Azi, întorcându-mă de la serviciu, după amiază, am constatat cu stupoare că două dintre cele mai frumoase case din cartier, care ieri erau la locul lor, dispăruseră. Strada Povernei, numerele 1-3. Nu ştiu ce să mai zic, oricum nu are niciun rost, faptul e consumat. Martori la crimă au scris despre asta aici (am aflat de la Dragos Bora).
About The Author
we’re moving on, we’re moving on, istoria si viata merg inainte
o sa zic iar tampenii de genul intr-o tara normala probabil n-ar fi fost atat de simplu sa demoleze asemenea cladiri(am vazut poza in linkul dat de tine)… la Montreal astia au boala inversa(esti obligat sa pastrezi “cazaturi” pentru ca au fost clasate “de patrimoniu” desi n-au nici o valoare arhitecturata)… sper doar sa nu va pricopsiti cu vreo arhitectura “cu turnuletze mii”.
Acum serios, sper ca macar sa construiasca ceva de calitate.
Fie pereti portocalii, fie mult metal si geamuri fumurii-verzui. Cam asta o sa apara in loc.Vezi sediul politiei de pe Ana Ipatescu, sau “vilele” noi de pe Kiseleff sau Primaverii.
Cum zicea tapirul… mergem ‘nainte și alea.
Chestia este… avem habar unde ne ducem?
Că vorba aia… ne-am băgat în nato, în uie… acu’ vrem și euroiul ca bănuț… și luăm și bani cu împrumut, că cică așa e de bonton.
(ia să mă înscriu io la loteria aia de vize… că nu se știe…)
@ Cora_:
Greu să mai crezi că se va construi ceva de calitate… un arhitect capabil să proiecteze ceva de calitate nu ar fi propus demolarea acelor case, nici un beneficiar capabil să aprecieze calitatea arhitecturală și să opteze pentru ea.
Cred că încă nu suntem destul de bine organizați; ar trebui pichetate comisiile tehnice de urbanism…
@arhitectul
Eu sunt convinsa ca exista arhitecti de valoare in ro(buc.), dar din pacate ei nu au nimic de-a face cu directia de urbanism a primariei… asta e adevarat si prin alte parti. Ma intreb adesea daca aia de la urbanism au studii de specialitate(scuzata fie-mi rautatea). Pe de alta parte, acesti arhitecti de valoare trebuie sa fie angajati de catre proprietarul terenului, ori ca asa ceva sa se intample, ar trebui ca proprietarul sa fie capabil sa aprecieze arhit. de calitate. Ori nu e intotdeauna cazul nici in alte parti, dar macat acolo exista reguli si restrictii, ceea ce face ca macar exista o uniformitate in constructii chiar daca nu sunt intotdeauna extraordinare.
Cat despre pichete din cauza de uratenie arhitecturala… ar trebui sa pichetam jumate de romanie sau poate si mai mult… 🙁
Off topic –
Te-am intrebat candva daca esti arhitect si-ai zis ca nu. Poezii mai scrii? 🙂
@Diligentreader, n-as avea nimic contra metalului, daca l-ar angaja pe Frank Gehry. 🙂
@ Cora_:
Nu. Nu mai scriu.
(Așa ți-am spus? că nu sunt arhitect? Probabil că nu sunt. Doar mă autointitulez așa. Nu vezi că se poartă?)
@arhitectul
E pacat ca nu mai scrii, poeziile pe care le citisem imi placusera.
Eu nu moving on. Cu unele lucruri e bine să move on, cu altele, nu.
Cora, poa să construiască şi tajmahalul, nu să compenseze distrugerea intenţionată şi cinică, pentru profit. Dar nu vor construi nimic frumos, doar nişte p+dracu să-i pieptene, pe un teren foarte, foarte scump. A propos, ca să poată dărâma, au făcut o şmecherie cu cadastrul, tot pe blogul linkuit în post am citit.
