Am asistat de curând la conferinţa unui neuropsihiatru (şi etolog, în timpul liber), care s-a specializat în psihologia terorismului (Boris Cyrulnik). Omului acestuia i s-au dat pe mână terorişti adevăraţi, din ăia care organizează atentate sinucigaşe şi dau cu avioane în blocuri, ca să-i studieze să vază ce-i în neregulă cu ei.
După jdămii de teste, ştiţi ce a găsit în neregulă cu ei? Nimic. Toţi erau nişte aproape nişte exemple de normalitate superioară. Mari familişti, vieţi echilibrate, studii superioare pe la universităţi de renume (reţinem acest amănunt) stâlpi ai societăţii prin comunităţile de adopţie. Nici vorbă de boli psihice, de personalităţi dizarmonice, de sociopatii.
Ceva a ieşit în neregulă la numeroasele teste obiective şi proiective care li s-au făcut. În mod selectiv faţă de victimele lor, teroriştii nu resimt niciun fel de empatie. Blocaj total. Pentru ei, victimele nu sunt oameni, ci obiecte golite de orice umanitate. Anomalia asta este întâlnită şi la marii perverşi: pentru sadic, persoana torturată nu e o persoană, ci -aţi ghicit- un obiect. (Majoritatea dintre noi suntem perverşi într-o măsură oarecare, pentru că ni s-a întâmplat să manipulăm oameni în diverse ocazii, însă în principiu suferinţa oricărui om ne va provoca suferinţă, e scris în codul nostru genetic, precum şi în cel al primatelor hominoide, elefanţilor şi delfinilor). Aşadar, conchide Cyrulnik, teroriştii, prin capacitatea lor uimitoare de a obiectualiza cu totul nişte alţi oameni, nu sunt altceva decât nişte perverşi.
Şi acum, cireaşa de pe tort. Care credeţi că, spre mirarea domului Cyrulnik, care nu găseşte o explicaţie, e profesia dominantă printre terorişti?
Aşa e, aveţi dreptate. Majoritatea teroriştilor sunt medici.
Ar fi trebuit să termin postul ăsta cu fraza de mai sus, ca dramatismul să fie întreg. O să adaug însă că lângă mine, în public, se mai aflau doi medici. Niciunul dintre noi nu împărtăşea uimirea domnului Cyrulnik.
1 an de house officer, 1 de mandatory gouvernamental work in area of needs, cei 2 de armata la care obliga islamul dupa facultatea de medicina, interzicerea oricarui tip de relatie sexuala inainte de casatorie care de regula se produce dupa toti anii astia or mai insemna si astea ceva; zic asa de consolare pentru rezidentii (studii superioare au, empatie nu, viata de familie cate unii) carora le era frica sa nu zaca vreun mic terorist prin ei..
Ce chestie! :):):)
Foarte interesant.
Hm… Asta mi-a dat o idee: lipsa de empatie se leaga si de fundamentalism (religios, nationalist, traditionalist, whatever), nu?
Pentru ca fundamenalistul e de părere că oamenii sunt “buni de băgat în borcănele”- te-ai născut într-un anumit fel, atunci e obligatoriu să respecti o serie lungă de reguli foarte stricte, care nu se justifică decât prin faptul că există (așa definea Giddens fundamentalismul: tradiței care se justifică prin faptul că e tradiție). Ori, ca să declari un asemenea primat al regulilor asupra oamenilor și nu invers (la modul: regulile trebuie gandite ca sa fie bune pt oameni) trebuie să-ți lipsească ceva empatie… zic eu.
Studiul a fost , in mod evident, “biased”. Nici Hitler, nici Stalin, amandoi sigur lipsiti de orice capacitate de empatie, nu au fost medici. Faptul ca teroristii ARABI sunt in mare majoritate medici vorbeste despre politica; nici macar cultura. Sunt niste avantaje evidente in a fi medic, daca ai planuri de exterminare a unei anumite parti a populatiei globului. Dar capacitatea de a face mult rau omenirii, care trebuie sa fie facilitata de lipsa empatiei, nu se rezuma, din pacate, la teroristii arabi.
Asta e doar un exemplu de studiu prost facut. Ca sa fie relevant, trebuia sa cuprinda si proiectele pe termen lung ale lui bin Laden et.comp., sa intelegem de ce sunt aia medici.
Cam de cata empatie sunt capabili aia ,deloc arabi, care cred ca e cazul sa mai rarim oamenii de pe planeta, ca-s cam multi si rai?
