Organodinamismul reprezintă concepţia lui Henri Ey despre structura psihică şi despre boala psihică. Orice încercare de a reda sau vulgariza o teorie atât de complexă cum e organodinamismul e o pretenţie exagerată. Mai mult, pentru a fi înţeles, organodinamismul necesită cunoştinţe solide de filozofie, psihanaliză şi psihiatrie din partea cetitoriului, or eu nu am cunoştinţe solide din nimic, aşa că încercarea mea e cu atât mai ridiculă. Aşa că de fapt o să vă prezint foarte pe scurt cam ce am înţeles eu cetind Manuel de Psychiatrie şi apoi Traité des Hallucinations(1973). (O scurtă prezentare despre Ey găsiţi aici).
Jacques Lacan, Henri Ey şi Pierre Malle, la St.Anne în 1932
Conform organodinamismului, psihicul este un edificiu arhitectonic, stratificat. Straturile au vechimi diferite, si filogenetic, si ontogenetic. Fiecare strat e depinde cele care îi sunt inferioare, dar este cumva mai mult decât acestea (de asta zic eu că Ey e emergentist). Tot aşa cum o celulă e mai mult decât o adunare de molecule, un organism e mai mult decât o adunare de celule, o societate e mai mult decât o adunare de organisme, etc. O boală psihică e o destructurare, ca urmare a unei leziuni organice (necunoscute, până în ziua de azi), urmată de o restructurare, dar la un nivel inferior. Putem întrevedea structura stratificată a psihicului, în anumite circumstanţe: în copilărie, pe măsură ce ne formăm; când adormim sau când ne trezim (căci somnul e o destructurare, iar visul e similar deliriumului), şi patologic, în funcţie de nivelul la care ne restructurăm. Între organic şi clinic (între materie şi “spirit”, dacă vreţi), există mereu o mare distanţă, dar şi o dependenţă totală, prin intermediul tuturor straturilor psihice.
E foarte greu să începem măcar să descriem toată structura asta complicată şi foarte mişcătoare a psihicului. Psihanaliştii au început, cumva, dar e din ce în ce mai clar că, până la urmă, acea distanţă dintre organic şi psihic va conţine multă vreme (etern?) un nucleu incognoscibil, total misterios. Henri Ey susţine că în centrul acestor mişcări se află “şapte concepte cheie”, de fapt nişte cupluri de opusuri, care se definesc unul prin celălalt în acelaşi timp excluzându-se reciproc şi deja mă doare capul. Aceste cupluri sunt:
1. Subiectul şi Obiectul
2. Eu şi Celălalt
3. Conştiinţa şi Inconştientul
4. Simbolicul şi Gândirea abstractă
5. Realul şi Imaginarul
6. Expresia şi Creaţia
7. Voinţa şi Automatismul
(Nota 1. Le-am scris cu literă mare fiindcă aşa e mai drăguţ)
(Nota 2. Dacă veţi avea vreodată curiozitatea să răsfoiţi blogul destul de ermetic al profului Aurel Romilă, unul dintre exegeţii lui Ey, veţi vedea multe asemenea scheme cu cupluri. Şi ţineţi minte chestia cu cuplurile, modul ăsta de a sistematiza lucurile, fiindcă o să revin la el niţel mai încolo)
De îndată ce unul dintre elementele cuplului se destabilizează, sau se inhibă (din cauza leziunii organice îndepărtate şi necunoscute), celălalt se hipertrofiază, dă pe din afară. Aşa se face că “nebunia” poate părea creativă, pozitivă: atunci când controlul realităţii e defect, imaginarul ne invadează. Sau, când gândirea abstractă e afectată, simbolicul, care pentru noi, oamenii cu scaun la cap, este mort şi ţeapăn, prinde viaţă şi iată-ne atacaţi de tot felul de creaturi mitologice care erau închise în incoştientul colectiv al lui Jung (astfel salata e completă), unele foarte periculoase. Sau când propriile gânduri (subiective), nu mai par a fi ale tale, parcă funcţionează singure şi ai impresia că le auzi, ca nişte voci (obiective). Etcaetera.