Arhitecte, bine ai trecut pe la mine. Dacă e de pichetat, eu mă bag.
@ Vlad:
Poate că lucrul cel mai enervant e că responsabilitatea nu o poartă 2-3 oameni din vreo comisie, că am putea cere schimbarea lor şi gata. Problema e că populaţia însăşi împărtăşeşte aceeaşi viziune urbanistică. Pe situl TVR, în stânga, este o căsuţă în care se publică un sondaj de opinie pe o temă propusă zilnic în Jurnalul de la ora 20. Acum câteva săptămâni tema a fost “Sunteţi de acord cu proiectul Bulevardului Uranus?” (e vorba despre masacrarea străzii Berzei). Evident, am votat “Nu”, cu convingerea absolută că acesta va fi votul majoritar. Nu mică mi-a fost surpriza când, a doua zi, rezultatele erau de tipul 55%-45% (regret, nu-mi mai amintesc procentele exacte). Cum se explică? Am două răspunsuri:
1) în primul rând, populaţia Bucureştiului este azi o populaţie masiv de “venetici”. Mulţi oameni veniţi la studii în Bucureşti care au uitat să se întoarcă în oraşele de baştină. Dintre ei, mulţi nu au niciun fel de ataşament afectiv faţă de trecutul oraşului, diferitele cartiere nu le spun nimic. Casele de pe Berzei nu sunt pentru ei decât “nişte magherniţe”.
2) în al doilea rând, interesul faţă de trecut şi dorinţa de a-l conserva şi a-l trece generaţiilor următoare este caracteristic oamenilor educaţi. Şi cu un anume rafinament, aş zice. Adică exact acei oameni care dispar din societatea românească, pentru a fi înlocuiţi de oamenii banali. Rafinamentul de care vorbeam constă în a privi un imobil dintr-o perspectivă altfel decât funcţională. O casă veche e prost izolată termic (BCA-ul izolează mai bine decât cărămida), are cercevele de lemn care izolează mai prost decât tâmplăria din PVC, adesea nu are etaj şi nici nu poate fi supraînălţată. Jos cu ea! Trebuie să poţi iubi defectele caselor vechi pentru a nu le demola. Dar, deocamdată, societatea românească e preocupată de “credit doar cu buletinul”. O societate majoritar de ţărani şi proletari. Trebuie să fii “parazit”, “decadent”, pentru a te interesa şi de chestiile “inutile” ale lumii.
De fapt, ceea ce spun mai sus se vede şi din statistica profesiunilor în România: mulţi ASE-işti, mulţi ingineri, mulţi jurişti. Mai nou, mulţi comunicaţionişti. Pe de altă parte, puţini arheologi, puţini biologi, puţini istorici, puţini fizicieni, puţini matematicieni. Mulţi oculişti şi dentişti, puţini imunologi sau hematologi. “Pragmaticii” domină “paraziţii”, “idealiştii”.
Este portretul nemăgulitor al societăţii româneşti. Radeţi Roşia Montană şi Strada Berzei! (Biserica “Sf. Nicolae dintr-o zi” are un pridvor integral de termopan! Şi mi se pare un sarcasm al destinului că e la nici 10 metri de Universitatea de arhitectură.)
(Da, sunt cam incoerent, dar e din cauză că sunt nervos, ca de fiecare dată când văd mutilarea oraşului meu.)
Pentru ca noi nu suntem in stare sa ne unim pentru nimic. Ne impiedicam in diferente.
@Vlad, smecherie cu cadastrul… cat mama naibii mai fac astia “smecherii” cu tot in romania? cat mama naibii legea e lege doar pentru unii? …
“în primul rând, populaţia Bucureştiului este azi o populaţie masiv de “venetici”.
“Pragmaticii” domină “paraziţii”, “idealiştii”.
