Am descoperit că micul meu studiu despre simbolistica covrigilor la Mircea Eliade tocmai a fost citat într-un excelent articol de profil din Dilema Veche. (Articol din care aflăm detalii interesante despre etimologia covrigului și despre faptul că românii mănâncă cam 1 miliard de covrigi pe an: scrie un cântec despre asta, Katie Melua!)
Citatul e cam așa:
Unul dintre ele este covrigul. Gradul său de înrădăcinare în spaţiul cotidian din România şi în normalitatea cotidiană pe care şi-o proiectează fiecare consumator este surprins de Mircea Eliade: „În primul rînd, ce defineşte covrigul? Nu e coca, relativ comună produselor de panificaţie, nu e sarea, macul sau susanul (pe acestea le putem regăsi şi pe cornuri sau chifle). Este gaura. Un covrig este definit de golul din mijlocul său. Un covrig fără gaură ar fi o simplă chiflă cam tare, pe care eu, unul, nu aş mînca-o. Gaura, şi doar ea, este ceea ce ne atrage la covrig. Nu e lipsit de semnificaţie că miezul ontologic al covrigului este constituit de ceva impalpabil şi, nu doar necomestibil, ci şi imposibil de mîncat. Prin actul inconştient al devorării covrigului, restitui Universului fragmentul de gol ce fusese claustrat temporar, aşa cum timpul, inconştient, devorîndu-ne, înapoiază lumii esenţa noastră care este vid.
Așadar, deși n-aș fi crezut vreodată că va trebui să o fac, atrag atenția că postul meu, citat, în D.V., era totuși o glumă. Mai mult, sunt surprins că din el s-ar deduce că însuși Mircea Eliade ar fi zis cele de mai sus: nu am avut niciodată o asemenea intenție, cum credeam că e destul de limpede.
Vă dați seama? Cu google, o echipă de farseuri bine organizați ar putea recrea opere întregi!
mwahaha, vorbind despre intelectuali care se pretind ei ca este…
asta imi aminteste de unul care zicea mai acum o saptamana sa faca legea jurnalistului, sa faca o organizatie profesionala a lor asemanatoare colegiului medicilor la noi (care teoretic il sanctioneaza pe ala care uita comprese in burta pacientului, respectiv pe cel care
face greselute de-astea).
auzi Vlad, dar tu le-ai scris celor de la Dilema? – din doua motive, unu ca nu te-au intrebat (e un d’ala de copyright clar in josul paginei) si doi, pentru eroarea de au facut-o?
Io’s de parere ca trebuie sa o faci.
Au citat sursa 🙂
Am făcut-o aici pe blog, pentru mine e suficient. Nu sunt revoltat, doar amuzat. Am râs sincer când am văzut faza.
Las’ că la SNSPA merge şi-aşa. BTW, aţi observat că Ion Iliescu şi Vladimir Tismăneanu sunt vecini în lista de doctori Horroris Causa? http://www.snspa.ro/
Nu conteaza ca au citat sursa, trebuie sa te intrebe intai. D’aia exista o lege a copiraitului.
Stiu ca e amuzant, dar uite asa ajutam la perpetuarea cretinelior de genul asta. Nu-i nevoie sa fii revoltat, ci doar corect.
La cât este de savuros si de convingator Eliade, nu m-as mira daca ne-ar convinge nu sa mâncam covrigul ca sa eliberam golul, ci sa aruncam covrigul si sa mâncam gaura. Pacat ca nu o mai poate face.
Ştefan: =))
Tapir: aşa e, ce să mai zic. N-am de gând să persecut SNSPA-ul totuşi. În plus, faptul că cineva m-a luat în serios dovedeşte doar ce bun farsor sunt.
Dan, pentru asta există epigonii 🙂
Si io am crezut ca Eliade a zis asta cand am vazut. Acum ca stiu ca tu ai zis-o parca nu mai e asa genial:))
Esti bun, Vlade. Daca Dilema Veche ia textul tau ca fiind citat din Eliade, jos palaria!
Apropos, in Montréal nu stiu sa existe mai mult de 2 covrigarii, aflate si alea la cateva strazi distanta, in cartierul evreiesc; de cate ori am trecut sa-mi iau covrigi am stat la niste cozi maricele. Nu inteleg in ruptul capului de ce nu mai apar si alte covrigarii, cand e clar ca lumea cumpara la greu (o vreme nu pricepeam nici de ce nu vand covrigi decat pe bani lichizi, dar aici cred ca mi-a picat fisa).