Schemă complicată cu boli psihice
***
Steluţele de mai sus semnifică faptul că vom face un salt înapoi cu vreo 18 secole, în vremea unuia dintre cei mai cunoscuţi ereziarhi gnostici: Valentin. Dacă secta lui e aşa de cunoscută, e nu numai din cauza răspândirii sale, ci datorită descrierilor făcute de ereziologii epocii, principale izvoare până la descoperirea manuscriselor de la Nag Hammadi. Dogma şi cosmogonia lui Valentin sunt foarte complicate. Ia să vedem dacă am înţeles. La început, exista doar o singură chestie. Să-i zicem Dumnezeu, sau Bythos, sau Adâncimea. În jurul lui, jur al lui care era tot el însuşi, era Tăcerea (Sigê), sau Ideea (Ennoia), sau Chestia îşi era suficientă sie însăşi, cu toate astea a inventat (îmi vine să spun “la un moment dat”, dar cred că ar fi nepotrivit) Limita, sau Crucea, care a delimitat mai întâi două entităţi (Valentin le zice Eoni), una masculină şi una feminină: Nous şi Alêtheia, sau Mintea şi Adevărul. Acest cuplu de divinităţi (deşi divinităţi e cam aiurea, pentru că făceau parte din Bythos, deşi nu-l cunoşteau, pentru Dumnezeul originar rămâne de necunoscut), începe să emane alte cupluri de eoni, care la rândul lor încep să emane alte cupluri de eoni. În total, ajung să fie 30 de eoni, ierarhizaţi într-o ogdoadă, o decadă şi o dodecadă. Schema completă e următoarea, cu traduceri foarte aproximative:
Ogodoada (primii opt eoni):
Bythos ( Adâncimea) – Sige (Tăcerea) -> Nous (Mintea) + Aletheia (Adevărul) ->Logos (Cuvântul) + Zoe (Viaţă) -> Anthropos (Omu, nu omul, adică noi, ci un fel de arhetip îndepărtat şi mult superior omului) + Ekklesia (Biserica, aşişderea ca pentru Anthropos)
Din Logos şi Zoe, a emanat Decada, adică următorul eşalon de Eoni:
Bythios (Cel Adânc) şi Mixis (Amestecarea)
Ageratos (Cel Imperisabil) şi Henosis (Unirea)
Autophues (Cel ce Există prin Sine Însuşi) şi Hedone (Plăcerea)
Akinetos (Inamovibilul) şi Synkrasis (altă Amestecare, dar nu chiar ca prima)
Monogenes (Unul Născut) şi Makaria (Fericirea)
Din Anthropos şi Ekklesia, a emanat ultimul eşalon de eoni, Dodecada:
Parakletos (Mângâietorul) şi Pistis (Credinţa)
Patrikos (Paternul) şi Elpis (Speranţa)
Metrikos (Maternul) şi Agape (Iubirea)
Ainos (Cel Ce Nu Seacă) şi Synesis (Înţelegerea)
Ekklesiasticos (aici nu mai traduc) şi Makariotes (Fericirea)
Theletos (Cel După Care Se Tânjeşte) şi Sophia (Înţelepciunea)
Schemă complicată a Universului, în viziune gnostică valentiniană
Toţi aceşti Eoni formau Pleroma, sau Plenitudinea. Ei stăteau bine mersi acolo, mă rog, nu chiar bine mersi, pentru că Dumnezeul originar era tot incognoscibil. Lucrul ăsta o deranja cel mai tare pe Sophia, ultimul dintre eoni. Ea a pus la cale nişte planuri ca să afle sursa şi scopul existenţei sale, însă nu a reuşti, din cauza Limitei. Din cauza asta, Sophia avea nişte sentimente foarte nasoale. Însă planurile şi sentimentele eonilor nu sunt aşa, imateriale, ca la oameni. Aşa că sentimentele nasoale ale Sophiei s-au constituit într-o divinitate rea, ranchiunoasă şi răzbunătoare, Demiurgul, care era exact Iehova din Vechiul Testament (sau aşa credea Valentin, şi Philip Pulllman, despre care puţină lume s-a prins că s-a inspirat masiv din valentinieni când a scris romane fantasy de succes). Din planurile ratate de cunoaştere ale Sophiei, s-a întrupat şi o divinitate feminină, Achamôth, care nu avea nici formă nici inteligenţă, şi care, fiindcă destabiliza complet Pleroma, a fost dată afară din aceasta, ceea ce a făcut-o să se agite cu disperare, şi să pronunţe o formulă magică din trei litere. Agitaţia ei disperată, oarbă şi nătângă, plus formula magică, a dat naştere lumii materiale, universului în care trăim astăzi. Drăguţ, nu? Lucrurile ar fi stat destul de rău, însă Pleroma a luat măsuri compensatorii, care sunt extrem de complicate, că iată, de câteva zile mă chinui să scriu însemnarea asta şi n-o mai scot la capăt, aşa că nici nu vi le mai povestesc. Planul restabilizator al Pleromei îl implică şi pe Cristos (un Cristos, gnostic, mutant), şi până la urmă Achamôth s-a liniştit şi s-a deşteptat din stupizenia ei, a dat o formă inteligibilă materiei născute din ea şi a insuflat suflete anumitor oameni, şi anume doar celor din rasa Pneumaticilor, descendenţi ai lui Set. Toate astea în timp ce Demiurgul, care habar n-avea, era convins că el făcea toate aceste minuni. Şi mă opresc aici, şi mă duc să iau o aspirină.