@A. Mama lor de venetici si ingineri pe deasupra… :))
A, e dreptul tau sa crezi ca acolo e problema, dar eu cred ca bunul gust(ca si bunul simt dealtfel) nu e dat de profesie, nu suntem totusi atat de limitati ca oameni (sau cel putin nu ar trebui sa fim), pe langa profesie mai avem si pasiuni si oarecare cultura. Iar pasiunile si cultura nu s-a nascut doar in buricul bucurestiului, sa fim seriosi.
Gustul romanului s-a alterat(impreuna cu bunul sau simt), obligat fiind sa traiasca in cutii de chibrituri din beton, sa manance o juma de paine pe zi si un kil de zahar pe luna… asa ca il cam “doare-n basca” de arhitectura.
Il cam doare-n basca de tot, in afara de propria-i persoana. Asa ca nenea proprietarul care detine terenul ala scump va construi “ce vrea muschii lui”.
La doua strazi mai departe de mine, pe o strada cu case f. f. frumoase s-au demolat doua dintre ele(lucru rar la Montreal). Pentru reconstructia uneia, proiectul a fost aprobat la primarie in sedinta deschisa. Adica rezidentii puteau sa mearga sa asiste, sa voteze, sa se opuna, eventual. Lucrurile au decurs bine, planul a placut. Apoi planul noii case s-a pus pe gardul santierului, astfel incat toata lumea sa-l poata vedea. E o mandrete de casa care se incadreaza perfect in arhitectura strazii. Si in cartierul ala nu stau doar cei care s-au nascut acolo… printre ei sunt venetici veniti de la mama naibii, asa ca mine. :))
cred că o să te contrazic, cora. alterarea gustului la români nu se trage de la comunism – ăsta cel mult a accentuat niște chestii deja existente.
problema asta a indiferenței față de arhitectură, frumos, etc, este un caz particular al “problemei românești” (lui vlad nu-i place deloc ideea asta), întrebarea la car nu prea avem răspuns, de ce nu sunt românii ca nemții.
și, apropo, arhitectura “românească” aia de o dărâmăm noi acum nu prea e românească, a cam fost introdusă cu forța de unii si alții (printre care și monarhia din românia, ca să o tachinez un pic pe cora). nu zic că e bine (sau că e indiferent) că o dărâmăm, am putea învăța multe, dar întrebarea rămqne, de ce dracu suntem noi românii așa.
Cred că grosul populaţiei e peste tot “needucat”. În Franţa, doar 40% din populaţie ia bacul, dar nu se apucă nimeni să dărâme Hotel Biron ca să consruiască un p+5. Deşi e ţara în care a fost Revoluţia Franceză.
Poate că de fapt, asta e. La Paris, devastări cum avem noi azi au fost în tot secolul 19, şi asta îl include şi pe mult iubitul lor Viollet le Duc, renovatorul lui Notre Dame, un mare grangur care a şi-a bătut joc de clădirile evului mediu, că nu era pe gustul lui.
Dar franţujii par să fi învăţat lecţia asta. Noi, probabil, trebuie să o învăţăm pe pielea proprie. Trebuie să distrugem tot, ca să ducem dorul lucrurilor pe care le-am distrus, şi să le reconstruim, poate.
da, dar e ceva mai profund decât gustul pentru frumos (however we define it).
Tapirul, combate-ma domne, da cu mine de pamant. :))) Arhitectii aia de la inceput de secol erau in mare parte italieni, asa e, mai erau nemti, francezi. Daca arhit. a fost indrodusa cu forta, nu stiu, e oricum cam greu sa stavilesti un curent cultural/ arhitectural, el ia nastere undeva, apoi se raspandeste peste tot, adaptandu-se eventual la specificul/ cultura tarii respective. Vezi bauhaus. Nu exista nicaieri arhitectura “inchistata” a tarii respective(nu vorbim de piramide sau pagode) si chiar e bine sa fie asa. Dar ar trebui sa stim sa pastram putinul ala de valoare pe care-l avem, fie ca e romanesc sau nu.