Buna farsa, gen Alan Sokal. Si Zizek spunea acelasi lucru despre gogosile americane, nu? 😉 The Real etc. Mistica psihanalitica a lui Lacan…
Titir: crezi? Pot să-l imit și pe Florin Piersic.
Fiona: nu știam de Alan Sokal. Foarte tare!
Mistica psihanalitică a lui Lacan??? Lacan – mistic??? Uite, aşa distingi între intelectuali şi pseudo-intelectuali: intelectualii chiar înţeleg ce citesc. Ceilalţi amestecă termenii, neavând asupra lor decât o perspectivă confuză şi cloacală, în care totul se amestecă (dar de, în felul ăsta sunt postmoderni!).
Stai niţel. Eu cred că Fiona se referea mai curând la psihanaliza misticii, de care Lacan s-a ocupat, în seminariile lui.
Ei si tu. Lasa-l pe stA.hanovist sa-si deverse prea plinul 🙂 Oricum, afacerea Sokal sau Botul arata ca eu greu sa nu te lasi prins de o treaba bine întoarsa din condei 🙂
Offf, cu mare tafna proletara (sau, hai, iluminista, daca tot am fost acuzata ca sunt postmoderna) s-a suparat A. pe mine de parca mistica ar fi ocultism, magie neagra sau chiar “meditatie transcendentala” :))
Nu vorbise insusi “marele L” despre mistici si jouissance?
@Vlad: multumesc pentru incredere 🙂
Vlad Stroescu, acest Mircea Eliade al blogurilor romanesti.
Titir, poti sa-mi spui, te rog, unde sunt covrigariile la Montreal, mi s-a facut pofta de niste gauri… 🙂
Vlad, vrei sa spui(tu sau Eliade, ca incep sa va confund), ca esenta noastra este si ramane vidul? Adica vidul meu nu e mai “stufos” ca vidul lui sau al ei? Ei, uite eu aici nu sunt de acord, ca cum mai distingem noi pe cei speciali? 🙂
ai grijă ce scrii, să nu declanșezi vreo apocalipsă, că parcă vorbeai și cu dracu la un moment dat și cine știe cum se misinterpretează.
Simpatic episodul 🙂 Vestea buna pentru tine e ca esti un potential om foarte bogat. Legea spune clar ca autorul poate interzice reproducerea unei opere, prin reproducere intelegandu-se “realizarea integrala sau partiala a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc si sub orice forma, inclusiv realizarea oricarei inregistrari sonore sau audiovizuale a unei opere, precum si stocarea permanenta ori temporara a acesteia cu mijloace electronice.”) Unde mai pui ca putea exista posibilitatea sa nu vrei sa ti se publice numele in Dilema Veche 🙂 Intr-o tara civilizata ai putea castiga bani frumosi in urma unui proces de drept de autor.
Alina, mulţumesc pt sfaturi 🙂 Dar deja, dacă vine să credeţi, mă simt un pic vinovat. Am impresia că glumele mele sunt prea ermetice, şi induc lumea în eroare cu ele.
io tot aş vrea să le scriu ălora de la dilema, aşa la sanchi să văd cum răspund. dacă mă lasă vlad, evident.
Tapire, n-ai nevoie de aprobarea mea, avand in vedere ca si Mahalaua, si Dilema, sunt publice.
Dar binecuvantarea ti-o dau 🙂
Eu ti-as propune un proces pe drepturi de autor. Cu avocati de la Catavencu, adica harsiti in astfel de cestiuni( desi nu stiu daca s-ar baga intre ai lor!!!). Numai asa, ca sa dam peste nas ” intelectualilor” care se vand la o adica pe 2 bani. Liiceanu a fost securistul ( spionul securitatii) pe langa Noica, si nici Plesu nu a fost tocmai strain. Acum Liiceanu s-a vandut marelui detinator de dosare, si Plesu a incercat sa se mentina in limitele bunului simt, dar nu a reusit intotdeaua. Tocmai pentru ca e santajabil, ca toti marii intelectuali de acum. Cine nu a fost santajabil, a murit sau a amutit.Dilema e revista “intelectualilor fini si democrati si curati si mai ales foarte rafinati” intre care si Bucurenci ( ce destin exemplar de roman nascut bun si corupt prin forta imprejurarilor! mi se rupe sufletul de cate ori il vad si stiu ce i s-a intamplat.)Merita o lectie Dilema asta.De la unii ca tine, Vlad. Inca necorupt.Si principial fara solda, ci din convingere sau structura.
