Vroiam doar să vă cer scuze că în ultima vreme nu am mai avut nimic interesant de povestit. Când stăteam în Rahova, nu era zi să nu remarc ceva interesant, cel mai adesea în tramvaiul treizeci și doi, sau opt, sau în piață la Nichi Scorpion, sau la sală la Nea Sandu, sau pur și simplu stând în balcon. De când am revenit în mahalaua natală, plină de țipătul cucuvelelor și al țiganilor care cumpără feare vechi, dar golită de tot sângele ei de altă dată, nu prea mai am ce povesti. Zilele mele sunt asemănătoare până la identitate – mă trezesc, mă duc pe bicicletă la serviciu, mă întorc, gata – iar în creșterea insensibilă a entropiei nu se află istorisiri.
Am vrut să trimit bucăți din blogul ăsta la concursul făcut de USR (despre care știam de la Madelin), chiar am printat textele, din fericire am realizat la timp cât de penibil sunt. Asta e istorisirea pe ziua de azi.
Marţea, fac naveta între policlinici, pe bicicletă. Dacă pedalez tare, am timp să mă opresc la mall şi să beau, solitar, o cafea la starbax. La ora aia mall-ul e aproape gol. Azi, în timp ce o sorbeam în linişte, mă uitam cu admiraţie la structura impresionantă a clădirii, cu cupola de sticlă şi cu bila ei cu tot. M-am întrebat dacă va rămâne ceva din ea peste 1000 de ani. Dacă vreun om al viitorului va simţi o emoţie păşind pe gresia tocită, printre stâlpii de aluminiu. Presupun că totul va fi sub pământ.
E totuşi incredibil ce tâmpenii pot să scriu.
Ai dreptate. Dar nu-i nimic, si altii scriu prostii, si mai fac si bani din asta, desi asta probabil ca nu te consoleaza pe tine. Eu sunt dezamagit deoarece Anais nu a raspuns ofertei mele, facute in graba ce-i drept, de a-i intocmi o lista de carti interesante scrise de psihiatri. Mi-ar fi placut chiar placere sa pierd ceva timp alcatuind o asemenea lista (pentru publicul general nu pentru profesionisti). Cred ca o sa o fac chiar daca Anais nu mi-o va cere niciodata in mod direct. Din pacate nu prea am timp acum, sunt intr-o garda cam ocupata si…poliglota. De cateva ore bune vorbesc, gandesc si scriu aproape simultan ba in romana, ba in engleza, ba in norvegiana, ba in franceza. Este extrem de placut pentru mine sa am aceasta oportunitate, dar este si extrem de obositor. Am creierul praf si am inca trei compuneri pe norvegiana de scris inainte sa incerc sa ma culc in camera de garda care e virgina din punctul meu de vedere(n-am dormit niciodata in spitalul asta inainte, am avut doar garzi de zi care se terminau la max. 10 PM pana acum.)
——-
Hai ca am scris si eu niste tampenii ca sa nu te simti singur.
10x bro. Gardă uşoară.
Umberto Eco are un pasaj in Memoria Vegetala despre calitatea hirtiei pe care sint tiparite cartile din ultima vreme. Si accentua faptul ca ea reprezinta cosmarul colectionarilor. Nu vor exista colectionari de carti din secolul 20 pentru ca hirtia lor este facuta sa sa se dezintegreze in maximum 80-100 de ani. Cam asa e si cu cladirile astea noi. Ma rog, unele nu mai sint asa de noi. Da’ nici cu adevarat vechi nu vor deveni vreodata.
Blocul in care stau acum mai are vreo 20-30 de ani de viata, maximum. Dupa care e musai sa fie pus jos si inlocuit cu altceva. Si e bine ca e asa, e tare urit.
MBadragan, nu-mi pasă prea mult, de fapt. Sunt aproape convins că din mall nu va rămâne nimic în mai puțin de un secol, pentru că mallul e ca iphonu, se uzează moral. Va fi demontat, pur și simplu.
Dar mi-a făcut plăcere perspectiva.
The beauty is in the eye…
Cu totii imbatranim si incep sa ne doara… sinapsele. Blamam rutina dar ne scaldam in ea.
Tu poti sa faci copii, creca e momentul.