Altă schemă complicată a Pleromei
***
Acum vreo patru ani, în mod cu totul întâmplător, au ajuns să mă intereseze atât Henri Ey, cât şi sectele gnostice. Am crezut că văd o asemănare între cele două sisteme şi stiluri de gândire. Icognoscibilitatea Adâncului, ierarhia pleromei, cuplurile de eoni, decăderea eonilor, recuperarea lor, suna la fel ca organodinamismul, cu stratificarea, dezorganizarea, reorganizarea din boala psihică, cu icongonscibilitatea iconştientului şi cu cele “şapte concepte cheie”. Poate că Henri Ey era un gnostic în felul său. Sau poate aiurez eu rău.
P.S.: Acuma îmi dau seama, că, în timp ce Henri Ey, vraisemblablement, nu era familiar cu ereziile valentiniene, C.G.Jung era. Mai mult, unul dintre codicele de la Nag Hammadi, conţinând texte atribuite lui Valentin, a fost botezat după el. Dar despre asta, în episodul viitor.
“Common sense”, in lumea anglo-saxona, are un sens clar si o semnificatie si mai clara. Asta trebuia sa o stii pana la ora asta, macar la nivel de cultura generala si respect pentru tara in care traiesti momentan. De aceea am si folosit termenul in limba engleza si nu l-am tradus.
Cat despre spusa aia, pune-o intr-o forma logica: conditia necesara si suficienta pentru “stabil dpv psihologic” este sa fi fost intr-o psihoterapie. Trec peste chestia de psihanaliza personala, care este fishy (am o personalitate dubla si o dezvolt pe a treia) si elimin celelalte cuvinte, de umplutura (“presupunand”, “caracteristici personale favorabile”-lol-un fel de horoscop personal postmodern).
Au existat oameni si inainte de psihoterapie si exista multi oameni care nu stiu si nu vor sti vreodata ce e aia psihoterapie (good for them, I say). Toti astia, conform propozitiei, sunt cel putin suspecti de a fi instabili psihic. I mean, c’mon, trebuie sa fii de rea vointa sa nu vezi ridicolul.
Ca sa faci propozitia asta suficient de inclusiva, trebuie sa largesti notiunea de psihoterapie, ceea ce se si face, ceea ce este un sofism grosolan.
Spun sofism si nu paralogism, caci este facuta cu intentie: “esti bolnav fara sa stii”. Inainte erai pacatos fara sa stii. De aceea am zis “kinda too much” din punct de vedere al “common sense”.
In mesajul anterior am separat suficient de clar hobby-ul “stiinta” de “common sense”.
Si imi pare rau ca nu intelegi de ce o iau “asa” cu Seinfelzii. Mie interpretarea mi s-a parut corny si rasuflata. Am inchis-o dupa 10 secunde.
Dar, te rog, spune-mi celelalte sensuri, lumineaza-ma. Iti promit ca o sa ma stradui sa mimez uimirea. Si recunostinta-mi vesnica.
Trecand peste atitudinea ta împuţită şi uncalled for (incep sa cred ca de fapt pur si simplu asa esti tu, nu ca ai avea ceva anume cu mine), interpretarea ta a bucatii ce o citezi este plina de erori.