Vara trecuta P. a fost in ro pentru prima data si i-a placut tare mult bucurestiul(am stat vreo 3 zile), am mers mult pe jos, cautand case cu arhitectura moderna, etc. Insa cladirile chiar in centru, stateau sa cada, sunt(erau) murdare ca naiba, ca sa nu mai spun ca pe stalpi atarnau inestetic tone de manunchiuri de cablu. Sa mor daca am putut sa-mi explic de ce. P. imi spune ca nu pricepe nici el de ce, in plus cablul e scump. Nu, zic, e scump pentru voi canadienii, noi romanii suntem bogati…
Vlad, absolut de acord, multi canadieni(foarte multi chiar) nu au gusturi sau, ma rog, au gusturi indoielnice… insa exista reguli in ceea ce priveste ce poti construi si chiar daca unii nu sunt de acord(e dreptul lor), asta ne protejeaza contra urateniei. Exista uratenie pretutindeni… ca sa fie clar… 🙂
Arhitectură românească?
Făcătură franțuzească…
Imitație rusească…
Bălărie italienească…
Garagață nemțească…
Și lingușeală englezească.
http://www.observatorulurban.ro/bloc-de-37-de-metri-peste-cladirea-marmorosch-blank-din-centrul-istoric.html
PS
O mica mirare: matematicienii si fizicienii sunt neste idealisti iar inginerii neste tarani si proletari.
Las’ ca in curand vom fi toti portocalii si o sa ne placa, mama noastra. Si o sa ne iubim cu to(n)tii, intr-un suflet sh-o simtire, dinsfarsit.
@Madelin – da,da, neste tarani… si in plus nu stie sa scrie. :)))
cora, “cu forța” mă refeream la modernizarea introdusă Carol Întâi, de exemplu. Evident că influențele trec granițele nestânjenite.
dar mai ridic o întrebare: de ce casa de acum 100 ani, în arhitectură francezo-italiană de pe strada Icsulescu este mai frumoasă, mai valoroasă estetic decât o construcție modernă P+3 în beton oțel și termopan? dacă tot vorbim de arhitecură aici, de arhitectură ca artă, nu numai ca utilitate, păi arhitectura modernă nu e reprezentată de stucco și french roof și Tudor style. o grămadă de beton (inclusiv beton expus, neacoperit de nimic, ca să dau doar un exemplu) este considerat artă și estetic. să ne explice arhitectul aici 🙂
și, de ce reacția sta negativă împotriva termopanului? știu, reprezintă eticheta parveniților, dar și casele de nu vrem noi să le dărâmăm în Bucurști, multe, au fost făcute tot de niste parveniți
Nu cred ca a spus cineva ca trebuie sa construim azi in stil interbelic. Era vorba de stricarea stilului unui cartier, a spiritului locului, prin daramarea caselor care sunt ” de acolo”, si construirea altora care nu au nimic cu stilul cartierului. Un gigant langa Sf. Iosif e urat si sufocant pentru ca acopera tot si domina tot, de exemplu.Borcanul politiei de pe Lascar Catargiu strica armonia strazii. In alta parte, o fi interesant. Acolo, nu se potriveste.
Pichetare? Pai cica Paleologu al tanar a blocat santierul din Povernei cu masina si a venit politia si i-a dat amenda. Daca erau toti bucurestenii acolo, cine stie, poate era o sansa.
Exista ceva care se cheama “consultare publică organizată de Ministerul X privind proiectul TZ”. de ex Min Mediului e obligat sa faca asta. la urbanism nustiu cum e, merita interesat.
Exista asociatii. Din pacate multe si marunte, ca asta e defectul nostru, ne risipim. Si suntem si suspiciosi.
Altcineva scria, ieri, ca s-ar duce unde ar vedea cu ochii. Din pacate, oriunde ai fugi, iei cu tine amintirea neputintei de a fi facut ceva (sau a comoditatii de a nu fi facut ceva).