Vlad, (slightly) off topic – plec de la prezumţia de nevinovăţie :), şi anume că nu m-ai dezabonat tu de la postări – la mine nu vin…
Slightly pentru că asta (dar nu numai) mă face să intru zilnic aici. Mai sunt şi comentariile, dar nu ştiu cum să fac să vină pe mail, că reader-ul nu-mi place…
Madelin, dar nu e aiurea să fac copii de plictiseală?
Irina, nuuu, cum să te dezabonez eu? Habar nu am ce s-a întâmplat.
da, in timpul actului e cam aiurea
PS ai schimbat tu Vlad chestia cu “top commentator” sau o fi de la ei?
@Irina #7
Eu am facut observatia ca, daca sunteti abonata la postari, atunci le primiti cu regularitate, dar nu imediat cum sunt scrise, ci – more or less – mai tarziu, adica depinde cand au fost scrise postarile (postate pe blog).
Si anume: posturile se trimit prin email (la cei abonati) zilnic la ora 16:30 – deci, daca Vlad scrie un post nou sa zicem la ora 8 seara (20:00), atunci postul se trimite (la cei abonati) in ziua urmatiare la ora 16:30 (sau cateva minute dupa).
Comment-urile nu se pot abona, ci le puteti primi separat pentru fiecare post, cu conditia sa faceti dvs. mai intai un comment la postul respectiv si, inainte de a apasa ‘trimite’, bifati ‘patratelul’ plasat sub ‘trimite’ cu optiunea “Notify me of followup comments via e-mail”. Acest procedeu trebuie repetat la fieacare post pentru care doriti sa primiti commenturile prin email. Adicatelea : daca si dvs. comentati, puteti sa cereti sa vi se trimita comenturile ulterioare. (Asta din ce am observat eu, dar s-ar putea sa fie si alta optiune… probabil ca ‘proprietarii’ o sa va spuna ei.)
____
note: am scris acest comment numai ca sa pot si eu sa bifez “Notify me of followup comments via e-mail” 🙂
Tineti-mi pumnii: ma apuc acum de lista pentru Anais. Este in joc onoarea psihiatriei romanesti (in ceea ce priveste abilitatea de a face liste, bineinteles, nu de a scrie lucrari seminale.)
Tapire, nu, nu e dă la mine! Dacă nici de la tine nu e, atunci…atunci…
drcrăciun, dacă nu ne zici şi nouă lista aia, o încurci 🙂
Nu ii faci din plictiseala ci ca sa te inhami la treaba. Scapi si de vaicareala metafizica, astia te aduc rau cu picioarele pe pamant.
Mai tarziu va fi groaznic de greu sa iesi din plictiseala, daramite sa mai si faci ceva din ea.
In rest, dap, subscriu la ce ‘ce Tapirul.
După 33 de ore și 13 comentarii, a sosit postul și pe mail 🙂
@grrl – mulțumesc, dar asta știam și căutam o altă soluție, că doar n-o să trollez pe-aici doar ca să primesc commentariile pe mail…
Da, subscriu și eu la ce-a zis Țapirul – mi-a stat pe limbă, dar am zis că nu se cade 🙂
@Irina
14.
Ce intelegeti dvs. prin ‘să trollez’, respectiv ce inseamna (pt. dvs.) ‘a trolla’?
La 1, Vlad: Alții scriu tîmpenii mult mai mari și au pretenții la inteligență, heh. De altfel, cred că ai putea să faci din cînd în cînd o tură nostalgică cu bicicleta prin Rahova, Ferentari, Dămăroaia. (Ultima nu știu exact cum arată și pe unde e, dar numele sună groaznic, bașca oracolul.) Și după aia ne povestești ce ai văzut. (Dacă mai poți.)
În altă ordine de idei, eu m-am sculat azi din proprie inițiativă la 5:20, am tras de fiare, pedalat, vîslit și saunat pînă la 9, după care am mîncat 1 jaurt cu tărîțe, un măr, și acuma beau ceai verde. Sper că se găsește cineva să mă laude, mm?
Pinocchio, eu te-aş lăuda că m-ai lăsat cu gura căscată, dar când am citit am căzut de pe scaun şi acuma trebuie să mă adun 🙂
În altă ordine de idei, şi eu cred(eam) la fel despre Dămăroaia şi m-am trezit zicând ceva cam ca tine unei persoane care stă acolo!
pinocchio – eu te laud. Bravo. Programul tau deschide trei directzii de reflectzie:
1. sa te invidiu sau sa te admir? de ce prima? de ce a doua? etc.
2. cit timp virtutea ramine virtute si de la ce punct incolo devine viciu sau obsesie?