Costin zice, citez,
; la asta tu spui ca
si elaborezi apoi, “pui intr-o forma logica”
Tu faci cateva erori de interpretare, dintre care una e cea mai importanta. Anume, ca premisa la argumentul ăsta ar fi ca toti suntem apriori bolnavi. Nimic mai fals. Costin, in paragraful ala, nu vorbeste despre toti oamenii, ci doar despre psihoterapeuti; intreg articolul, de fapt, vorbeste despre (si numai despre) psihoterapeuti. Prin urmare nu vorbeste despre cei ce au existat inainte de psihoterapie sau cei ce nu au habar de psihoterapie. Argumentul tau, deci, cade din start. Ai putea, cel mult (si tot gresit), concluziona ca argumentul lui Costin spune ca conditia necesara si suficienta de a fi psihoterapeut este sa fi apriori bolnav. Conlcuzie care –chiar daca are ceva face validity – ar fi gresita pentru ca aici faci a doua eroare de interpretare; tu pur si simplu citesti gresit virgulele; Costin, in fraza aia, nu face o relatie cauzala intre “stabil dpdv psihologic” si “psihoterapie,” ci intre “intelegere de sine” si “psihoterapie,” de aceea argumentul tau conditia necesara si suficienta pentru “stabil dpv psihologic” este sa fi fost intr-o psihoterapie nu este valid. A treia eroare de judecata: faptul ca tu declami ca “psihanaliza personal” este “fishy” nu are absolut nici o relevanta; o fi fishy pentru tine, personal si stingher, dar asta nu inseamna ca psihanaliza personala nu este perfect legitima. Restul argumentelor tale sunt la fel de ilogice, bazate pe interpretari personale strâmbe (si nejustificate logic) a unor cuvinte si expresii. De unde rezulta ca “psihanaliza personala” este legata de personalitati multiple nu stiu; declaratia ca “presupunand” este “umplutura” este cam scary cand vine de la un presupus scientist; sa nu imi spui ca tu in neuroscience te bazezi numai pe certitudini si ca nu pornesti de la presupuneri. La fel si despre cealalta umplutura, “calitati personale favorabile” – de ce e umplutura, pentru ca declari tu? Costin spune că o preconditie meseriei de psihoterapeut este sa ai calitati pesonale favorabile (favorabile meseriei, nu favorabile zodiacal cum te amuzi cu cu atata aplomb). Asta e o preconditie a oricarei meserii, nu numai a aleia de psihoterapeut, de aia te duci la interviu dupa ca aplici la o slujba, indifferent de ce credentials ai pe hartie, tocmai ca sa vada aia ca ai “calitati perosnale favorabile.” In psihoterapie (ca si in medicina si in alte meserii care au de a face cu relatii interumane), conditiile astea favorabile se refera, cel mai adesea, la social skills, relationare cu pacientii, etc – medicii chiar sunt testati pentru calitatile astea favorabile in cadrul examenului de licenta, se cheama CSA.
Ce zice costin (tradus in elvish) este asa: o conditie premergatoare pregatirii ca psihoterapeut este ca persoana respectiva sa fie: a) stabila dpdv psihologic, b) cu niste caracteristici personale favorabile, c) sa aiba o experienta de viata consistenta sau normala pentru varsta sa, si d) sa aiba un anumit grad de intelegere de sine, obtinuta fie prin psihoterapie (pentru cei ce au ajuns la meseria asta avand o experienta traumatica, o problema, suferinta, depresie) fie prin psihoanaliza personala (psihoanaliza, pentru ca este o analiza a psihicului si nu o analiza de urina, si personala pentru ca cel ce este analizat este propria persoana).
Acum celelalte, pe rand:
– macar la nivel de cultura generala ar trebui sa stii ca oamenii nu folosesc cuvintele cu sensul si smenificatia aia clara din dictionary. “Common sense” inseamna ceva pentru tine si ceva diferit pentru altcineva, inca de la nivel de definitie. Cand mergi mai departe si aplici termenul unei situatii anume, diferentele sunt si mai mari. O situatie anume poate fi interpretata de tine prin prisma lui “common sense” si de alta persoana printr-o cu totul alta prisma. Te rog frumos nu mai insulta inteligentele (nici a mea si nici a ta) cu referirea constanta la dictionar.
– hobby; nu ai separat nimic. Ai spus doar “Da’ ca tot iar pomenesti de hobby-ul asta,” – eroare (sar peste inadvertenta gramaticala), eu nu am pomenit de nici un hobby in discutia asta. Ca tu interpretezi psihoterapia ca hobby, asta e alta treaba.