Noroc ca avem blogurile si facebookul si ne putem lamenta in voie.
diligentreader, inteleg ce spui si in principiu sunt foarte de acord. urbanismul este o arta, si ar trebui luat foarte in serios si aplicat si mai serios, iar specialistii ascultati.
dar, in realitate, perceptia celor ce “le pasa” este ca termopanul si betonul sunt urate orinde ar fi ele. sau cel putin asa percep eu – un soi de dispret condescendent.
doi, ideea unui beton cu nichele langa o cladire de secol XVIII nu este, din start, o idee anti-estetica. poti capitaliza pe contrast, vechi-nou, armonia contrariilor, etc, se practica cu mare succes in lume. ideea este sa o faci cu cap.
in concluzie, ce ziceam si dincolo la impricinat cu udrenizarea bucegilor, sa nu pornim din start de la ideea (preconceputa) ca termopanul si nichelul sunt proaste, urate, si nu ar trebui puse langa stucco.
PS imi asum cu placere rolul de avocat al diavolului, cineva trebuie sa o faca. acordurile astea globale sunt, de obicei, limitate si limitante.
@ Cora_:
Mă bucur sincer că ți-au plăcut și mă simt onorat, citind (în blogul tău) care mai sunt poeziile și poeții (aș fi adăugat aici ”adevărați”, de parcă ar fi două categorii de poeți) care îți plac.
Și mie mi-a plăcut mult să le scriu și, sincer, aș mai scrie.
@ Vlad:
Medice, m-am împiedicat prin rifreșuri pe-aici și am pierdut ce îți scrisesem, așa că reiau sintetic, chiar mai laconic decât îți scrisesem prima oară.
Am să vă povestescc la ce fel de pichetare mă gândeam. Nicușor Dan face, în principiu, o treabă foarte bună cu asociația lui și cea mai bună treabă pe care o face este că face. Aceasta este o primă generație de ripostă la rău, să spunem.
O atitudine din generația a doua ar trebui să fie programatică, mai atent construită și mai bine structurată. Remarcile acestea le fac cu toată modestia, să ne înțelegem. Răul s-a organizat întotdeauna mai bine decât binele și cred că e timpul să se întâmple ceva și de partea asta a baricadei.
Comisiile de avizare se întrunesc de cele mai multe ori la date cunoscute, cu o ordine de zi prestabilită. Din aceste comisii fac parte și oameni care își propun și altceva decât distrugerea programatică (sunt conștient că afirmația este la limita paranoiei, dar hai să o lăsăm așa, nu vin la nicio ședință, medice!). Ei sunt primii care pot ”picheta”, împreună cu breasla arhitecților, apoi sunt forțele societății civile, prin pârghiile lor specifice de acțiune. În opinia mea, felul în care te-ai putea implica în pichetare, Vlad, ar fi prin participarea la astfel de forme de organizare a societății civile. Cazul Halei Matache este unul foarte interesant (în parte chiar surprinzător, din punctul meu de vedere), împreună, însă, cu pleiada de cazuri de monumente istorice demolate, totuși, ilegal în zonă.
@ A.:
A. a zis:
Am să te rog să îmi permiți să îți spun că ai doar parțial dreptate. Răspunderea este, de cele mai multe ori, foarte clară. Asta conferă și consistență proceselor deschise de Asociația Salvați Bucureștiul. Se știe cine a votat și ce, cine a semnat și ce. Rămâne de reacționat la asta așa cum se cuvine. S-a cerut schimbarea unor oameni, s-a cerut și plasarea lor după gratii…
Mai departe spui:
Și de-asta îmi place pe blogul lui Vlad, că apar aici paragrafe întregi pe care le-aș fi scris exact așa și nici nu trebuie să mă chinuiesc să tastez vreun cuvânt. (Mai știi, Vlad, când inventam împreună, în același timp, tot felul de chestii?) M-am aflat FIX în situația pe care o relatezi.
