Cine dă primul mâna? – guest post –

Domnul Z. din Brașov ne trimite următoarea problemă de politețe:
“Am 75 de ani și zilele trecute m-am întâlnit cu un prieten, care era însoțit de fiica lui. Ne-a făcut cunoștință, politicos, iar fiica cu pricina, care nu avea mai mult de de 35 de ani, o puștoaică, mi-a întins mâna. Acum, eu am avut o funcție importantă într-un serviciu de aprovizionare Gostat, și nu sunt obișnuit să-mi întindă lumea mâna, mi se pare nepolticos. Eu sunt primul care are dreptul să întindă mâna, având în vedere vârsta și rangul social. Greșesc? Sper, scumpă doamnă Melaleuca, să-mi confirmați degrabă judecata.”

Stimate domnule Z.,

Problema pe care mi-o puneți este una de ierarhie. În cazul ei cel mai general, regula e formulată astfel: atunci când două persoane se întâlnesc sau fac cunoștință, superiorul are privilegiul să aleagă dacă vrea sau nu să-i întindă mâna inferiorului, acceptând astfel contactul fizic. Inferiorul nu are dreptul niciodată să întindă mâna primul, și este obligat să o facă dacă îi este întinsă.”
Rămâne de rezolvat chestiunea superiorității în întâlnirea dumneavoastră. Domnișoara în chestiune are avantajul sexului. (Sexul feminin este superior celui masculin întotdeaua, în toate codurile civilizate). Dumneavoastră aveți avantajul vârstei, și poate al poziției sociale. Dacă domnișoara v-ar fi fost subordonat în serviciul de legume-fructe pe care înțeleg că l-ați condus, fără putință de îndoială, nu ar fi avut dreptul să vă întindă mâna.
Însă lucrurile nu stăteau așa. Întinzându-vă mâna într-un context pur monden, domnișoara v-a oferit un privilegiu, v-a primit în intimitatea dumneaei. Mai mult, dumneavoastră, ca gentilom, trebuie să aveți reacția instinctivă a generozității, a abdicării temporare din înaltul rang social pe care îl dețineți. Superiorul, dintre dumneavoastră, este ea. Consider așadar că domnișoara nu a procedat greșit, și regret să vă informez că nu vă pot da câștig de cauză.

Merită menționat că abominabilul cod al manierelor americane nu concordă cu cel european nici în această chestiune. Americanii, care își poartă gulerul la cămașa de la smoking lăsat jos, și își aburcă cizmele de cow-boy pe masa de pe care mănâncă (și câte alte orori), dau mîna cu totul haotic. Nu e rar întâlnit ca în America un comis-voiajor să îți întindă mâna, sau un student să îi întindă mâna profesorului, și, din păcate, vedem tot mai des asemenea apucături extrem de nepoliticoase și la noi.

Elvira Melaleuca

About The Author

11 thoughts on “Cine dă primul mâna? – guest post –

  1. “Superiorul, dintre dumneavoastră, este ea.”
    Aprob pozitiv. La fel ca si afirmatiile despre americani, mama lor! Dealtfel daca d-na Maleleuca ar locui in US, sunt sigura ca ar fi supranumita “D-na Tea Tree”. Ce oroare! :))

  2. Cora_ a zis:

    …Aprob pozitiv…

    Asum riscul de a fi dojenit de doamna E.M. – ruda prin alianta cu Camelia. Capitanul Cook s-a înselat când a utilizat termenul “tea tree”. De aici si aprobatul… pozitiv ? Oricum, ce entuziasm ! 😀

  3. Doamna Leucomela are o opsesie cu intimitatea feminină: data trecută zicea “să te atingi de poșeta unei femei […] este o agresiune la adresa intimității feminine”, acum zice că “domnișoara […] v-a primit în intimitatea dumneaei”. O întreb pe Ramona, psihanalista blogului, dacă nu i se pare că imaginarul doamnei Leucomela este dominat de fantasme de penetrare şi viol.

  4. Nu, pentru ca,zice doamna, odata primit in intimitatea femeii, barbatul renunta la pozitia de superioritate. Femeia care domina nu poate fi agresata. Sau te gandeai ca agresorul e ea?
    Eu am alta problema; vreau sa vad si eu un sef de gostat de 75 care se supara ca-l atinge o femeie de 35! E prea trasa de par povestea!!!Pariez ca , in asemenea caz, se topea de placere tot gostatul.

  5. Ce mă bucur când se strică încă un telefon cu Android! Vlad, până-ţi iei iPhone am un Nokia 5110 nefolosit, cumpărat prin 2001. Te interesează?

  6. Draga domnule B.deComp(desi prefer B&Comp),

    Aprobam pozitiv atat fondul, cat mai ales forma celor spuse de stimabila EM. M-a aproape cucerit stilul doamnei.

    Cat despre entuziasm, mi s-a parut atat de buna propria remarca cu Tea Tree, ca nu m-am putut abtine… Creca si tie ti-a placut asta cu Camelia, da’ n-o recunosti.:)

    PS – Doru, gaseste erorile. 🙂

  7. Diligentreader: cred că domnul Z nu s-a supărat de atingerea femeii, ci de faptul că nu a inițiat-o el, în fine.

    A., te rog, să fim politicoși cu invitata mahalalei, deși e obișnuită cu ale netului.
    Da, androidul meu e praf, dar eu nu mă bucur. Mă costase o căruță de bani, pe care i-am muncit, nu furat, și puteam să fac chestii drăguțe cu el, de ex. să citesc noaptea A Feast of Crows sau să mai scriu un post în mahala fără să deranjez pe nimeni, să îmi măsor plimbările pe bicicletă, să gonesc țânțarii, etc.
    Dacă mi-l ofereai mai devreme, era bun telefonul vintage, așa, mi-am luat din supermarket cel mai ieftin celular pe care l-am găsit, un samsung a 107, care mă va ține ani bun de acum încolo.

  8. Acest articol îmi aduce aminte de un frumos cântec de Georges Brassens, MARQUISE –
    Stances de Corneille. Conclusion de Tristan Bernard:
    Marquise, si mon visage
    A quelques traits un peu vieux,
    Souvenez-vous qu’à mon âge
    Vous ne vaudrez guères mieux.

    Le temps aux plus belles choses
    Se plaîst à faire un affront:
    Il saura faner vos roses
    Comme il a ridé mon front.

    Le mesme cours des planètes
    Règle nos jours et nos nuits:
    On m’a vu ce que vous estes;
    Vous serez ce que je suis.

    Peut-être que je serai vieille,
    Répond Marquise, cependant
    J’ai vingt-six ans, mon vieux Corneille,
    Et je t’emmerde en attendant.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.