– În piaţa Unirii s-a mai deschis o şaormărie, însă nu una ca toate celelalte. De obicei, şaormăriile includ cel mult o aluzie mahomedană, însă aceasta e o şaormărie bizantină. Are chiar şi terasă, şi e amplasată chiar lângă Biserica Cojocarilor. La Biserica Cojocarilor, există un obicei: prin boxe puse afară, se dă tot timpul muzică bisericească. Am putut aşadar ieri să mă spiritualizez molfăind un kebap şi sorbind o limonadă, legănat de melismele următoarei kratime:
Întreaga experienţă a fost foarte apofatică.
– S-a mai văzut. După ce ridicatu-sa Liberty Mall alăturea de micuţul metoc Bărbătescu Vechi din Rahova, pe imensa tabelă electronică a centrului comercial se afişa într-o vreme, între două reclame la blugi, programul Sfintelor Liturghii.
– Mergând eu deunăzi prin “centrul vechi” (pe unde dau foarte rar ca să nu plâng), am constatat că s-a desfiinţat şi ultima librărie din cartier, George Coşbuc.
– Dând mai apoi colţul pe Bulevard, m-am oprit în faţa anticariatului de vis-à-vis de Sf. Gheorghe. De-a lungul anilor, mi-am luat de acolo multe cărţi admirabile, pe doi bani. Anticariatul mai există, dar nu mai sunt cărţi în el. Deloc. Doar bibilouri şi babiole vintage. În general, magazinele de cărţi sunt în “trend” descendent, din ce în ce mai puţine, şi cu din ce în ce mai puţine cărţi.
– Eu însumi îmi citesc majoritatea cărţilor pe telefonul mobil.
– Un profesor de-ai mei spunea că e o deşertăciune în a cumpăra cartea de dragul suportului ei de hârtie. Avea dreptate: cartea de azi e decadentă: are coperţi minunate, iar înăuntru găseşti mai multe coperţi.
– Nu contează, probabil. Decadenţa este căutarea unei beţii. Party!
“Decadenţa este căutarea unei beţii. Party!”
Chiar că beţie şi party! Ia uite:
“De obicei, şaormăriile sunt includ cel mult o aluzie mahomedană”
“am constat că s-a desfiinţat”
“Dând mai colţul pe Bulevard”
“bibilouri” (ce e aceea o “babiolă”, că n-am găsit în dicţionar?)
Kebap-ului, eu îi prefer kebab-ul, deşi sunt de acord că e o pedanterie.
Hai noroc! (Eu aş modifica în dreapta, în loc de “hrăniţi hamsterul” aş pune “daţi-i de băut hamsterului”.)
Da, s-a mai văzut. Dacă ieşi în parcul Moghioroş să te bucuri de verdeaţă, te bucuri vrând-nevrând şi de slujbele care se ţin în gura mare la biserica de vizavi.
În rest… lumea se schimbă. Şi nu neapărat în bine.
[Iar noi, la fel. :)]
Mulţumex, A. Menţionez că scrisesem acest post de pe NOUL MEU SMARTPHONE! Corectez acum.
mama voastra de legionari, mi’atz facut pofta de kebab. si’s la regim, cica, am grija de suluetă, vorba vecinului de la 3 domnul Toma, Dumnezeu sa-l odihneasca
da’ nu-i nimic, ma uit la hamsteru’ ala cum alearga pe loc
@A.:
A. a zis:
daca ii dai zece bucatele d’alea i se face sete
Deci raportul saorma-muzica bisericeasca s-a evidentat intr-un mod pozitiv sau negativ? 🙂
În DM nu prea există pozitiv sau negativ.
ce e aia “experienţă apofatică”?
“Eu însumi îmi citesc majoritatea cărţilor pe telefonul mobil”.
nu te dor ochii? serios, nu fac misto… cred ca razi de noi… cat de mare e ecranul la telefon? 🙂
Romania este tara contrastelor; este uimitor cum oamenii pot fi in acelasi timp si foarte stresati si foarte relaxati; nu mai vorbesc de contrastele evidente: case aproape darapanate (in care inca traiesc oameni)- super case, carute – audi cabrio; sa nu uitam si de contrastele credintei in Dzeu.
Ma rog, nu stiu daca are legatura cu ce a vrut sa spuna Vlad, dar asta mi-a venit in minte…
Creca pe Vlad l-a lovit iara talasemia.
Sau sarmisegetuzita.
Iete, tilifonu’ lu’ Vlad, de cetit.
Creca aia cu apofatica e ca la copii:
tu: hai la masa!
el: NU!
tu: da’di ce?
el: pentru ca nu!
cine știe care e diferența dintre doner kebab și șaorma?
@ tapirul:
gyros ? 🙂
Chiar deunazi ma gandeam ca, intr-o ultima zvarcolire decadenta se publica niste carti foarte frumoase si bune, de care mi-e tare mila. Francezii inca mai scot carti fabuloase pentru copii, cu desene geniale si texte foarte educative si inspirate. Am gasit superbe manuale de fotografie concise, concentrate de experienta pedagogica si putere de sintetizare a experientei pietii, si tot felul de editii valoroase din clasici. Dar cine le vrea? Copiii se dau cu fundul de pamint pentru xbox, cumparatorii de albume le tin de decor pe masuta de cafea, clasicii se prafuiesc prin case in care nu sta nimeni in timpul zilei.
dar pertotal e bine.
@ Cora_:
“ce e aia “experienţă apofatică”?”
Cora, în majoritatea timpului Vlad e chiar băeat, dar din când în când mai dă cu mucii prin fasole. Degeaba mârâie despre Patapievici, că aceeaşi pedanterie o regăsesc la el.
Despre cunoaşterea apofatică vă recomand un text simplu, clar şi fără fasoane; de remarcat că autorii (sau cel ce a transpus textul în varianta electronică) au scris de patru ori “transcedent”…
Sunt şi eu de acord că “experienţă apofatică” e cam forţat. Nu-i vorbă că nu i-am putea găsi un sens – putem, că doar intelectuali suntem, dar ar fi unul artificial.
Eu mă uit la filme pe telefonul mobil. “Kagemusha” pe trei inci e o nebunie! La sfârşit, îţi dau lacrimile!
@ doru:
“dar pertotal e bine.”
Afară e cald.
ooooh foaaarte callldddd îţi vine doar s mergi la o apă şi s stai în ea, atât
eu inca citesc suta la suta pe hartie. si citesc mult. atat de mult incat, cand am plecat de acasa de tot, maicamea a zis un singur lucru “si ce dracu mi-ai lasat mie toate cartile alea? unde sa le pun? carti imi trebuiau mie? :))))
nimic nu se compara cu mirosul cartilor noi. poate cartile foarte vechi. nu spun ca e frumos sau urat. inseamna ceva.
a book it’s a book it’s a book, regardless of it’s carrier
S-a-nchis şaormăria. E vara in mahala, sau a plecat gazda in tarile reci?
saormariile e bune.
muzica de la saormarii poate sa fie buna si ea.
de exemplu:
http://www.youtube.com/watch?v=VTvVuLVd8zc