Blogosfera astăzi sau cum m-am trezit un boșorog

M-a apucat să arunc o privire pe zelist. N-am mai făcut-o de câțiva ani. OMG, nu mai recunosc aproape niciun blog! Toate sunt noutăți pentru mine.
Mai mult, prin 2007-2008, făceam parte dintr-o anumită nișă a blogosferei, ajunsesem să ne cunoaștem și să ne citim între noi. Peste nișa aia parcă a trecut tancul. N-a mai rămas aproape nimic din ea. Nici Mahalaua nu a rămas neafectată. Mai există o mahala?
De asemenea, am încercat să frunzăresc din blogurile de pe prima pagină a topului. La la o parte unele site-uri care nu sunt deloc bloguri (e.g., Contributors, Bookblog, colecțiile de rețete culinare), și le las și pe cele câteva care sunt vizitate pentru că au autori faimoși, plus asortimentul de bloguri paranormale și protocroniste, ajunse, inexplicabile, în top. Rămân bloggerii 100%. Băi nene, nu am înțeles nimic. Uite, un titlu aleator de post: “Soundliminal Atom #3 @ Control”. Voi ați înțeles? În puținele cazuri în care cred că am înțeles ceva (am citit un post în care cineva se întreba dacă David Gheta era high, de ex.), mi-a lipsit total răspunsul afectiv. Nu am avut nicio reacție, adică, la citirea postului, cele 30 de secunde de lectură au fost extraplate. Era ca și cum m-aș fi uitat la o reclamă la detergent pe repeat. Deci tot o neînțelegere, de fapt. În alte părți, am suspectat glume sau ironii, dar nu sunt deloc sigur. De ex, blogul ăsta: http://versurihiphop.tumblr.com/
Niște poze foarte frumoase, ilustrate cu câte un vers, de ex: „Ești drogul meu preferat, sunt dependent, mă gândesc doar cum să măresc doza permanent.” Sau „Cu bune, cu rele, precum Yin și Yang, chiar de ne despărțim efectul e de bumerang.” Sunt perplesc.

Și cum nu cred că bloggării sunt de vină, e clar că eu am rămas rău de tot în urmă. Sunt un old fart. Și nu mă mândresc cu asta. Ziua de lucru mi-o petrec într-un cabinet minuscul și fără ferestre, în care stau și ascult probleme, dar problemele nu sunt niciodată noi sau la modă, sunt aceleași de ani de zile (mii?). Apoi mă duc acasă unde, vreau nu vreau, mă pun la curent cu ce a mai făcut Sofia Întâi. (Nu știți cine e? Ah, măcar în zona asta să fiu la modă.) Nu mai țin pasul cu nimic, am căzut în afara lumii, nu e de mirare că mă simt prizonier în orașul meu, pe care cândva îl adoram, că de asta se cheamă blogul Dulce Mahala și nu Cartierul Bleah.

Ce mă fac, ce mă fac?