3. mult mai interesant (dar, in fapt, banal, caci megaobvious) decit prima: in ce masura, vointza si motivatzia sint acutizate de apartenentza la un grup defavorizat? Interesantul, pentru mine, este legatura cu mama chineza, de acum citeva zile: eu cred ca mama chineza e cum e, pentru ca abordeaza educatzia copiilor din ACEASTA perspectiva. Sau, macar partzial.
Vlad, apropos de mall’uri si de uzura lor morala, am experimentat’o in State acum citiva ani (probabil ca alti comentatori de pe aici pot exemplifica mai bine ideea, locuind pe acolo). Am ajuns la un moment dat intr’un mall care era deschis de 11 ani. Era aproape pustiu desi ziua si ora ar fi fost propice pentru aglomeratie, magazinele nu dadeau semne de prea multa activitate sau profitabilitate, angajatii se miscau intr’o doara. Am avut la un moment dat o senzatie de western din anii ’60, ma asteptam sa vina o pala de vint care sa aduca nisip si niste ciulini rostogolitori.
Explicatia americanului care ma insotea: e uzat moral, nimeni nu mai vine aici.
Dupa citeva zile am ajuns in alt mall. Era aproape identic, inclusiv din perspectiva arhitectonica. Dar asta era plin. Fusese deschis de curind. 😀
Cam asta este soarta lucrurilor facute exclusiv pentru consum si distractie. Dupa un timp te plictisesc si cauti ceva nou, chiar daca aproape identic cu ceea ce deja te plictiseste. Cred ca se pot scrie carti groase de psihologie umana pe tema asta.
Pinocchio – bravos domnule!!! Tine-o tot asa! Partea proasta la un astfel de regim e ca trebuie sa-l continui, odata ce l-ai inceput…
Am si eu o curiozitate, unde ati vaslit, pe iarna asta? Ca vreau si io… 🙂
@MBadragan #19
nu stiu daca e vorba mereu de ‘uzura morala'(a cumparatorilor?), atat timp cat este ‘putere de cumparare’ atunci mall-ul persista.
Intr-adevar unele ‘mall-uri se abandoneaza pentru ca nu mai sunt rentabile, dar de multe ori doar schimba locatia, adica isi constriesc ‘taraba supradimensionala’ in locuri noi.
De exemplu, in vest – adica in o parte din german speaking west unde ma aflu – am vazut decat o data un ‘mall abandonat’ [chiar un complex pustiu, pe care unii doreau sa-l transforme intr-un ‘complex’ cultural, dar era prea ‘subred’, si nu se dadea permisie de la ‘inpectoratul de cladiri’ sau cum ii spune pe romaneste la un asemena de oficiu]. Mall-ul nu era ebandonat pentru ca daduse faliment, ci se mutase – cu acelasi nume, si acelasi numar de magazine in el – intr-o locatie mai bine accessibila ‘cumparatorilor’, cu mai multe locuri de parcat/garaj mai mare, si mai mult spatiu de ‘vanzare’ – mai aerisit, mai mult loc sa mergi printre rafturi, adica totul sa fie o ‘experienta placuta’ sa nu calci pe altii pe picioare ca sa te poti uita in liniste la produse.
Fenomenul de ‘mall’ (ca o cladire, sau complex) este relativ nou in europa centrala, dar déjà era cunoscut mai dinainte ca ‘strazi faine de facut cumparaturi’ – cum ne pot spune bunicii despre Paris, sau Londra.
de fapt, ideea de ‘shoppig mall’ nu este noua, este cunoscutul ‘bazar’(*) dar, in timpurile moderne, stilul este adecvat , adica modern, efemer in material si durata. Mall-urile abandonate(**) au chiar un fel de ‘cult status’ (dpv artistic), in sensul ca unii le fotografiaza si ‘studiaza’ ca un ‘fenomen’ de istorie(a culturii, civilizatiei). Bineinteles, dupa teoria pesimist-realista a lui Vlad, dupa o mie de ani probabil totul o sa fie sub pamant, sau sub apa – global warming! – si mallurile, si probabil si fotografiile de mall-uri. (Numai Venetia probabil o sa fie inca deasupra apei… Speram! :)…)
see http://en.wikipedia.org/wiki/Shopping_mall#History – for (*)
and http://en.wikipedia.org/wiki/Deadmalls.com – for (**)
la #21.
in
“intr-o ******* mai bine accessibila ‘cumparatorilor’ ”
******* era l-o-c-a-t-i-e
ma mir ce de este un cuvant interzis.