– Seinfelzii: sceneta ti se pare corny si rasuflata, dreptul tau, de gustibus. Nu vad insa cum o interpretare a unei chestii drept “corny” te determina sa fi, ma autocitez, “logic si matematic.” Ca sa traduc, ma referam la demonstratia ta fara cusur ca Seinfelzii ar trebui sa fie “in jur de vreo 70 ani.” Sa aplici matematica si logica unei situatii voit comice (chiar daca corny), mi se pare, vorba ta, “kinda too much;” este ca si cum ai spune, in cazul lui Wile E. Coyote, ca este o imposibilitate fizica sa stea in aer cateva secunde inainte de a cadea, sau ca animalele nu pot vorbi.
Blablabla, erori la nivel de virgule, s-a facut lumina in sat. cauta Thomas Payne si mai lasa “sufletelul meu ie ciel mai important”.
pune propozitia aia intr-o forma logica si vezi ce iese – repet! Uite, sa te ajut: daca psihoterapie –> grad de intelegere superior
un stabil psihic are grad de intelegere superior.
Nu este deloc vorba de vreun psihoterapeut, asta e adaosul tau (cere-i bani pentru asta), pentru ca forma originala e asa: “Presupunand ca cineva este…”. Cineva este, adica forma existentiala. Ori oricare ar fi, ori exista niste. Nu e vorba de niciun psihoterapeut aici, ci e vorba de un Gogu abstract.
Initial ai tendinta sa zici sa pui existentialul relativ. Dar toata propozitia sugereaza universalul, pentru ca asa se intelege cel mai bine: “Oricare ar fi X, daca X este stabil –> X este cu psihoterapie la bord).
Ar fi fun sa ma apuc sa iti analizez “argumentele”, dar mi s-a cam luat de urletele tale. A, apropo, stii ce e aia slander, da? Ca sa nu avem surprize, mai ales ca asta e un post la liber si tot stii cine sunt eu. Cu alte cuvinte, careful cu epitetele care le folosesti in public. Nu esti in Romania, ca orice sa treaca.
Si ca sa termin cu chestia asta, pentru inceput iau toata fraza. Trec peste faptul ca e lunga cat o zi de post, asadar greu de urmarit si cu atat mai putin de inteles. Si ca este tipic romaneasca: forma bate fondul.
“Presupunand ca cineva este suficient de stabil dpdv psihologic, are niste caracteristici personale favorabile, un anumit grad de intelegere de sine ca urmare a unei psihoterapii sau psihanalize personale si o experienta de viata consistenta sau cel putin normala pentru varsta sa, atunci acel cineva trebuie sa invete teorii si tehnici, participand la cursuri sau citind carti, si sa obtina o anumita experienta practica, sub supravegherea unui supervisor, pentru a putea deveni psihoterapeut.”
Sunt 2 idei aici, care se suprapun, nu sunt dijuncte (passons…): 1. Daca X este suf. de stabil, atunci 2. Ca sa devina psihoterapeut tre sa etc.
Bon, pana aici nimic de zis. Inteligibil.
Filmul se rupe, in schimb, in interiorul primei propozitii, datorita acelui “ca urmare”. Care este deobicei folosit pentru a arata un lant cauzal: cainele latra ca urmare a trecerii pisicii. Iarba este uda ca urmare a ploii. Esti stabil ca urmare a psihanalizei.
Uita-te acum numai la primele 3 randuri, cu acest “ca urmare” in minte si spune-mi cum se poate reduce la o forma logica. Vei cadea, daca nu esti de rea-vointa, ceea ce te suspectez de fapt, peste ceva mai mult sau mai aproape de ce am zis eu.
Si ajuns aici, tot ce am spus a fost de fapt vechiul de cand haul sofism psihanalitic: esti nebun pana te psihanalizezi. Esti instabil pana te duci la domnul psihanalist (psihoterapeut). Dupa aia, urmeaza ani de “analiza” in care domnul psihanalist te trece prin fazele alea clasice si dupa aia esti refacut. Bun pentru armata.
Din intamplare, Freud spune exact aceleasi lucruri, over and over again. Orice psihanalist iti va spune acelasi lucru, over and over again. In fraza asta, am gasit acelasi lucru, again.
Tu, nu! Imi arunci praf in ochi, de parca as fi copil mic si ma iei cu propozitia a doua, care este rupta logic de prima.
