Pe bulevardul Văcăreşti
Încet un biciclist trecea
Ci prin văzduhul plin de peşti
Aşa cânta aşa cânta:
Eu sunt fugarul dintre plopi
Apa pârâului obscur
Eu trec eu trec tu te îngropi
Îmi fâlfâie paltonul sur
De la balcoane şi din cort
Lumea privea şi suspina
Doar trei căţei şi unu mort
Lătrând după el se ţinea
Eu sunt fugarul dintre plopi
Apa pârâului obscur
Eu trec eu trec tu te îngropi
Îmi fâlfâie paltonul sur
argh, “lătrând după el se ţinea” cam rupe ritmu’…io’aş fi zis ceva gen “lătrând amarnic ei lătra”
latrand amarnic,il urma
cu iz de trecut, se potriveste cu grafica…
o duminica frumoasa!
Nu se rupe ritmul dacă în cuvântul “după” puneţi accentul pe “pă” 🙂 Recunosc, nu am fost atent, e ciudat, când fac octosilabi, gândesc ca în franceză, fără accente tonice.
Ţin la asonanţa “suspina”-“ţinea”, că e aproape o rimă. Aş putea zice: “Lătrând de el se tot ţinea.”
Sorina, mulţumex.
da, da, “lătrând de el se tot ţinea”
chiar şi fără virgule.
Apollinaire a desfiinţat virgulele în poezie în 1913. Cine sunt io să le reintroduc?
pi aia zic si io, nu le introdu că’i mai bine făr’de