Le putem lasa si mesaje pe perete sau comentarii la articolul cu pricina (sau, oare ce-o face botonul “Denunta? :-))
Mama are si exemplarul pe hartie, cumparat din pensie :-).
C’mon pipl. Mie mi s-a parut amuzant. Cand Liiceanu o sa fure de la mine, il dau in judecata 🙂
Diligentreader: de ce crezi tu ca nu sunt inca corupt? Adica, ma flateaza, si iti multumesc, dar nu toata lumea e de aceeasi parere.
Confuzia cred ca a pornit de la faptul ca lipseste ghilimeaua care sa inchida citatul din Eliade. Adica eu n-o vad in fragmentul dat de tine. Chiar, care e citatul pana la urma? Daca te intrebau de sanatate poate aflau si adevarul 🙂
Nu e musai sa-i dai in judecata, dar o atentionare ca au calcat in \”strachini\” de data asta nu le-ar strica.
mulţumiri preaplecate vlad. io unu le scriu, şi pe email, şi pe hârtie, şi la comentarii, şi la mine pe blog, cu toată pompa de rigoare (de pe adresa universităţii, cu hârtie cu antet, alea). oleacă de redundanţă nu strică. şi nici oleacă de arătat obrazul. şi’d tare curios cum vor reacţiona (dacă vor reacţiona)
din nou zic, de amuzant e amuzant, dar e şi serios în acelaşi timp.
Probabil o sa si-o ia studintele de la senesepea. Ailaltii nici n-or sa se sinchiseasca. Io i-am intrebat pe feisbuc din ce opera e citatu’ 🙂
Ha,ha.Daca tu esti corupt, si inca stai in mahala si mergi pe bicicleta, atunci ne punem cu mainile pe piept si asteptam apocalipsa binemeritata. Adica vrei sa zici ca esti un spion bine camuflat????Ok. si noi suntem la fel. F… them all,then!!Si hai sa ne dam foc in piata publica! Ca tot nu a mai ramas nimic..
păi o să scriu în scrisoare că sunt precis că o să şi-o ia studentul.
mă gândesc să trimit scrisoarea şi la alte reviste caţavencu de exemplu.
in articol este pus link direct spre blogul acesta, sunt ghilimele, what’s the problem, people?
pe ce baza dati in judecata, faceti scandal etc.?
Staţi liniştiţi la locurili voastre!
Din cauză că tapiru a uitat să modifice anul de la copyright-ul din footer tot ce a scris Vlad în 2010 e în public domain 😉
Moare americanii de ciudă ca nu ei îs citaţi
păi credeam că se modifică automat, că nici în 2009 nu l-am modificat io.
nu’i nimic, îl modific acum
(doo minute mai târziu: gata, l-am pus pe automat cu echo-alea. nu era tema scrisă bine)
bre, copiraitul nu e problema principală (banuiesc că se poate argumenta în toate direcţiile), dar gafa de a atribui un citat lui Eliade într-un jurnal cultural e de neiertat. Iar dacă analizezi paragraful cu pricina vezi că mai sunt si alte chestii hilare; paragraful, chiar dacă ar fi fost de Eliade, nu prea sună a “grad de înrădăcinare în spaţiul cotidian şi în normalitate”. Iar la sfârşitul paragrafului, altă gogomănie, cum că precum autorul e interesat de covrigi pentru că uite, instigă la astfel de reflecţii, spunând printre linii că el demult ştia pasajul ăsta din Eliade (că îl ştie pe Eliade pe de rost), şi că de aia scrie el despre covrigi.
we, te întreb şi io, dacă cineva ia un pasaj dintr-un articol de-al tău şi îl citează (chiar dacă cu sursă cu tot, “jurnalul ics şi igrec”), dar atribuind pasajul altui autor, cum se cheamă asta? Io cred că se cheamă furt, chiar dacă autorul nu şi-a atribui lui însuşi pasajul (ceea ce ar fi plagiat). Este fix ce s-a intâmplat aici, autorul atribuie pasajul lui Eliade şi nu lui Vlad Stroescu, adevăratul autor. Faptul că citează sursa nu face nici o diferenţă.
