daca n-au reusit sa-i trezeasca nici nemtii, nici americanii, sunt slabe sanse sa-si mai revina…ei poate cu exceptia arabilor in cateva zeci de ani :o))) oricum, mie mi se par chiar haiosi (majoritatea ca unii sunt nesuferiti) cu felul in care raporteaza absolut orice la Franta, dar am colegi de diferite nationalitati (spanioli, austrieci, polonezi etc) care nu pot sa-i sufere :o))

  9. Ei, is astia de la Metz mai in pom.
    Si ce, nene, e rau sa fii turc? Si sunt de acord cu Zaza, precis erea kurd! Atentie la PKK

  10. Tessekur ederim pentru lămuriri.
    Nu ştiu dacă e rău să fii turc, în mod sigur e foarte greu. De fapt, aş fi onorat să fiu turc, nu glumesc. Şi cred că între noi şi ei, indiferent de cafteli, există afinităţi la fel de adânci precum cele pe care le avem cu latinii, după care tânjim atâta.
    Dar nu e onorant pentru nimeni să fii băgat în aceeaşi oală, la grămadă. Turcia e o ţară mult mai mare ca Franţa, la o adică.

    Actualul meu şef, om mai cultivat, m-a întrebat ce mai face scriitorul român Milan Kundera. Par contre, în aceeaşi seară am ascultat pe France Culture un interviu cu Cărtărescu (care nu vorbea franceză btw, a avut nevoie de interpret).

  11. Cine e cartarescu? si de ce tre sa stie franceza? Toata lumea stie ca toti francezii inteleg engleza.

  12. N-aveam tigara, din pacate, si nu stiu oricum daca jandarmii l-ar fi lasat sa fumeze.

    Nu ştiu de ce m-aş fi aşteptat ca Cărtărexu să ştie francă. Acum că mă gândesc, n-avea de ce.

  13. vlad, io as fi curios daca te-a ispitit cumva fenomenul “daca era in Romania…” – fenomen pe care l-am remarcat deseori la multi dintre noii plecati din tara (sau pe cei veniti in vizita prin occident). sa dau un exemplu, pe strazile din Berna se scot, martea si vinerea, pungi albastre de plastic cu gunoi, spre a fi stranse. stau frumos si curat aliniate la portile oamenilor. reactia unui roman nou-venit ar fi “bai, in Romania pungile astea ar fi fost ravasite demult”

    adica, imaginarea a cum treburile care merg bine si normal in occident ar merge prost si anormal in romania. e o parte, cred io, a fenomenului mai larg al frustrarii romanilor cu romania, cumva opus cel al francezilor ce centreaza totul pe franta

    but my bet is that you didn’t

  14. your bet is right. E adevarat ca inca sunt intr-un fel de stare mintala de tranzitie. Dar mi-e asa de dor de mahalaua mea incat gunoaiele, pungile ravasite, etc, toate lucrurile astea pe care lumea le califica drept “romanesti” imi par lipsite de orice importanta, desi probabil n-am dreptate.

  15. Pe la sfârsitul anilor ’70 sotia mea este invitata la o receptie la “selecta” scoala unde era profesoara de spaniola. Ambiance feutré, petits fours, kouglopf, champagne. La un moment dat observ un domn comme il faut et propre sur lui discutând cu Joëlle care-mi face semn sa ma apropii. Atras de numele exotic, vroia sa vorbeasca cu un român, drept care mi l-a pus în fata. Bref, functionar international – OMS – începuse sa învete româna, mai întâi la Geneva, apoi la Sao Paolo, iar acum la Strasbourg. Cu lipsa de tact si discretie tipic româneasca încep sa enumar circumstantele care l-ar fi condus la satisfacerea unei astfel de curiozitati : vechi legaturi familiale, viitoare legaturi familiale, eventuale contacte profesionale. Nada de nada ! “Curios, îmi spune domnul, aveti aceiasi reactie ca profesorul Buescu – directorul Institutului de Româna de la Sao Paolo. El, ma mai întrebat daca stiu ceva româneste si daca la urma urmelor stiu ce inseamna româneste sau a fi român. In pofida sau poate din cauza unui raspuns neutru si conventional a explodat – Meserie grea, domnule !” ( De atunci, când sânt confruntat de vecinatatea termenilor rrom si român, incerc sa explic dificultatile ambelor “meserii”) Si mi-a marturist domnul OMS ca dorea sa cunoasca cum o limba si tot ce poarta implicit ca sistem de gândire poate fasona un om – Marin Sorescu. Azi, poate aparea cam pretentios, dar pe moment, meseria mi s-a parut mai usoara.

  16. Artistu, până la urmă esenţa poveştii turcului nu era greu de ghicit, aşa că ne-am înţeles.
    B. de Comp.: e adevărat, cred că şi eu am un manc de tact şi discretion flagrant faţă de franţuji. Poate aşa se explică distanţa asta a lor.