Cu prima ta explicație nu sunt de acord, dar o accept parțial. Sunt mai aproape de ce spune Cora (comentariul 13). Putem discuta despre asta. Am avut o discuție în contradictoriu cu o persoană cu pretenții, chiar pe blogul ei, surprins fiind că, în ciuda studiilor (vezi că nu scriu că în ciuda educației… nu se suprapun noțiunile) și a călătoriilor prelungite și repetate în țări de unde ar fi avut ce să învețe, susținea demolarea monumentelor istorice. În plus, nu sunt de acord cu echivalența ”oameni de la țară / din provincie == oameni fără sistem de valori”; sigur, și asta e o altă discuție.
Cu povestea cu comunicaționiștii m-ai lovit 😀 Așa e (nu am nimic cu specia, mă feresc de etichetări în masă atunci când nu e obiect clar de taxonomie, dar am ceva cu unele exemplare). Ai dreptate și cu Biserica Dintr-o Zi… Și ai și dreptate să te revolți.
tapirul a zis:
Tapirule, nu încerca să mă provoci, că nu răspund 😀
Deși, poate că voi dezvolta cândva. Clar că nu acum. Dacă o voi face, însă, o voi face aici, în mansarda asta a lui Vlad, că în a mea mă ocup cu altele, așa am zis de la început. Asta până nu i-or demola-o și lui 😀 (Da-n tine, Tapirule, mi-e nădejdea! că i-ai făcut Vladului casă trainică pe netu tău! 🙂 )
Madelin a zis:
Nu, se întâmpla același lucru. Ăia aveau hârtie, demolarea era legală… Trebuia acționat înainte de hârtie sau atacată eficient hârtia, dar buldozerul era, oricum, mai rapid.
Există pârghii de acțiune, da!
Mă Madeline, (ca să-l parafrazez pe Nichita,) nu mor caii când vor câinii, mă!
tapirul a zis:
Da și nu (întotdeauna). Știți, probabil, că toate planurile de intervenție barbară (care includ și demolări, dar nu numai), atât la scara obiectului de arhitectură, cât și la scară urbană, sunt semnate de ”specialiști” (arhitecți și/sau urbaniști).
Teoretic, așa este, le zici bine, Tapirule. În plus, există și exemple de bune practici. Totul, însă, trebuie bine cântărit. Știu, n-am zis nimic cu asta.
Vladule, mi-am rupt norma de comentarii la tine! Să mă ierți, rogu-te. Am să mai vin să mai vorbim despre astfel de lucruri, dacă mă primești și dacă-mi voi mai găsi un răgaz.
Tapire, perfect de acord cu ce spui. Stai sa detaliem putin lucrurile. Eu(nu sunt arhitecta, doar o umila iubitoare de arhitectura) nu cunosc cladirea care a fost daramata, am vazut doar poze. Dupa parerea mea, era o arhitectura reprezentativa pentru Ro, una de calitate. Trebuia pastrata. Vlad vorbeste ce “manarii” cu cadastrul… asta miroase deja urat…
Acum partea a doua, metalul si sticla. De ce nu termopan la biserica?(A. vorbea de asta) Pai daca se vede cu ochiul liber ca stilul ferestrei apartine anului 2010, pe cand biserica lui 1800… nu merge.
Sunt oameni care au ceva impotriva metalului, sticlei si cimentului brut din principiu… da, sunt anacronici. Azi, peste tot in lume se construieste asa. Dar nu oriunde si cu orice pret. Adica daca ai doua cladiri stil neoclasic(de ex), nu vii sa construiesti un rahat patrat din sticla, fara nici-un “chichirez”, cum zicea bunica-mea, fara sa incerci sa le faci sa mearga impreuna. Asta e problema. Si ca ceea ce s-a construit din metal si sticla la craiova sa zic(nu pot da ex. din buc, ca nu-l cunosc, dau ex. cateva sedii de banci din cv), nu are de-a face cu arhitectura. Cladirile alea patrate cu geamuri colorate- sedii de banci – raspandite in ro n-au vazut arhitectul in viata lor… au fost proiectate de designer(asta se intampla si la case mai mari)…
E gresit sa spunem ca “art nouveau” era mai de calitate decat arhit. moderna sau decat stilul victorian… insa putem avea preferinte.