Amical ar fi sa ne explici ultima propozitzie din acest post. Daca tu si cei doi nu v-atzi uimitara, spune-ne, te org, de ce.
te rog, adica
pai e foarte simplu: pt ca doctorii sunt niste profesionisti ai obiectualizarii suferintei si asta din mai multe motive:
– pentru ca daca ar empatiza cu toti bolnavii ar fi terminati psihic
– apoi daca nu se lasa prada emotiilor isi fac treaba mai bine
iar la acestea se mai adauga si rutina; cand te intalinesti in fiecare zi cu tot felul de nenorociri asta ajunge se te imunizeze emotional
dar nu numai doctorii au \”calitatea\” asta; şi noi toti , oamenii normali, ca şi acei teroristi, empatizam cu surferinta celorlalti dar intr-un mod superficial, în realitatea pentru a ne realiza interesele, majoritatea dintre noi suntem in stare sa calcam pe cadavre fara nici o remuscare
dovada ca empatizam superficial vine tocmai din mediul in care aceasta ar trebui, teoretic, sa fie maxima, in familie; sunt nenumartate cazurile in care in momentul in care partenerul de viata se imbolnaveste de o boala grava celalat prefera sa fuga decat sa-i ramana alturi; una e sa emaptizezi abstract cu suferinta alta e sa traiesti cu ea in casa
Scurtă notă pentru diligentreader, după care voi reveni cu alte explicaţii. Sigur că nu a fost cine ce studiu, ci experienţa personală a lui B.C. În al doilea rând, Hitler, Stalin, Ceauşescu, etc, nu au fost terorişti per se, ci tirani. Psiho(pato)logia tiranilor este cu totul altceva, chiar dacă tindem uneori să-i băgăm în aceeaşi oală.
Contraexemplele mele nu se refereau la teroristi, ci la cei incapabili de empatie, care nu sunt medici neaparat, si care au facut si mai fac foarte mult rau oamenilor. “Pentru ei, victimele nu sunt oameni, ci obiecte golite de orice umanitate.” Uite si asta, de pilda, se aplica la toti care lupta intr-un razboi. Se stie ca un element foarte important in pregatirea soldatului e sa-l educi sa vada dusmanul ca pe un obiect. In clipa cand l-a vazut ca om, lasa pusca jos.
Dar sunt prea multe de spus. Cred ca studiul are neaparata nevoie de precizarea ca aceleasi caracteristici se pot gasi si la alte categorii, clasa mare fiind a celor care ucid sau fac rau programat. Subclasele au si caracteristici particulare, bineinteles. Si chestia cu medicii si aplecarea lor catre terorism e o prostie, dupa parerea mea.
deci esti medic. infricosator. buuu
Vlad, te rugam noi mult sa nu dai foc la Mahala 😀
diligentreader, ai auzit de experimentul Milgram?
Haa, Tapire, mulţumesc!
Mbadragan, poţi sta liniştit.
Diligentreader, nu am zis deloc că medicii ar fi aplecaţi spre terorism, Doamne Fereşte, cum văz că au înţeles şi alţii. Mai curând pe dos,că teroriştii sunt aplecaţi spre medicină 🙂
Soldaţii nu prea se pun, pentru că ei sunt obligaţi să lupte. Militarii de carieră, poate, dar nici ei nu sunt ca teroriştii, pentru că, în principiu, ei nu plănuiesc să atace inocenţi civili.
Şi, atenţie, nu vorbim de o incapacitate de a avea empatie, ci de capacitatea de a o cenzura.
În rest, explicaţia cea mai simplă seamănă cu cea a lui alex. În medicină, în anumite cazuri, are loc o oprire a unor componente a empatiei. Chirurgul trebuie să înveţe să-şi cenzureze empatia automată, cea mai bazală, faţă de oamenii în suferinţă, pentru că altfel n-ar putea opera. Asta e asemănarea evidentă între un medic şi un terorist. Capacitatea de a cenzura empatia. Acuma, probabil că lucrurile nu se opresc aici şi merită o analiză mai avansată.
vlad are dreptate, asta este o eroare des întâlnită; o afirmaţie relaţională nu merge în mod obligatoriu în ambele sensuri: violatorii sunt bărbaţi (de netăgăduit), dar asta nu înseamnă că barbaţii sunt violatori (sau au o aplecare către).
desi in secret orice medic odata trecut fiind de bariera empatica isi doreste uneori sa ucida pe cate un muritor de rand sau altul.