  17. Nu este vorba de ei, ci de noi. Trebuie sa recunoastem ca “meseria” este grea 🙁 Este important ca noi s-o stim, dar daca un francez mi-ar spune-o, aproape ca m-as simtii jignit 🙂 😉 Iar asta ar însemna ca am tot atât de putina întelegere fata de el cât îi reprosez de a dovedi fata de mine…

  18. Eu am inceput sa scap de paranoia strainului cand am incetat sa ii mai categorisesc in francezi si “alte categorii”. Sunt niste neni si niste tanti pe care ii intalnim, si atat. Saraci, prosti, destepti, bogati, cu bun simt, mitocani sunt peste tot. Doar ca prin partile astea mai exista o oarecare preocupare pentru aparente, pentru protocol si ploitete. Si, mai ales, in bransa noastra, institutia se repune in chestiune.

    Am auzit ca au un camin cultural de toata frumusetea in Metz, e adevarat?

  19. Si eu care credeam ca hiperpolitetea picand in partea ipocriziei a calatorit exclusiv pe linia anglo-saxona… Cateodata, ce-i drept, imi mai zic ca noi om fi aia defecti.

  20. Lulu, am gasit mai multe camine culturale, toate misto. Si au si sala de concerte unde vine filarmonica lorena, opera si teatru. Ya de tout.

  21. Dragut. Dar confuzia cu bulgarii sau turcii e destul de ok. Eu am avut surprinderea sa aflu acum cativa ani ca “ciorba” inseamna acelasi lucru in romana, bulgara, turca si araba…

    Mai grav e sa fii confundat cu un marocan… Noi locuim acum in Barcelona cu o familie de bolivieni carora le-a intrat in cap ca eu as fi marocanca, cu toate ca le-am spus ca suntem din Romania si cu toate ca sunt alba ca branza. Si vorbeam intr-o zi cu colega mea de apartament si ii spuneam ca la curs m-am imprietenit cu o tipa din Bolivia si una din Columbia, la care imi zice ca si ea are niste prietene din Maroc.
    Intrevazand momentul oportun pentru a clarifica confuzia, ii spun ca sunt din Romania, nu Maroc si incepem sa discutam putin despre Romania. Incep sa-i insirui toti vecinii, inclusiv Marea Neagra, dar pe fata ei vedeam o nedumerire totala. Apoi incerc: “aproape de Rusia?” “sud-estul Europei?”. Nimic. Si vazand ca ma chinui si incep sa ma enervez, tipa ma intreaba timid: “e pe langa Maroc, nu?” Sincer, in momentul ala m-am indoit de mine insami si de cunostintele mele geografice si am intrebat-o: “pai Marocul nu e in Africa?”, la care ea ridica din umeri. “Pe coasta de vest? insist eu. SUB SPANIA?!!”. Tot nimic, asa ca am lasat-o balta si am inceput sa discutam despre vreme.

    Bafta!

  22. Pe mine ma intrebau la inceput daca stiu rusa :-). Acum, daca se mai gaseste vreun netot sa intrebe asa ceva infirmierii zbiara la el ca romanii nu sunt rusi bai ciobane!
    Eu am avut experienta unor oameni foarte civilizati si in general orientati in spatiu pe aici pe unde lucrez. Poate am noroc…

    Si e ciudata treaba cu contul, mie mi l-au facut pe loc si doar cu adeverinta de locuinta de la spital. Te-am avertizat ca sunt ciudati pe la Metz!
    In ceea ce priveste sala de sport, o sa iti permiti :-). Fara nicio grija, nene!

  23. Gata, m-am inscris la sala de feare.
    Cont miam facut, dar nu vor sa-mi dea card si cecuri.
    Muma 🙂 Marocanii sunt destul de albi, ba inca unii au ochi albastrii daca sunt berberi.

  24. Dar stie germana foarte bine ( a avut o bursa prin Germ acum cativa ani daca tin bine minte) si tine acum un curs in engleza la FU Berlin foarte misto. Dar era totusi de asteptat sa stie si franceza.

  25. Iaca eu am dat intr-o statie peste un nene care mi-a zis -Dar limba voastra e tot latina, nu? Singura data cand am auzit de la un francez asa asociere. In rest nu mai zic ca toti inainte de a afla ce sunt imi zic ca sunt rusoaica :))
    Nu te intereseaza un link exchange?http://cemicaelumea.blogspot.com/

  26. Lulu, sunt foarte confuz. Pentru că mai cunosc o Lulu, şi acum nu mai pricep care e care. Tu eşti Lulu sau Lulu? Presupun că eşti altă Lulu, totuşi.
    Mişto blogul tău.

  27. Desolée pentru confuzie. Am vazut prea tarziu ca mai e o Lulu ca altfel as fi pus un prim sau o litera mica sa nu ne amesteci.
    Ce sa mai zic ca ai dat de pamant cu romantismul din povestirea mea de am plesnit de ras?! te mai astept si pentru alte finaluri comice!

  28. Mie in Norvegia mi se dau in grija toti bolnavii care au probleme de comunicare cu lumea din jur: de exemplu azi mi-au dat un surdo-mut care nu stie sign-language si este atat de deprimat incat nici sa scrie nu are chef ! Dar challenge-ul asta mie imi place la nebunie. Pana acum am invatat atatea despre Iran, China, Uiguri, Afganistan, Bosnia, persoane originare din Africa refugiate ulterior in Rusia si apoi in Norvegia…toti strainii mie mi-i dau. Si e chiar foarte foarte misto ! Mai ales sa incerci sa ii si explici altora intr-o limba care e noua si pentru mine insumi (norvegiana) ! Abia astept sa ma duc in fiecare zi la serviciu, zau !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.