Cu un puternic trosc, un raft al bibliotecii mele a cedat şi s-a prăbuşit peste cărţile de sub el. Adevărul e că bibiloteca mea, cumpărată de pe vremea când eream în Rahova, din pefeleu masiv, de mult dădea semne de gravă suferinţă, sub povara dezordonată de pe rafturi.
Aşa că astăzi am dat o tură, unde credeţi, la mall. Să mor io. La mall descopăr că e plin de magazine franţuzeşti, care nu erau înainte, aşa că pentru câteva clipe mă simt ca pe artera comercială din Metz. Qu’à cela ne tienne. Am ajuns la magazinul unde vroiam să mă uit după rafturi, anume Mobexpert. (Numele magazinului mă duce mereu cu gândul la o firmă de consultanţă pentru activităţi mafiote.) Acolo: multă mobilă frumoasă. E la modă mobila pseudocolonială, care te face să visezi la orienturi fictive. Erau şi sloganuri pe pereţi, care să accentueze efectul. Reproduc mai jos două dintre sloganuri, literă cu literă.
“Le retour a la natur.”
“En route pour vacance.”
Nu mai suntem în Franţa.
P.S.: dacă citeşte cineva de la Mobexpert chestia asta: corect ar fi “Le retour à la nature” şi “En route pour les vacances”. Sau aţi putea să puneţi sloganuri într-o limbă pe care poate o cunoaştetz.
Ca aia de la Vodafone care au pus o donsoara sa zica” please stand in chiui”. Da de ce nu iei bibliotecile simpatice de la ikea?( au catalogul online) Alea in culori haioase, pe care le poti aranja cum vrei.Sau mai bine iei scandura de brad si-ti faci o biblioteca direct pe perete,sau rafturi prin toate locurile nefolosite de pe pereti, ca cel de langa geamuri, sau in jurul usilor, ca la casele intelectualilor interbelici.Mie o biblioteca mi se pare insuficienta, oricum, peretii captusiti cu rafturi rezolva mult mai bine problema cartilor multe.
Mdeah, tind să cred că cele mai mișto biblioteci sunt alea construite specific camerei, locuinței. Cele mai eficiente, oricum.
Chestia e… ce te faci dacă stai cu chirie… și ai șanse mari să te muți în fiecare an?
Da, dar şi în Franţa, judecând după etichetele unor produse, după meniuri sau te miri ce alte afişe, îţi dai seama că nu mai eşti în Marea Britanie.
Şi vă recomand un sit delicios, http://www.engrish.com, de pe care o să învăţaţi să scrieţi în englezeşte ca japonezii. Fără profesor.
Da’ ce vroiam eu să zic era cu totu’ al’ceva: am văzut eu în cartea cu feţe a lui Vlad o trimitere spre un cântec tradiţional peruan, “Toro Mata”, în versiunea Susanei Baca. Nu-i rea, dar aş vrea să vă împărtăşesc alte două versiuni, tot marfă dă marfă.
Prima aparţine unui muzician celebrisim prin Peru, Caitro Soto. Îmi place basul, are un sunet subversiv ce parcă urcă din străfunduri spre suprafaţă şi se învârte ameţitor în jurul aceluiaşi motiv. În plus, e cântată de un negru, adică aşa cum cere istoria acestui cânticel.
A doua, cântată de grupul chilian Illapu, e încă mai pe gustul meu. E cântată (urlată) cu un fel de disperare, cred că au leşinat nemţii ăia politicoşi care privesc. Asculţi şi înţelegi mai bine “Portocala mecanică”.
Ar mai fi şi versiunile Celiei Cruz, dar alea sunt prea cubaneze şi prea dansante, prea bine-dispuse. Nu se potrivesc cu un cântec ameninţător al unor sclavi la adresa stăpânului.
Acelaşi Caitro Soto, dar o versiune mai “curată”, probabil de studio.
păi ar putea, da, de exemplu “halorde, lua-mi-aţi egzema/s-a cam nasolit problema”
A., sărumâna de linkuri.
Engrish nu e despre japoneji, e mai degrabă despre chineji (şi despre oricine altcineva stâlceşte limba, adesea în Asia, dar nu în mod exclusiv).
Eheei, dragă Béranger, ce bine erea dacă tăceai! Mai întâi o esplicaţiune, luată de pe Wikipedia:
“Engrish refers to unusual English originating in Japan, and often by extension other East Asian countries. The term itself arises from the ethnic stereotype that Japanese people often confuse the English phonemes “r” and “l”, since the Japanese language has one alveolar consonant in place of both.”
Apoi, din FAQ de pe engrish.com:
Q. What is Engrish?
A. Engrish can be simply defined as the humorous English mistakes that appear in Japanese advertising and product design.
[…]
Q. Where does the word “Engrish” come from? Are there other words to describe Japanese Engrish?
A. The webmaster of Engrish.com came up with the term “Engrish” to describe flawed English found in Japan and other countries. The most popular alternative word used to describe the phenomenon of Japanese English is “Japlish”. Other terms sent in to Engrish.com include: Janglish, Engelese (or Engalese), Englese, Japanglish, Jinglish and Nihonglish.