Bine o luam atunci pe dreptul la imagine. Ca daca te citeaza fara sa te intrebe Becali sau te pune in clipu de campanie electorala, chiar daca a citat sursa, poti sa-l dai in judecata. Vezi Oana Pelea cu imaginea lui taica-su.
Poate Vlad nu vrea ca numele lui sa fie asociat cu Dilema sau cu autorul articolului( ce imbecil si autorul asta!). Acum drept e ca au murit cei care tineau lucrurile in frau pe acolo.
Mi-ar placea o emisiune cu acel autor si Vlad, moderata de Bucurenci.Si in public,cu drept de cuvant, Madelin, Tapirul si A.WoW!
Io n-as face fata ca m-as hlizi continuu (dar nu si discret) 🙂
Si mai stiu aproape sigur ca mi s-ar face mila de studintele ala, cu covrigii lui cu tot :))
Insa de ce sa nu vina si redactia: domnul Plesu, domnul Vasilescu si domnul Manolescu (Andrei)?
Si chiar si domnul Cosasu, asta asa, pur si simplu pentru ca sunt oarecum fan.
Se pare ca nimeni de pe aici n-a mai avut procese si ca nu prea stiti ce inseamna datul in judecata decat poate de pe la serialele tv. Baiatul acela de la snspa a facut o greseala. Publica si gogonata. Este insa condamnabila penal? A incalcat vreo lege? Aiurea. Culmea ridicolului e ca omul a vrut sa fie cinstit si-a dat link la sursa. Tocmai asta l-a dat de gol.
Dar a gresit, asta e cert. Sa speram ca-si va cere scuze macar in sinea lui.
Tind să fiu de acord cu tbfkal, nu cu partea că nu ştim cu e cu procesele, ci cu faptul că e doar o greşeală. Dacă aş scrie la Dilema V., tonul scrisorii ar fi unul glumeţ, precum cel al acestui post.
Omul a gresit, e cert, de aia si eu tind sa ii iau intr-un fel apararea. Insa. Nu a scris pe un blog personal ci intr-un ziar care se vinde pe bani. De ce n-au verificat redactorii “stirea” din mai “multe surse”???
Daca scriem ziarul (care nu e un oarecare cancan ba dimpotriva) cu copi-peist de pe internet, de ce l-ar mai cumpara cetitorii altadata fideli?
Asta incerc io sa spun, tot cu comentarii glumete 🙂
Glumim, glumim, da’ pana cand? 🙂
Vlad, eu cred ca le-ai face un favor celor de la D.V. daca le-ai semnala greseala. Si sunt sigura ca vei sti sa scrii mesajul astfel incat sa nu sune a atac; nici nu e cazul, omul n-a avut rea intentie. Si oricum problemele trebuie rezolvate pe cale amiabila. Data viitoare- si sigur va exista o “data viitoare”- poate nu vor da peste cineva la fel de ingaduitor ca tine si se pot trezi cu un proces urat, iar scuzele, chiar sincere (“n-am stiut”, “n-am vrut”) vor valora fix zero.
Copiatul de texte de ici colo, folosirea si prelucrarea imaginilor luate de pe internet fara aprobarea scrisa a autorului (de foarte multe ori ramas necunoscut, pentru ca rar li se specifica numele sub poza sau text)a intrat in normal, e obisnuinta, dar tot furt se numeste. Insa foarte putini inteleg si accepta asta.
ezapt, vlad. a greşit, da, dar greşeala se plăteşte într-o societate normală. şi, cum am zis şi în scrisoarea de am trimis-o (că am trimis-o, urmează mâine şi pe hârtie), vina nu e numai a lui SNSPA ăla, ci a redacţiei şi a conducerii, că e resonsabilitatea lor să impună o conduită şi o normă
Dan Nicu acela o fi vrut să fie cinstit, dar a reuşit doar să fie neprofesionist. Dacă citezi pe Eliade (sau pe oricine), citezi volumul şi pagina direct, nu un intermediar. Faptul că nu ştia ce a zis Eliade e scuzabil, dar faptul că nu a verificat nu mai este.
Aici nu e vorba de copyright, dacă avea voie sau nu să facă copipeist, ci de faptul (foarte serios) că a atribuit un citat altui om, şi nu autorului real. Ăsta se cheama furt (nu se cheama plagiat ce-i drept). Faptul ca a citat sursa nu contează.
Nu e vorba nici de imagine aici.