Este vreo problema in mahala cu ‘l-o-c-a-t-i-a’ (comentatorilor, or else)?
probabil ar trebui sa scriu lokatie, asa cum alţii, sau alşii, scriu “kur”, care aici nu este interzis. 🙂
Da, e un cuvânt interzis, na!
Pinocchio: MÂNCEACAS! 5 şi 20??? Uau. Cred că trebuie să mănânci mai multe proteine, să nu te supra-antrenezi. Cât despre saună, sincer, io niciodată nu am priceput la ce serveşte.
Felicitări!
# 16: poate norvegienii sa te laude, ca si ei mananca doar tarate si mere, de m-au innebunit pana acum (ce-i drept, majoritatea arata foarte sanatos)
@ 23.
cuvânt interzis? hmm… de ce e interzis?
Vlad: pentru ca asa vreu eu.
grrl: dar de ce vrei asa?
V: pentru ca imi place mie mai bine asa.
g: dar de ce iti place mai bine asa.
V: pentru ca ‘interzis’ e mai bine decat ‘neinterzis’.
g: dar de ce interzis e mai bine?
V: pentru ca asa zic eu, na!
g: dar de zici asa?
V: pentru ca imi place mie sa zic asa.
g: dar de ce iti place sa zici asa?
V: hai sa lasam asta cu ‘de ce’!
g: dar de ce sa lasam asta cu ‘de ce’?
V: pentru ca asa vreu eu.
[da capo]
#23: A aparut recent un film finlandez care se invarte in jurul saunei “Steam of Life” si care mi se pare interesant; sunt diverse personaje care par destul de realiste si care isi povestesc vietile, isi rezolva probelmele, etc. in timp ce merg la sauna
http://www.imdb.com/title/tt1583323/
http://www.youtube.com/watch?v=p5HfmtU25ww
#24
nu cred ca ‘arata foarte sanatosi’ numai de la tarate si mere, ei mananca foarte mult peste.
@grrl #21 Mda, eu nu ma refeream la un mall parasit. Era perfect functional, doar ca nu mai treceau decit citiva oameni pe acolo, probabil cind le era lene sa conduca mai departe de casa. Si asta doar pentru ca … avea 11 ani vechime, out of fashion 😀
Cit despre cuvintul ala interzis, probabil ca este interzis pentru ca este enervant de des folosit in mod gresit (sorry, gresit l’ai folosit si tu mai sus). El inseamna in limba romana “inchiriere” si nu are legatura cu pozitia geografica a unu(e)i obiect/fiinte. In limba romana se spune “pozitie”, “localizare” s.a.m.d. Sa nu ma intelegi gresit, nu vreau sa iti dau lectii prin asta, doar incercam sa’ti lamuresc cenzurarea. 🙂 Absolutely no hard feelings.
Grrl, ia spune, tu mananci des Fisch cu Kleie?
the “l” word este ceea ce se mai numeşte şi “false friends” (gen şold-shoulders, etc)
iar vlad o să-l pună la interzis si cu liniuţe, şi cu k, si cu ce mai vreţi voi
@MBadragan
#28.
da, imi imaginez ca daca sunt alternative mai moderne in apropiere, atunci un mall nu mai atrage multi cumparatori. Nu stiu unde era un asemena mall, dar in europa centrala/si de vest asa ceva adica un mall vechi, fara clienti, nu se mentine mult – deci probabil ca dvs ati avut ocazia rara sa vcedeti un mall care probabil dupa putine zile a fost inchis. Rentabilitatea este criteriul prim in vest, si nici o ‘business’ nu tine deschis prea mult daca spatiul este ‘gol’/’pustiu’ pe o perioada mai lunga.
Nu e nici o problema sa primesc lectii, chiar sunt foarte imteresata sa primesc lectii ori de cate se observa ca unele lectii mi-ar fi necesare, adica ma bucur ori de cate ori pot – prin prezenta mea (virtuala) in mahala – sa combin ‘placutul’ cu ‘utilul’.
Dar sa trecem la ‘cuvantul’ in cauza – care este ‘l-o-c-a-ţ-i-e’.
Daca inteleg cenzurarea unor cuvinte ca ‘kur ‘ (scris cu c) sau denumiri de alte parti anatomice mai intime, sau a altor termeni care se pot considera in gereral ‘tabu’, nu inteleg de ce ‘l-o-c-a-ţ-i-e’ este un termen care sa fie inacceptabil in vorbirea curenta.
