Există o veche și arhicunoscută legendă apuseană care susține că orice om are un dublu, o sosie, asemănătoare cu el în toate privințele, mai puțin povestea vieții: cele două personaje trăiesc în lumi diferite, și se întâlnesc extrem de rar sau deloc, cel puțin în majoritatea cazurilor. Există și excepții: Alfred de Musset s-a întâlnit cu un străin îmbrăcat în negru, care îi semăna precum un frate, în toate momentele dramatice ale vieții lui. Pentru Borges, dublura era el însuși, doar că la altă vârstă: de două ori s-au întâlnit, bătrânul dând sfaturi tânărului, liniștindu-i angoasele. Tot Borges povestește de un caz în care două persoane, complet diferite și inamice pe Pământ, ajung în Rai și descoperă că acolo sunt o singură persoană. În alte cazuri avem de-a face cu un geamăn malefic, dar aceasta e probabil o exagerare romantică.
În fine, am întâlnit o dată pe cineva care era propriul său dublu, și trăia simultan două vieți, acestea fiind riguros identice (de exemplu, două neveste care erau una și aceeași). Bănuiesc că asemenea cazuri sunt mult mai frecvente decât se estimează.
“arhicunoscută legendă apuseană”
Da, s-a dat si la VH1:
http://www.youtube.com/watch?v=pT8-mpvMml4
😀
Eh, cam bruscă încheierea. Și amănuntele?
şi de ce-am fi noi atât de inconştienţi?!
@Dragoș: 🙂
@Pinocchio: păi, atât vream să zic …
@Lila: nu știu, de ce-am fi? Mă dau bătut.
Am intalnit de curind dublura fostului meu sot. Ma lua ameteala cand ma uitam la acel om si constatam asemanarea perfecta, pina si la ticuri. Deci da, e ceva adevarat in povestea asta.
Alter Ego. Cel din oglinda este cel putin ciudat. Misc mâna stânaga – el misca dreapta ! Dar de ce când dau din cap – nu vrea sa dea din picioare ? Cred ca solutia ar fi sa-mi mai pun în spate o oglinda…
Si au facut doi copii identici, unul si acelasi.
Si au trait doua fericiri identice, pana la adanci si identice batraneti.
Mai greu de crezut asa ceva. Poate e asemanare de caracter…
intreba-te de ce nu tace cand tu vorbesti…lasa oglinda,narcisistule:)
Acum, chiar daca articolul e mai filosofic, simt nevoia sa mentionez o experienta reala, desi nu-i a mea, ci a surorii mele.
Era cu iubitul ei la o terasa cand i se pare ca ma vede. Cand fata se intoarce mai bine spre ea sora mea isi da seama ca nu sunt eu dar ca e o sosie incredibila a mea.
Diferenta dintre noi fiind ca ea avea un cercel in nas – ceea ce eu nu mi-as fi pus ever. De unde trag eu concluzia de poveste diferita a vietii.
Asa ca teoria asta s-ar putea sa aiba ceva adevar in ea.
Mi-a plăcut. Me, myself and Irene zicem că ai dreptate 🙂 Mai sunt alții ca noi rătăciți prin lume. Ori ei cu alți ochi, ori noi cu lentile, dar aceiași în final.
Mi-a placut ce ai scris..eu chiar cred despre acea legenda ca in lume fiecare dintre noi are o dublura as vrea sa imi intalnesc dublura ar fi ceva..eu si inca o eu:)) woa..soc..