Mai sunt pe aici si psihiatri si psihologi si psihanalisti si ii rog sa imi spuna ca gresesc. Si sa imi arate unde gresesc. Nu sunt psihanalist, nu am pretentia la psihologie, decat asa, vag, invartindu’ma in jurul lor (am zis mai sus cine) vreo 10 ani. Pana am ajuns aici, unde m-am si lecuit de fapt. De aceea stiu ca sunt pasibil de a gresi. Dar daca mi se argumenteaza ca gresesc, o cer sa se faca intr-un mod civilizat, asa cum o face Vlad, sau Pinnochio. Nu cred ca cer prea mult.
Last, but not least, blogul acela nu e singurul de psiho- pe care ma uit. Uite, blogul lui Lulu, ea pare-se ca se ocupa cu chestii asemanatoare. Se vede formatia, nu si-o ascunde de loc, nu are de ce de fapt, “dar” este o placere sa o citesti.
Finally: nu ai cum sa iti faci psihanaliza singur. Aia a fost cu personalitatea dubla. Era un misto. In orice cabinet psiho este canapeaua si biroul, sau doua scaune. Pe unul sta o fiinta, iar pe celalalt sta o alta fiinta, diferita fizic de prima.
Serios acum, trebuie sa imi explicitez toate mistourile si apropo-urile?
omule, esti incorigibil, esti de un orgoliu monstruos, nu ai fi in stare sa recunosti ca celalalt are dreptate si tu nu nici picat cu ceara.
Pagina aia se cheama “Psihoterapeuti”, trece printr-un numar de paragrafe numite “Cine sunt ei”, “ce ii atrage catre meseria asta”, etc etc etc. Ultimul paragraf se cheama, clar, “In ce consta pregatirea de terapeut?”, si incepe cu “Presupunand ca cineva”… a), b), c), si d) ce am explicat mai devreme,…”atunci acel cineva (adica, ala care vrea sa fie terapeut, sa se pregateasca in meseria de terapeut, vezi titlul paragrafului) trebuie sa invete teorii si tehnici..” etc. Costin este foarte clar despre cine vorbeste, nu face labe spiritual-existentiale ca tine.
Sa fiu atent cu epitetele? In primul rand, care epitete? Si, ce o sa imi faci? Vii in Oregon si ma bati? Ma dai in judecata? Dar de atitudinea ta ÎMPUŢITĂ de ce nu zici nimic? De tonul condescendent si jignirile directe?
haha. Era o vorba, the beauty is in the eye of the beholder. As adauga, la fel e cu intelegerea si usurinta de urmarit.
Dragule, legatura cauzala am zis si eu, numai ca virgula aia, bat-o vina (e ca ai lipsit la ora de virgule? sau la neuroscientisti nu le trebuie virgule?) plaseaza legatura cauzala intre “grad de intelegere” si psihoterapie, nu intre stabilitate si psihoterapie. Uite cum se poate reduce in forma logica (din pacate nu pot sa desenez asa ca fa tu un efort):
Presupunand ca (IF):
a) cineva e suficient de stabil
b)are niste caracteristici personale
c) are un anumit grad de intelegere personala ca urmare a lui x si y
d) etc
atunci acel cineva trebuie sa (THEN).. invete teorii, etc.
In elvish e cam asa: cineva care vrea sa devina psihoterapeut trebuie sa indeplineasca doua conditii: una premergatoare (inainte de a incepe pregatirea) si pregatirea in sine (invatatrea de teori,, etc).
Acum, chiar daca relatia cauzala ar fi cum spui tu, “presupunand ca cineva ar fi suficient de stabil ca urmare a psihoterapiei”, asta nu duce, pe cale de consecinta logica, la concluzia ca singura premisa este “aprioric toti sunt bolnavi, pentru a fi stabili le trebuie psihoterapie”. Fraza intiala nu face decat sa limiteze referirea la un anumit subgrup, cei care sunt stabili ca urmare a psihoterapiei. Nu este NIMIC in bucata citata de tine care sa duca la concluzia logica ca se refera la TOTI oamenii, indiferent cum te joci cu relatiile cauzale.
Uite de exemplu:
“presupunand ca cineva este suficient de bogat ca urmare a unui castig la Loto, atunci acel cineva isi poate cumpara o masina”. Foarte logic si foarte direct. De aici numai un batut in cap ca tine (na epitete) poate deduce ca, logic, “singurii care sunt bogati sunt aia care castiga la Loto.”
Laba ta despre autopsihanaliza NU ARE NICI O RELEVANTA pentru constructia LOGICA a unei propozitii. Costin a introdus doua elemente cauzale, nu numai unul (indiferent daca tu crezi in ele). Daca vrei sa urmaresti logica pura, atunci trebuie sa iei in considerare amandoua elementele.