Fcbl, ete na.
fcbl, altă greşeală clasică.
lipsa de empatie nu este egală cu dorinţa de ucidere – alea sunt mere şi alelalte portocale.
şi nici invers; dorinţa, din când în când, de a ucide un muritor sau altul nu înseamnă, neapărat, lipsă de empatie.
io cred ca lipsa de empatie poate fi autoindusa
adica cenzurarea empatiei, cum a zis Vlad, acum am citit comentariile.
cred ca si eu fac chestia asta, adica mi se epuizeaza empatia vizavi de anumite persoane care m-au suparat si pe care incep sa le ignor total.
evenimentul(terorist)in sine,ca orice eveniment are “calitatea”de a subrezi si denatura terenul pe care se dezvolta si se manifesta.Anterioritatea unui eveniment nu beneficiaza de judecata totala de care se bucura evenimentul care se dezvolta din ea.Vorbesc,bineinteles,despre o istorie articulata a circumstantelor atenuante.
http://mitworld.mit.edu/video/459
da` empatia asta se cenzureaza voit? nu dispare singura, pe nesimtite? a mea s-a dus fara adio, fluturari de batiste; s-a intors pt scurt timp cand am dus-o pe mama la urgenta.
Aha, acum inteleg ce se spunea despre un criminal de razboi nazist fugit dupa razboi in America Latina si descoperit dupamulti ani: ca plangea cand vedea ca un pui de vrabie sufera. Avea empatie selectiva pt vrabii si se autocenzurase sa nu aiba empatie pt cei ucisi in lagare.
Vai, spune-mi că măcar unul dintre medici era dentist(sau, ar fi trebuit să fie… măcar statistic 😀 )
La mulţi ani, Vlad!
Docteur es crocs ? 🙂
La multi ani, Ginger!
BdeComp, :), comm d’hab.
Nume, aici ie mai complicat. S-ar putea ca empatia sa nu fi disparut, ci sa fi regresat intr-un stadiu anterior, in care e chiar mai puternica dar si mai daunatoare pt tine.
Vlad,
sunt sigura ca printre cei care nu sunt doctori, majoritatatea sunt consilieri sau CSReps in anumite domenii.
Obiectivarea (dezumanizarea) clientului este implicata in meserie desi inca (ne) vindem iluzia ca amabiliatatea si zambetul profesional sunt de fapt semne ale unei compasiuni reale…
Rahat cu apa rece.
Sanchi… teroristii era doctori.
Ete stalpu’ de telegraf, marioara!
Cati dintre teroristii sulii… erau ei de credinta musulmana?
Aaaa… cam toti?
Aha…
…cu paru’ bah?
… bine, bah!
(offtopic: mi-e greu sa accept ca ‘jda’ mii de comentatori inteligenti, la postul asta… scapa din vedere chestia esentiala. Dar, deh, defilam cum putem, cu ce avem)
Blegoo, faptul că sunt de credinţă musulmană e cu totul altă discuţie (mă rog, mai sunt şi ceva catolici, hinduşi, etc 🙂 ). Aici era vorba doar de o asociere interesantă.
Mențin argumentul meu: proporțional, cam câți teroriști “adevărați:… d-ăia care “… organizează atentate sinucigaşe şi dau cu avioane în blocuri…” avem la dosar? De credință islamică?
Să zicem… cam foo’… 99.99% ?
Catolici… dacă începi cu Irlanda de Nord, eu îți zic că ăla era război civil.
Câți doctori hinduși… ori catolici… avem pân’acum la dosar… ca fiind teroriști DOVEDIȚI?
(asta ca să mă mențin ontopic, zic)
Nu-i mai mira nimic sau au, pur si simplu, predilectii?
Un pic tangent, dar tot despre teroristi: mie mi se pare interesanta metoda de tortura prin muzica folosita de americani. Ma intreb daca are efecte diferite asupra persoanelor torturate in functie daca ei sunt afoni sau nu.
Mai mult despre asta aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/Music_in_psychological_operations
http://www.sibetrans.com/trans/trans10/cusick_eng.htm
(Recunosc ca nu am avut rabdare sa citesc tot articolul 2, poate ca el continea si raspunsul la intrebarea mea de mai sus.) Daca are cineva rabdare si interes sa il citeasca pe tot, ziceti-mi si mie rezumatul/concluzia, mai ales re. afonie.