Şi, în general, merită citită toată pagina, chiar pentru puţină cultură.
Sper că te-am lămurit.
Lasă-mă cu Wikipedia şi cu ce zic ăia, scumpete. Eu citesc situl ăla de secole, şi dacă compteur-ul mental nu mă înşală, majoritatea pozelor de acolo sunt din China şi din alte ţări asiatice, nu din Japonia. O fi oare pentru că totuşi China este mai mare, mai eclectică, şi engleza cunoscută acolo este încă şi mai proastă decât cea din Japonia? Nu ştiu şi nu mă interesează, eu doar constat.
which is rather wrong, too. Sau incomplet. Japonezii nu aud diferenta dintre “r” si “l” (la fel cum nu o aud pe cea dintre “f” si “b”). Restrangerea discriminarii auditive la sunetele propriei limbi incepe pe la varsta de 4-6 luni, pana atunci copii au o plaja de diferentiere mult mai mare.
Pe de alta parte copilul se naste deja cu accentul mamei – la nastere va plange cu accent german daca mama e nemtoaica, sau chinez daca.
Asta ar insemna ca japonezii sunt condamnati sa vorbeasca engleza, sau orice alta limba, pocit. Ceea ce nu e adevarat. E ca si cand ai zice ca noi nu putem zice th (din there sau thought), pentru ca nu le avem in limba. E nevoie de mai mult exercitiu, dar nu suntem surzi la niciun sunet, niciunul dintre noi.In privinta programarii copilului inainte de nastere, iar ai dreptate partial. Orice program poate fi rescris. Si aici vezi ca sunt pe terenul meu. Nu ma contrazice.
Ble!
Aveți amândoi dleptate, zi tu, zi A.
La înzeput, ela desple zaponezi… dal cu timbul, s-a tlansfolmat întl-o zinezărie.
Iar eu sunt ŞI mai pe terenul meu. Pe mai multe de fapt. Şi îţi spun scurt: te înşeli. Suntem surzi la sunetele ce nu aparţin limbii ce am învăţat-o în copilărie (sunt nişte perioade critice), şi pentru a reînvăţa creierul să le audă, e practic imposibil. Şi da, noi nu putem zice “th” dacă am învăţat engleza după prima copilărie; oricât ai studia şi oricât ai trăi imersat în engleză, tot vei avea dificultăţi. Pentru tine va suna perfect normal, dar pentru un nativ nu. Şi asta pentru că în primul rând nu auzi sunetul aşa cum îl aude un nativ – auzi o aproximare, la fel cum japonezii aud “b” în loc de “v”.
Îmi dai voie să ghicesc, diligentreader? Ai pregătire în învăţământ, eşti educatoare/învăţătoare/profesoară/etc, cel mai probabil la clase mici (nu de liceu). Este de notorietate faptul că cei cu educational background au o paradigmă watsoniană-contextualistă-behavioristă, aia în care prin factori externi, educaţie, intervenţie, etc. putem modela un om aşa cum vrem noi (“orice program poate fi rescris”). Sau, în alte cuvinte, nurture e mai impoortant ca nature. Ceea ce e de înţeles (trebuie să crezi în reprogramare ca să fi educator), dar nu e în mod necesar adevărat.
Şi, în altă ordine de idei, v-am numerotat comentariile, ca să nu mai aud.
PS: comentariul 5.1.1.2.1.2.4.5 e cam naşpete…
Cool!
“Orice program poate fi rescris. Si aici vezi ca sunt pe terenul meu.”
Programatoare? Sau NLP-istă?
Marii muzicieni trebuie să înveţe muzică de mici. Şi se spune că muzica include în ea limba. Mă întreb dacă un copil ar putea să fie învăţat cum să deprindă muzica limbilor, şi dacă asta l-ar ajuta mai târziu să înveţe mai uşor o limbă.
Sa inteleg ca daca la venerabila mea varsta as dori sa invat germana … n-am sanse?
Hi,hi, you’re both wrong.
Vlad,
Ar trebui sa le scrii un mail.
Să înveţi poţi, să o auzi şi vobreşti ca un nativ nu.
Vlad, probabil că da.
Păi lumninează-ne atunci.
Andreea, poate la un moment dat vor nimeri pe aici. Nu ştiu exact de ce, dar nu sunt genul să corectez oamenii, nici când sunt în erori flagrante. Mai curând caut erorile ca pe nişte rarităţi preţioase, cam cum sunt timbrele cu erori.
De ani de zile, în galantarul cofetăriei “Casablanca”, pe care o frecventez, e o etichetă pe care scrie Foret Noir, în loc de Forêt noire. Niciodată nu le-am zis, şi nici n-o să le zic vreodată să corecteze. Repet, nu ştiu prea bine de ce. Aşa sunt eu.