Doar o mica remarca si nu mai plictisesc – multa lume foloseste cuvantul “MODERN” pentru a descrie arhitectura contemporana. Este o mare greseala, stilul actual nu stiu sa se numeasca inca in vreun alt fel decat arhitectura tehnologica si e diferit de arhit. moderna.
Arh. moderna caracterizeaza prima jumatate de secol 20, incepe cu Gropius(Bauhaus), Le corbusier, Mies Van Den Rohe si se prelungeste pana prin ’60, ’70. Poti avea sticla si metal in modernism, ca atunci au fost indroduse, dar nu e stilul tehnologic. Modernismul e forma pura, geometrie, simetrie, culoare… gata, nu mai bat campii. :)) Prin ’70 incepe postmodernismul… scuze daca am parut ca va tin “predici”.
Arhitectule, daca esti arhitect, am imbulinat-o… ca am batut campii cu gratie.:)) Dar sunt fanatica de medernism, boala grea, de-aia de te loveste pana-n sufragerie si dormitor si da cu tine de pereti, pana-n culorile lui Le Corbusier… :))
pai fix asta e intentia mea, ideea mea: lucrurile trebuiesc discutate si cantarite, nu aplicata o regula general-simplificatoare.
si trebuie discutat de la caz la caz, evident. biserica de secolul 18 cu termopan de secolul 21?, da, nu prea merge.
arhitectule, oricand si cu mare placere! astept.
PS: cora, eu sunt un ageamiu in ale arhitecturii (precum si altele), dar ce s-a intamplat dupa anii 70 in arhitectura nu e cumva postmodernism? – ma cultiv si io cu wikipedia.
ne spune arhitectul 🙂
da, da, pai asta spuneam, prin 70 a inceput postmodernismul iar prin 90(cred) perioada tehnologica, cand se revine la forme epurate din modernism, se renunta la ornamentatiile(caricaturale) din postmodernism si se impinge tehnologia la extrem(vezi cladirile din Dubai unde fiecare etaj se poate invarti (si pozitiona diferit) in jurul axei verticale a cladirii, dand constructiei forme diferite. Dar asta e deja altceva… sa revenim cu picioarele pe pamant, sa nu uitam ca noi vorbim de bucuresti. 🙂
Arhitecte, ştii că scrierile tale ne onorează mahalaua. Şi sunt probabil, cele mai avizate.
Tapire, poate că ai dreptate, dar în cazul ăsta, particular, nu pot să fiu nici relativist, nici obiectiv. Ăsta e cartierul meu, care are în el 10000 de poveşti. E o senzaţie foarte urâtă să nu te mai simţi acasă în lumea în care ai copilărit. La scală cosmică, într-o zi Bucureştii vor dispărea de tot, şi în altă zi va muri ultimul om care îşi amintea de ei. Dar asta e lumea mea mică, şi îmi pasă de ea. Nu ştiu cum să-ţi spun cum mica mea mahala a devenit de nelocuit, cum e invadată de oameni cărora nu le pasă de libertatea şi confortul celorlalţi, nu le pasă ce dărâmă sau pe cine calcă în picioare.
vladule, de acord cu tine, perfect de acord. dar, chiar și in logica asta subiectivă, ce te faci dacă alt individ din cartierul tau, al lui, care are și el 1000 de povești, lumea în care a copilărit, decide să schimbe lumea asta, să o facă mai (în percepția lui) buna, eficientă, etc? ideaa cui are legitimitate mai mare?
de aia zic, pe lângă subiectivismele foarte ușor de înțeles și justificat, o discuție (și o decizie) de genul ăsta are nevoie, in primul rând, să fie discuție, nu sentință.