@tapire, in general, sau in particular ce fac/scriu eu, sau in particularul dilema?
in general, habar nu am.
in particular ce fac/scriu eu – cred ca as trimite o nota atat autorului cat si editorului. chiar ni s-a intamplat ceva asemanator. am scris, da, da, bla-bla, scuze. fiecare chestie scrisa/publicata aici este sub un copyright stringent. si tot nu incepem sa ne infoiem cu datul in gat/judecata, sa il […].
mai complicat e cu software-ul si cu informatia editata de mine si pusa la liber pe web – aici sunt mai atent, dar nu ma strofoc prea tare, decat cand stakes are really high. altfel, mi-as pierde vremea.
cazul particular Dilema, gaura (covrigului) lui Vlad: e aiurea sa incepi cu amenintari. mi se pare un caz clar de habaucenie si mai mult e vinovat editorul decat baiatul ala. Editorul e responsabil de tot ce iese in public. Autorul e responsabil de ceea ce a scris, dar editorul e responsabil sa verifice balbele fiecarui articol.
pe web am vazut ca e ok, mai mult sau mai putin, ramane partea pe hartie.
mie mi se pare o chestie banala. Vlad daca chiar vrea sa i se faca dreptate, el si nu tu ar tb. sa scrie atat editorului cat si autorului, sa arate greseala si sa ceara o erata. si asta e tot. chestii de astea se intampla poate zilnic in ziare precum NY Times.
elfule, cred că ai băgat de seamă (sper) că în discuţia de faţă nu eu sunt promotorul datului în gât şi judecăţii, băgatului la cremenal. de fapt ce spun eu spui şi tu: oamenilor trebuie să le atragă cineva atenţia (că vorbeaţi mai deunăzi de vina tăcerii); vlad a zis că nu o face, i-am cerut permisiunea să o fac eu. şi am făcut-o – am pus la mine pe blog textul scris, trimis prin email şi pe care îl voi trimite şi pe hârtie mâine. ba chiar am susţinut acelaşi lucru, de vină este redacţia şi nu numai autorul
hăbăucenia nu este o scuză, “am greşit” nu este o scuză (şi Ciomu “a greşit” când i-a tăiat ăluia puţa, nu a făcut-o cu intenţie). dacă nu reuşim să ieşim din mentalul ăsta balcanic, “lasă că nu-i nimic, dă’l încolo”, să nu mai avem pretenţii de nimic. greşeala trebuie sancţionată, nu cu tribunalul dar totuşi sancţionată. şi măcar scuzele alea să le ceară, public (şi autorul şi redacţia), şi să pună o erată şi data viitoare să fie mai atenţi. nu e nici umflat, nici înfoiere, nici ameninţări ci o acţiune care intră în sfera unui normal cu care noi, românii, nu prea avem exerciţiu.
PS
mai sus te întrebam nu neapărat ce ai face dacă cineva ar cita un text de-al tău şi l-ar atribui altora, ci ce ai considera că este.
revin cu ceva, ca vad ca nu ma lasa sa editez:
…erata de genul “spusele x, y, z, gaura covrigului nu sunt ale lui Mircea Eliade, ci ale celebrului medic psihiatru, autor si actor [asta e prilej de alta erata, get it?] Vlad Stroescu, esq., care a scris pe blogul dumisale…” etc. etc.
Redactia D.V, deja excedata de covrigi si in viitor si de gauri.
Good enough Vlad, Tapir et al.?
tapir, am zis deja: as scrie autorului si redactiei si as insista pentru o erata. that’s all.
eu si nu terti!
da, asa e, o greseala intr-o revista muribunda, f. probabil ca acel student era sub presiunea timpului ca sa predea un articol de 2 lei care sa il ajute si pe el mai incolo (cut him some slack, cowboy, ala poate n-are nici 25 de ani) = cu pocirea si posibil omorarea unui om. wow.
repet: din cate se vede pe web, pare mai mult problema editorului. lucrurile sunt mai mult neclare, decat “furisate”.
@tapire, si ca sa inchid discutia – case in point, mi se pare o greseala. o habaucenie, nu ceva de gun-point. omul le-a incurcat. zice de eliade, da textul si linkul lu vlad, e un mess.
asta mi se pare ca este: un mess.
si sa discutam fiecare caz in parte, cazul ciomu e ridicol sa il aducem in fata ca argument pentru aiurenia unui pustan si puturosenia unui editor.