Cred că, graţie acestei retractilităţi ale mele, printre altele, pe acest blog lumea e relativ în siguranţă faţă de alte părţi pe internet. Uneori îmi vine să deschiz larg ferestrele şi să răcnesc, dar ştiu că pe ferestre ar intra lumea toată, şi nimeni n-ar mai fi în siguranţă.
en voila une seance mouvementee, oh mon dieu! (si nu ma pune sa bag des accents, car je manque les outils necessaires!)
vreau sa spun ca mai mult imi place vive vacance, de pilda, decat welcome hier al friends!
kestie de nostalgie, ce vrei!
“Nu ştiu exact de ce, dar nu sunt genul să corectez oamenii, nici când sunt în erori flagrante.”
Ei, hai c-o auzii şi pe asta! Eu îmi aduc aminte altfel, de pe blogul Luluţei! Sireaca, era destul de traumatizată. Nu pot aduce dovezi, că s-a parolat. But the truth is in there, pentru cine are memoria bună! 😉
Şi să te iei tu de Mimi, că a scris “Un chanson”. De Mimi, malefikule?…
păi da’ câte şansoane trebeia?
Mai bine mergi la un depozit de materiale, cumperi o scândura, vii acasa, o tai (daca ai fierastrau, daca nu te duci la un… s.a.m.d.), o vopseti cu ce culoare vrei matale si… gata raftul!
E criză financiară şi în loc să plătească o companie de ‘brenduire’ sau să angajeze nişte ciumpalaci pricepuţi în marketing şi alte limbi ‘străniole’ au preferat varianta ceva mai ieftină şi ceva mai românesc făcută. ‘Lasă bă că merge-aşa!”
Plus că sunt mai puţine litere, mai puţină vopsea!
Dilly, că eu sunt wrong – se prea poate. Dar Tapirul cum de e, de vreme ce zici că ai elevi de primară?
Da, Apunct, sunt invatatoare. Mai am un loc in clasa intai. Ti-l opresc?
mwaahaha, ce tare sunt. right on, cum zic americanii ăia de mă enervează pe mine.
diligentreader,cum spuneam, e deformaţie profesională. şi sunt şi eu pe terenul meu, aşa ca o să îmi permit să te contrazic în continuare
Da, mai,Tapire si Apunct,ii invat literele pe aia mici, de-aia ma si pronunt ca specialist cand e vorba de japoneza.
da, măi diligentreader, dar chiar şi aşa, te înşeli cu ce auzim şi ce nu şi cu “orice program poate fi rescris” (aş vrea sa te văd cu rescii tu un program precum temperamentul – asta fără să lobotomizezi copiii)
@Tapirul:
“americanii ăia de mă enervează pe mine”
Da’ de ce te enervează? Ia uite ce muzică mişto cântă nişte unii din Portland, Oregon – dacă ştii pe unde vine… 😉
Şi tot acolo găsiţi una din cele mai frumoase declaraţii de dragoste făcute vreunei limbi materne: comentariul lui NeoPrado despre portugheză (“the last flower of Latium”) m-a cam înmuiat…
pai am zis ca ma enerveaza americanii, nu Pink Martini sau Al Pacino.
asta e subiect de post separat, dar pe scurt ma enerveaza mentalitatile lor, faptul ca sunt spalati pe creer, d’astea. ma inerveaza, vorba lui Garcea, nu’i intodeauna logic si rational de ce. da’ dupa 8 ani de stat la ei, ma inerveaza. asta e, c’est la vie, 仕方がない
Si pe mine. Eu stiu de ce. dar, cum ai zis, e de alt topic.
Ia uite, frăţie! Căutam ceva, şi dădui peste altceva!
Mărturisirea 1:
Nu ştiu exact de ce, dar nu sunt genul să corectez oamenii, nici când sunt în erori flagrante. Mai curând caut erorile ca pe nişte rarităţi preţioase, cam cum sunt timbrele cu erori.
[…]
Niciodată nu le-am zis, şi nici n-o să le zic vreodată să corecteze. Repet, nu ştiu prea bine de ce. Aşa sunt eu.
Mărturisirea 2:
Cei ce mă cunosc mai bine ştiu că de fapt nu sunt malefic. Ci un pic cam tembel. Anume, am compulsia de a corecta oamenii. La început, victimele se supără, apoi, după un timp, îşi dau seama că sunt un pic cam tembel şi mă lasă în pace. Faptul că sunt un pic cam tembel şi corectez pe toată lumea nu mă scuteşte defel de propriile mele greşeli.
Hehe, ştiam eu că era undeva pe-aici! Cred că te-ai convins, Vlad, că ai măcar un cititor foarte atent!
Da, de data asta chiar m-ai prins. Dar ce, io n-am voie să mă şchimb?
@ tapirul:
Asta înseamnă că japonezii zic “facefook” sau “basebook”?
@Vlad:
La rafturile astea tu ar trebui sa zici ‘eBook’. Si mai lasa telefonul ala, ca-ti strici ochii!
“Toto, I’ve a feeling we’re not in Kansas any more.”
(Heading to (French) Louisiana, though.)
@ Vlad:
“Il n’y a que les imbéciles qui ne changent pas d’avis. C’est mon avis. Et je ne vois pas pourquoi j’en changerais.”
Le Chat (Philippe Geluck)