Aproape prima călătorie la mare a Anei. Prima-prima a fost anul trecut, dar era prea mică să poată deosebi lumea de dinăuntru de marea lume de dinafară, cea care merită explorată. Entuziasm fără margini. Chiote de fericire în apă. Urlete la ieșirea din apă. Interes nesfârșit pentru fiecare lebădă, scoică, pietricică, dună de nisip, fir de algă, strop de ploaie. Zece cuvinte noi învățate. Mi se pare nedrept că probabil n-o să-și amintească de toate astea. Și la anul nu va mai fi prima dată.
Darul adevărat e pentru noi. Și pentru noi a fost prima dată. Noi suntem mari. Noi o să ne amintim, mulți ani de acum încolo, dacă om fi sănătoși, multă vreme după ce Ana va începe să dea ochii peste cap, jenată, la auzul acelorași vechi povești. Ne va ține de cald în iarna bătrâneții, al cărei vânt deja se aude, de departe deocamdată.
Încă un motiv secret de iubit Mangalia.
About The Author