L-o-c-a-ţ-i–e este un cuvant romanesc care inseamna
l-o-c,
l-o-c-a-l-i-z-a-r-e,
a-m-p-l-a-s-a-r-e,
p-o-z-i-t-i-e
si ma inreb de ce nu poata fi folosit si cand vorbim de l-o-c-a-ţ-i-a unui mall (in sensul de ‘p-o-z-i-t-i-a’ mall-ului intr-un plan urban)??
Ce este aura asa de ‘grava’ care face cuvantul respectiv demn de canzura?
#27: vorbesti din experienta sau din citite/auzie ? Eu, sincer nu am remarcat pana acum ca norvegienii ar manca peste foarte des. Desi copiilor li se da untura de peste in mod regulat. Asat e obicei vechi impamantenit (pt. Vit. D, sigur, din cauza de intuneric).
Re. promisa lista pt. Anais: nu am renuntat, insa ieri nu am avut timp si azi am fost prea obosit. Dar tot am sa o fac pana la urma.
@tbfkl
Da, mananc foarte des Fisch, pentru ca imi place (dar nu cu tarate, ci mai degraba cu faina matzah).
#32 @drcraciun
am fost o data (in cadrul unui proiect) in vizita in Norwegia, si pe unde am fost mereu s-a servit numai peste (somon, hering, si alte ‘specii’ pe care nu le mai tin minte). De asemeni, am primit cu totii (eram mai multi colegi) la plecare ‘cadouri’ in forma de pachete ‘uriase’ cu ‘gravad lachs’, somon marinat de ei, adica facut de casa. De fapt, pe tot timpul cat am stat acolo (un weekeend) am mancat numai peste in diferite forme. Imi mai amintesc de asemeni de painea lor neagra (‘brod’?) si tare ca piatra, aia cred ca era facuta ingtr-adevar 90% din tarate.
@grrl #31 Eu personal n’am nimic cu folosirea cuvintului in cauza (mi’e lene sa’l scriu cu liniute sau alte artificii pentru a ocoli cenzurarea). Doar ma feresc sa’l folosesc. Dupa cum spunea si tapirul, este un false friend, un furculition pe dos, daca vrei, aparut dupa revolutie odata cu englezirea limbii romane. Puristii, Vlad pare a fi unul dintre ei in cazul asta :D, sint excedati de utilizarea lui improprie si o amendeaza.
Pe de alta parte, dupa cum reiese din cercetarile pe care le’am facut (sau “care le’am facut”? :D), in editia DEX din 2009 apare la definitiile cuvintului si varianta 3) “Un loc anume, precis determinat.”, adica exact utilizarea pe care i’ati dat’o dumneavoastra. Daca ar fi sa raminem in zona draga puristilor, putem obiecta ca aceasta este o mica barbarie, similara cu aceea a acceptarii utilizarii cuvintului “ciresi” pentru a desemna fructele, nu doar copacii (sa manince ei ciresii, vorba unui fost coleg). S’a acceptat sensul doar pentru ca el este larg utilizat, nu pentru ca ar exista o baza lingvistica. Pe tema asta s’a scris si se mai poate scrie la nesfirsit. (repet, interventiile mele nu vor decit a va lamuri nedumerirea, nimic altceva. Explic asta pentru ca am observat ca oamenii se considera atacati cind se fac astfel de “corectari” si e departe de mine o asemenea intentie)
Mall’ul in cauza era, surprinzator, in SUA, undeva pe linga Schenectady/Albany. Habar n’am care i’a fost soarta dupa ce am trecut eu prin el. Dar nu asta era ideea ci faptul ca era deja “uzat” dupa doar 11 ani, in defavoarea a ceva aproape identic. Incercam sa scot in evidenta una dintre micile absurditati ale consumerismului.
@ MBadragan #35
Privind ‘purismul’ lingvistic, gasesc ca este o atitudine oarecum ciudata (ca sa nu spun ‘inapoiata’ pentru ca suna negativ, si nu vreau in nici un caz controversa, ci ma intereseaza ‘fenomenul’) sa pretinzi ca limba trebuie mentinuta (dpv lexical, dar nu numai) in ciment/cimentata la un anumit stadiu.