Acu, hai să vedem şi din altă perspectivă: un om a pus gabja, el ştie cum, prin moştenire sau cumpărare, pe o bucată de teren valoros. E poate unica lui şansă în viaţă să se procopsească. Ce să facă? Să păstreze o coşmelie veche, poate frumoasă, poate valoroasă arhitectonic, dar nefuncţională pentru scopurile lui, doar ca să gâdile plăcut ochii celor care trec pe acolo cu maşina sau pe jos? Aţi gaja bunăstarea copiilor dvs. pentru a satisface setea de frumos a lui Bodgan Ghiu, de exemplu?
Nu susţin ridicarea de bastârci peste tot, se pot însă fece şi azi clădiri frumoase.
Şi nu susţin nici rechinii imobiliari care pun laba pe orice şi rad tot. Mă refer la un particular care are o şansă unică în viaţă.
Ştiu, dom’ doctor, act ratat, fece, oare de ce? Unde-i canapeaua?
Deci… io cred că Nea are un argument serios aicea.
Vinzi coșmelia cu un meleon și o iei dân loc spre alte meleaguri.
@ Nea:
Da, hai.
Ar fi, într-adevăr, o șansă unică, pentru că terenul e valoros, dar nu doar prin prisma valorii de piață a locului nelocuit (mai întâi de toate pentru că aceasta nici nu există, apropo; valoarea e dată de chiar subiectele distrugerilor, să fim serioși). Problema nu e cu nefuncționalitatea clădirii ipotetice despre care vorbim (majoritatea sunt funcționale, uzura nu se suprapune peste disfuncționalitate), ci cu scopurile omului care-i scuză orice mijloace. (Argumentul cu copiii e deplasat și nu se susține; nu neapărat pentru trecători sau pentru Ghiu — apropo, Bogdan — trebuie să faci ceva).
Mă tem că uneori e greu să vezi șansa acolo unde se află ea de fapt.
@Blegoo, tu ai dreptate: bine-ar fi să vândă omul cu cât s-o putea mai mult și s-o ia dân loc înainte să siluiască meleagurile de pe care e evident că nu știe ce să aleagă. Altfel, între altele fie spus, pe oricare alte meleaguri va ajunge (exclus naigiiria și alte asemenea), va da cu nasul de aceleași reguli, cu singura deosebire că acestea se și respectă. Până una-alta, tot aici e locul unde-o poți pune cel mai vârtos de-o japcă și de-o piraterie ca la carte! Din păcate…
Arhitecte, nu mor domne’, da’ nici bine nu le e. Si nici zvac in ei nu (prea) mai au. Lehamite si blazare. Si multa, multa risipire.
arhitectul a zis:
Păi… se respectă fincă merită să se respecte, nu?
Vreau să văz cine zice că nu-i așa!
Hai, curaj!
Hai… că la flușat de mob suntem primii!
Și la proteste degeaba, desigur.
……………..
Oarecum relatat (la mentalitate mioritică):
M-am prăpădit de râs vizionând nuș’ce mare inițiativă cu hipstăriști pă biciclete prin noroaie… după care… la sfârșit… se urcau în mijloace de transport în comun… pe care le mizereau la propriu!
http://www.vimeo.com/23635838
“Respect?”
hăhăhă….
(Absolut nici o legătură cu subiectul actual al conversaţiei, poate cu unele participări la conversaţii precedente, dar n-am ştiut unde să postez, aşa că am aplicat regula nr. 3. 😀 )
D-nelor şi d-lor, biblia lui B1FF, încă din 1987.
CST-Link a zis:
Ar trebui făcut ceva un stichi… în bara dân dreapta.
Am furat cu nerușinare și l-am băgat pe imed forum… unde exemplele abundă.
Las’că nici cu mahalaua nu mi-e rușine…
Ia zi tapirule… cum e aia cu “alfredo capucinni”?
:))
@ Vlad:
Nici la Bucuresti nu se darama palatul Biron: il aureste Becali si-i pune un Hristos de aur la poarta…