E în mine un soare. Nu, nu „unsoare”, ci un soare, o stea, dacă vreți, dar apropiată, cât să îi simți dogoarea și să vrei să îmbraci veșminte de beduin.
Nu știu unde a stat până acum, într-o lungă eclipsă. Ce lună l-a acoperit. Dar l-am găsit azi, din întâmplare, în timp ce îmi smulgeam pieile și le scuturam de firmituri, pe balcon. Instantaneu, s-au copt toate vișinele din livadă. Sunt aici, mi-a zis, mai aproape de tine decât proprii tăi ochi.
Noi, cei mai sus decât îngerii și mai căzuți decât dracul.

About The Author

3 thoughts on “

  1. “Ceasul a sunat la ora 06:00. La ora 7:00, brutarul nostru deschidea cuptorul și făcea loc primelor baghete. La ora 9:00, vă așteptăm în magazinul Pain Plaisir Dorobanți cu specialități proaspete și soare la pachet!”

  2. Tu unde ești? Eu am fost plecată un timp și-acum găsesc absențe și vișine și tot felul de firimituri cum credeam că numai la mine-n balcon mai sunt. Am senzația că blogosfera așa cum o știam eu se ascunde în spatele beduinilor. S-o analizăm!

  3. Bine ai revenit, Irina! Da, e pitită bine blogosfera, dar există și e vie! De exemplu, mulți dintre noi își fac veacul pe facebook.
    Eu scriu acum mai des la vladstroescu.ro. Nu am abandonat mahalaua, cel puțin afectiv e și ea încă vie, deși scriu tot mai rar aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.