Limba evolueaza si ea in procesul general de evoluare a societatilor, si in felul acesta, folosind cuvinte noi, sau extinzand intelesul cuvintelor existente, ati ajuns sa vorbiti limba asa cum este ea in prezent, ca altfel vorbeati si acum tot ca pe vremea lui Miron Costin.
Daca spuneti ca in editia DEX din 2009 apare la definitiile cuvintului si varianta “un loc anume, precis determinat”, atunci nu inteleg de ce unii pot avea o atitudine refractara fata de folosirea cuvantului’ (adica il cenzureaza).
Privind “corectari”, pe mine puteti sa ma corectati fara nici o problema, romanian is not my working language, deci niciodata nu voi lua pozitia celui care ‘stie’ (mai bine), si ma las cu placere sfatuita lingvistic, dar trebuie sa inteleg si logica din spatele ‘proceselor’ respective. Ceea ce ma intereseaza mai mult este procesul de gandire (adica, cum si de ce se ‘cenzureaza’ ceva sau nu).
Acel
m’a amuzat foarte mult, si anume pentru ca a revelat un anumit pattern/tipar? de gandire. Dupa cum am spus deja (nu e idea mea, doar common knowledge) limba se dezvolta si ea, evolueaza , nu ramane la stadiul Miron Costin (ori Shakespeare la englezi), iar lingvistii care scriu dictionarele (indiferent in ce limba) incorporeaza mereu forme noi, sau schimbari, pe care le observa in limba vorbita, adica exact de aceea se mai schimba/intregesc si dictionarele cu sensuri noi ale cuvintelor, pentru ca sensurile sunt LARG UTILIZATE, si nu pentru ca lingvistii au ticluit ei o ALTA BAZA LINGVISTICA. Adica, cei care vorbesc sunt cauzatori de incorporare de noi elemente, sau noi sensuri, si nu invers (adica nu lingvistii introduc forme noi – cumva prin decrete (possibly… semnate de presedinte si de ministrul educatiei nationale?).
@grrl Tocmai de aceea spuneam ca pe subiect s’a scris si inca se va mai scrie mult. Din pacate nu sint un profesionist intr’ale lingvisticii ci, cel mult, un entuziast amator. Asa ca nu pot intretine discutia cu argumente foarte solide. Dar, vorba lui Blegoo, iti pot spune ce cred eu, cu rezerva ne-specializarii.
Pe de o parte avem faptul ca limba, oricare ar fi ea, atita timp cit este vorbita de un numar suficient de mare de oameni, este un organism viu. Ea tinde sa se schimbe continuu indiferenta la incercarile de normare ale unui institut sau ale unei persoane.
De partea cealalta, limba este mijloc de comunicare. Pentru a se comunica eficient, e nevoie ca toata lumea sa cunoasca regulile comunicarii si sensurile cuvintelor implicate in comunicare. Pentru asta avem dictionare, indreptare ortografice, ortoepice si de punctuatie si alte bazaconii similare.
Mosuletii aia simpatici de la Academie au de negociat intre cele doua aspecte ale limbii. Au de decis, in cazul unei variatiuni aparute la regulile deja stabilite, daca sa continue efortul de corectare sau sa accepte noua forma si sa o transforme in norma. Uneori fac o treaba buna, alteori exagereaza, prea conservatori sau prea liberali. Unde ar trebui sa traga linia si sa nu accepte compromisul, e greu de zis. Sau eu, cel putin, nu ma simt in masura sa recomand.
Problema in cazul cuvintului pe care il dezbatem noi este ca este unul dintre micii pasi spre saracirea vocabularului. La fel ca si in cazul cuvintului “beton”. Daca asculti oamenii “obisnuiti”, vei constata ca nu se mai folosesc cuvintele consacrate (loc, amplasare) ci mai nou intratul l-o-c-a-t-i-e. Pai si ce e rau in asta, ai putea intreba? Ideea este transmisa oricum. De acord. Dar cu pretul inlocuirii a doua grupe de cuvinte cu sensuri diferite (inchiriere si amplasare) cu una singura care inmagazineaza ambele sensuri. Pai, cu atit mai bine, ai putea spune, mai putine cuvinte de tinut minte. Da, dar cu pretul pierderii nuantelor si unor posibile confuzii. Daca cineva spune “e beton” se refera la materialul folosit sau la faptul ca este extraordiar (sau frumos? sau solid? sau cum?). Ce ne facem daca contextul nu ne lumineaza in privinta sensului? Daca un pacient vine la Vlad si’i comunica faptul ca ieri a mincat ciresi e o diferenta enorma intre situatia in care se refera la fructe, caz in care e o comunicare banala, sau se refera la copacii in care cresc ciresele, caz in care Vlad trebuie sa’si scoata bateria de teste si carnetelul de retete.
