Comunişti de duminică

Ieri, în Place de l’Alliance la Nancy, demonstraţie a comuniştilor. Comuniştii: nişte puştani de maximum dooj de ani, strâns încadraţi de jandarmi. Cântau Internaţionala ţinând pumnii sus. Nu mi-am putut înnăbuşi un sughiţ de dispreţ. M-am simţit brusc foarte bătrân şi înţelept. Ce ştiu copiii ăştia, mi-am zis, despre comunism? Nimica, fireşte. Pentru ei, e un fel de trend, aşa, ca emo. De altfel, văzusem o “manifestaţie” similară a “anarhiştilor” în Metz, săptămâna de dinainte.

La un moment dat, grupul de comunişti a zbughit-o la fugă, spărgându-se în celule mai mici, ca să scape de jandarmi. Am urmărit pe una dintre ele (fără să vreau, mi-erau în drum), aşa încât am putut vedea cu ochii miei activitatea lor teroristă: sunau la uşi şi după aia fugeau. Hlizindu-se.

Vă imaginaţi că deja îmi pufnea dispreţul pe urechi sub formă de vălătuci denşi. Nici nu ştiam ce să dispreţuiesc mai înâi: inconştienţa unor copilandri care, fără îndoială, n-au pus mâna în veaţa lor pe o carte de istorie şi sunt convinşi că Cehoslovacia e o insulă din Oceanul Îngheţat de Nord, dar se joacă cu ideologii în numele cărora a curs atâta sânge etc., sau radicalismul lor de grădiniţă, gen, hai să sabotăm societatea sunând la sonerii.

 

 

Apoi mi-am adus aminte de un mic secret de-al meu, pe care oricum intenţionam să vi-l mărturisesc şi eventual să-mi fac şi adepţi printre dumneavoastră. În general, sunt o persoană civilizată, care nu scuipă pe jos şi-şi plăteşte biletul de tramvai, mai puţin când eram la liceu şi mă duceam la ştrand şi nu-mi ajungeau banii şi de ştrand şi de tramvai. Însă sunt momente în care practic un fel de microanarhism ascuns. De exemplu, zilele trecute am întors pe dos un afiş pe care scria să nu umbli la stor că e stricat. Altă dată am fumat o ţigaretă în curtea spitalului deşi nu e voie. Uneori ascult manele. Am impresia că în felul ăsta îmi aduc o modestă contribuţie la doza de haos sănătos necesară unei societăţi normale, şi sunt destul de mândru de mine. Sau cel puţin eram. Acuma îmi dau seama că sunt doar încă un burghez penibil.

About The Author

17 thoughts on “Comunişti de duminică

  1. Le-am zis azi in gand la toti. Internet tot n-am desi comanda e facuta de 2 saptamani, nimeni nu mai lucreaza dupa 6 si cum io ajung acasa dupa 6 jumate incep sa cred ca nici n-o sa am internet vreodata, nu vor sa-mi dea cardu bancar pana nu intra un salariu pe el (???!!!???), fara card nu pot sa ma abonez la mobil, deci sunt intr-un fel de no man’s land de putain de merde. Sala de tras de feare e incredibil de scumpa, probabil ca n-o sa mi-o permit. In plus, sunt de serviciu cu infirmiera care mai are putin si ma deoache cu dispretu ei si-mi pune la indoiala toate tratamentele. Si era sa fac criza de nervi cand un alt asistent m-a intebat daca stiu albaneza. VANCHIZ.

  2. fireste toti am facut unele ” nazbatii ” la viata noastra…si eu am sarit gardul in tinerete la strand…..frumoase vremuri …parca mult mai frumoase ca si acum…
    felicitari pentru postare !
    salutari tie si cititorilor tai !

  3. hey, asa e la inceput, mai naspa. dar o sa se rezolve, ai sa vezi. cu internetul insa tre sa-ti iei cateva ore libere ca altfel chiar nu o sa-l ai niciodata. in belgia dureaza in mod normal 3 saptamani din momentul in care te-ai abonat sa vina nenii sa-l instaleze. la mine a durat doua luni,pentru ca nu mi-a convenit programarea facuta de ei, dar nici nu ma grabeam ca era o retea nesecurizata in preajma. mai naspa a fost ultima saptamana cand mi s-a mutat reteaua si m-a lasat cu buza umflata :o) prin urmare, bon courage si tine-te de capul lor

  4. Félicitations Vlad pour ton activité de médecin étranger et bienvenue dans une autre monde…

    PS: la inceput “pupa” bine infirmiera aia, ca o sa te ajute mult mai ales la integrarea in sistem, insa arata-i intotdeauna ca locul ei nu e la acelasi nivel cu al dumitale.

    In rest ma bucur sa aud ca ai scapat de Bucuresti, te iroseai acolo pe un salariu de nimic.
    Succès pour la suite!

    PS 2:(putain si merde iti recomand sa nu folosesti cu voce tare pe acolo, ca asa se detecteaza strainii si mai ales burghezii 😉

  5. He he. Bine le-ai facut.

    Pe undeva pe coasta di viest a Atlanticului, acu’ vreo cateva saptamani, seara, oras strain etc. Elemente de decor aditionale: o frantuzoaica plictisita de, zice-se, cel mai ieuropean oras al Americii de Nord (alt oras decat ala din prima propozitiune). “Inchidem la noua jumate”, ne-au zis la nushce restaurant chipurile belgian. De mirat nu prea ma mai mira adormitii astia ai mei, da’ cred ca n-o sa incetez sa bomban(esc?) pe seama lipsei unei vetzi de nuapte respectabile. 🙂 Nuaptea incepe la 6, a propos (zic aia care fac programul pentru transportul in comun). Enfin, gramezi de pub-uri – cel putin unul trebuia, conform tuturor legilor acestui Univers si ale celor paralele, sa fie irlandez. “Ah”, pufneste frantuzoaica, “irlandez – vulgar”. Zdrang. Corect. Vankiz.

  6. Hahaha…foarte fain articolul.
    Mi s-a întămplat și mie să asist la întâmlpări asemănătoare, e drept, prin alte țări în care oamenii parcă nu mai știu ce să facă de prea multă plicitseală democratică. Colțurile astea de Europă occidentala se aseamănă mult între ele…

  7. Asadar, ai reusit s-o stergi englezeste la francezi. Iata un lucru bun. Las-o in boii ei pe infirmiera, eventual hartuieste-o tu cu ceva. Si inca ceva: mai bine codas ( temporar ) la oras francez decit fruntas la capitala Bucuresti in spitalul pixului ( fara mina ).

  8. hug pentru microanarhist:))
    nu te enerva cu francezii, si ultimul francez o sa se simta superior fata de un roman. pe de alta parte, sigur o sa dai tu de unii misto, poate in alte medii, nu in ala medical in care ei sunt intr-un fel in garda fata de tine.

  9. Păi în afară de mediul medical, din cauza lipsei de timp liber, nu am niciun contact cu exteriorul mediului medical. Nu e ca în Ro, unde am avut timp, de ex., să vă cunosc pe voi.

  10. hmmmmm. atunci te duci intr-o noapte de vineri sau sambata intr-o bodega si te asezi la bar. cel putin in filme, la bar mereu vine lumea la tine. si stai pana dimineata, cand deja oamenii sunt solidari.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.