Am scris cam mult si’mi cer scuze pentru asta. O sa inchei amintind faptul ca majoritatea variatiunilor devenite norma in ultima vreme in limba romana se datoreaza folosirii incorecte a unor cuvinte sau forme gramaticale. Schimbarile vin, deci, mai degraba pe filiera “vulgara” decit pe cea “intelectuala”. De aici vehementa puristilor. Daca vrei, e la fel ca revolta impotriva manelelor, a stirilor de proasta calitate de la TV, a politicienilor cu burta, lant de aur si 4 clase, a serialelor siropoase sud-americane, a cartilor lui Coelho. Si nu e revolta neaparta impotriva prezentei lor cit impotriva omni-prezentei lor 😀
Uite un exemplu si din engleza, ca tot aduceai aminte de “evolutiile” care au avut loc acolo. Cam pe vremea lui Shakespeare inca mai existau 2 cuvinte pentru a desemna acelasi lucru: thou si you. Distinctia dintre cele doua este de nuanta. “Thou” are conotatii negative, era folosit in adresarea catre o persoana inferioara ierarhic, uneori chiar cu conotatii agresive. “You” era eticheta unei adresari respectuoase. La un moment dat “thou” a fost eliminat din vocabularul curent pierzindu’se o nuanta.
Citez din articolul wikipedia despre “thou”: “In Richard III, for instance, the conversation between the Duke of Clarence and the two murderers takes on a very different tone if it is read in light of the social connotations of the pronouns used by the characters.”
Nu sunt un purist vehement. Sunt perfect conştient că orice limbă e vie şi nimeni nu poate împiedica asta. Dar dacă e vie, e pentru că toate contribuţiile indivizilor participă la viaţa asta, inclusiv cenzura cuvântului luocatzie pe blogul acesta 🙂
păi da. vezi limbile romanice.
pe mine mă enervează mai degrabă preluarea cuvintelor cu tot cu forma scrisă (din engleză carevasăzică), fără să mai fie transcrise fonetic în limba română. japonezii’s mai cinstiţi la chestia asta. dar poate că e şi ăsta un fenomen lingvistic, poate că nou, poate datorat uşurinţei comunicării globale din epoca asta a lui pinocchio.
“pe mine mă enervează mai degrabă preluarea cuvintelor cu tot cu forma scrisă (din engleză carevasăzică), fără să mai fie transcrise fonetic în limba română.”
Sa inteleg ca preferi “bisnitar” lui “businessman”? 😀
@MBadragan
#41
privind
in diferite forme.
probabil ca forma/filiera prin care se preiau cuvintele hotaraste cum se scriu ulterior. Cei care le preiau ‘dupa ureche’, le scriu dupa aceea cum cred ei.
Indiferent cum se face preluarea unor cuvante – unele cuvinte isi fac drumul in vocabular intai ca parte a unor sociolecte, iar cu timpul isi gasesc ‘locul’ in lexicul unei comunitati, mai departe ele pot castiga acceptanta larga in comunitatea care vorbeste limba respectiva, asa incat nu mai pot fi ignorate de… mosuletii aceia care decid sa le introduca in dictionare. Cum se scriu in dictionare este probabil tot legat de in ce forma au circulat mai intai cuvintele scrise de ‘bisnitarii’ si clientii lor.
Iar, din nou, inapoi la cuvantul ‘loucatzie'[ca nu pot sa incetez a va barai la cap… mai ales ca dvs. sunteti asa de mabil si raspundeti… deci este vina dvs. :)… si apropos, scriu ‘loucatzie’ pentru ca mi s-a sugerat o methoda cum sa ‘circumnavighez’ interdictiile lexicale ale Mahalalei chiar de catre mahalagistul suprem 🙂 ] ma gadesc ca NU este vorba de un cuvant cu totul nou, introdus asa ca sa fim ‘cool’, ci este vorba de un cuvant apartinand limbii romane si care se foloseste intr-un context cu totul adecvat, nu stiu de ce si cand s-a ivit o ‘problema’ care a dus la interzicerea cuvantului (de catre puristi, fie ei si non-extremi). Ce este asa de inaceptabil sa vorbim despre ‘loucatzia’ unui magazin intr-un oras, hâ :)?
#39 Vlad says:
Monsieur, nu contestez libertatea dvs. de a nu accepta cuvantul (pe blogul dvs., sau in general). Nu acceptati cuvantul, il cenzurati. Bine tot. Pe mine m-ar interesa numai sa stiu pourquoi pas (si inca nu stiu). Deci: de ce? (Nu, nu vreau tot ǎl raspuns ca in #23. Vreau altul! :).. )
MBadragan: da. cu nota că “bişniţar” a căpătat sens peiorativ în limba română.
nu’s lingvist, nu ştiu cum se numesc limbile care au transcriere fonetică directă (o să caut pe wikipedia), dar deocamdată limba română este o astfel de limbă şi îmi place aşa.
deci, “dispecer” şi nu “dispatcher”
PS un articolo interesnt pe bbc.com despre cuvântul OK
de chichi bulimandrichi
Eu mă întreb cum au ajuns americanii să folosească cuvintele în sensuri cu totul străine de cele originale. De ex, “pathetic”. Sau “location”, că tot suntem la el. Sau un cuvânt pe care îl tot foloseşte drcrăciun: “derogatory”. Cum nayba a ajuns “derogatory” să însemne “peiorativ”?
păi, e vreun cuvânt din lista asta folosit în sensul ne-iniţial? “location”, “derogatory” – nu vin din latină cu fix sensurile alea? (poziţie în spaţiu, depreciativ, etc)
location: lat. locatio, vb locare, a închiria.
derogatory: lat. derogatorius, derogare: a nu se conforma prevederilor unor legi.
pathetic: gr. pathos, ceea ce simţi.
Hai că derogatory mai înţeleg, sensul a degenerat mai întâi în franceză, dar alelalte doo? Şi mai am exemple.
păi locatio înseamnă şi “placing” în latină, “aşezare”, “dispunere”, cu sensul extins de “închiriere” (probabil că aşezi pe cineva acolo…)
apoi
derogo,-are [to diminish , detract from].
pathetic –adjective
1.causing or evoking pity, sympathetic sadness, sorrow, etc.; pitiful; pitiable: a pathetic letter; a pathetic sight.
2.affecting or moving the feelings.
3.pertaining to or caused by the feelings.
4.miserably or contemptibly inadequate: In return for our investment we get a pathetic three percent interest.
Origin:
1590–1600; < Late Latin pathēticus < Greek pathētikós sensitive equivalent to pathēt(ós) made or liable to suffer (verbid of páschein to suffer + -ikos -ic patetic e uşor de ajuns la sensul peiorativ, într-un context în care raţiunea e considerată supremă
vladule, am luat ultima versiune de “Ajax edit comments” şi tot nu merge cum trebe la tine (ar trebui un pop-up box). cică e posibil să fie de la temă – poti vorbi cu theme-masterul tău să caute buba?
detalii tehnice
WordPress › Support » [Plugin: WP Ajax Edit Comments ] Not PopUp please
#47
@Vlad
La site-ul (saitul?) http://dexonline.ro/definitie/locaţie
vad ca se mentioneaza si sensul
‘Un loc anume, precis determinat’, care este o referinta din sursa ‘DEX ’09′(citata ca “Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită), Academia Română, Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009.”)
De asemeni, vad ca unii (chiar profesori de romana) folosesc cuvantul in vorbirea/scrierea curenta, ca de exemplu aici:
http://www.isjbn.ro/index.php?id=93
Inspectoratul Şcolar Judeţean Bistriţa-Năsăud
Anunţ (de pe 25-03-2010)
Marţi 30.03.2010, ora 14:00, are loc Consiliul consultativ al profesorilor de limba română.
Tema: Dezbaterea proiectului “Legea Educaţiei Naţionale”
Locaţia: Sala festivă a Colegiului Naţional Liviu Rebreanu Bistriţa.
Cuvinte formate prin ‘lantul deductiv’
locus -> locare -> locatio
sunt comune multor limbi care contin in baza lor lexicala cuvinte latine, si de ce sa facem asa opozitie apriga chiar impotriva lui ‘locatie’ inteleasa SI ca ‘un anumit loc in planul unui oras/inmtr-o anumita regiune, etc.’, hâ? Ca doar de la Râm ne tragem (noi chiar intr-o masura mult mai mare decat englezii… :)…)