Adevarul este ca e vina ca te iau in seama.
Vai de capul tau, mi-as face pacat cu tine sa fac o plangere formala universitatii. Evident ca nu as fi facut nimic, am vrut doar sa iti arat ca depasesti limita. Atat de slab esti, incat incepi sa urli imediat ce auzi cuvantul slander. Imi iei bucati din ce scriu eu si invarti ca fiind al tau, rescrii orice, ciupesti paragrafe, scoti din context, doar-doar nu te vede lumea cum te apesi cu capu-n zid da’n proasta.
Ai devenit infect in limbaj in 5 minute – acum iti inteleg apetenta pentru manele.
Traieste in pace, eventual du-te la un specialist pentru niste pastile. Caci cu atitudinea iti vei face singur rau. Good luck in landing that job. And especially in keeping it. Am mai vazut oameni ca tine: sa faca in ciuda, sa se puna contra, sa fie ei ai dracului, ca atat e manlinessul lor. Si in 5 secunde clacheaza in injuraturi. Ori si-au terminat studiile in 10 ani – din mila profilor, ori au ajuns in joburi de 2 lei.
Te-ai umplut singur de respect prietene, te-ai pus singur in nisa in care apartii. Daca pe blogul tau (nu e al lui Vlad, de fapt, dupa URL si cine il si l-a gazduit) esti in stare sa scrii atat de ganghist si dupa-blocuri, mi-e clar ca trebuie sa fii tratat cu delicatete.
Vaya con dios.
Ei na! Stii tu sigur? Pe de o parte zici ca esti bâtă la psihologie, psihanaliză, etc, pe de alta faci nişte afirmaşii extrem de categorice.
eu am devenit infect in limbaj in cinci mimnute, intr-adevar, tu ai fost infect de la bun inceput. Ca nu iti poti da seama ca atitudinea ta e infecta, te cred, ai trait cu ea de la nastere si iti este a doua natura. Sunt convins ca ti-au mai zis si altii si sunt convins ca i-ai concediat la fel de megaloman.
Te rog frumos chiar scrie o plangere formala universitatii. Sa nu uiti sa o publici si aici, sa o vedem toti.
Asta, dragul meu, se cheama calomnie. Ma acuzi de plagiat. Te rog frumos sa vii cu niste dovezi, sau o sa scriu EU o scrisoare oficiala uiniversitatii tale.
Foarte frumos.
Wandering Elf, mie mi se pare că tapirul are dreptate, dpdv logic, referitor la textul lui Costin. Nicaieri nu reiese ca “esti mai stabil psihic daca si numai daca te psihoanalizezi”.
Dincolo de asta, e nevoie de o definire a termenilor, cum ar zice tapirul. Mi se pare evident că, pentru dumneata, normalul psihic are o alta definitie decât cea din psihanaliza. La Freud, “normalul” este un ideal, ceva spre care putem sa tindem asimptotic dar care, ca orice ideal, e intangibil, e doar o referinta. Ca modelul gazului ideal. Din acest punct de vedere, nu exista, la nimeni, un echilibru psihic absolut, ci diferite grade, mai mici mai, mai mari, de apropiere de echilibru.
Pe când, pentru dumneata, normalitatea, sau stabilitatea psihica, inseamna altceva. Nu stiu, probabil o medie intre toti oamenii, sau starea de functionare (aceasta din urma fiind si definitia normalului in psihiatrie). Dumneata stii mai bine. Insa atât definitia psihanalitică cât şi cea cu care operezi dumneata sunt foarte bune, însă se referă noţiuni diferite, chiar dacă omonime.
voiam sa fac o singura precizare.
Wandering Elf, acesta ESTE blogul lui Vlad, by all means. Drept de proprietate intelectuala sau cum se mai numeste. Eu ofer doar gazduire (povestea despre cum am ajuns eu sa gazduiesc blogul lui Vlad o poti gasi aici.) si, cand e nevoie, suport tehnic. La fel cum articolele/materialele pe care tu le postezi pe pagina ta (de la universitate sau de la o companie de hostare) iti apartin tie si nu universitatii/companiei.
Care “pagina” a mea? In primul rand, nu folosesc computerele si bandwidth-ul univ. pentru postari de pagini personale. Folosesc ceva pe gratis, pe care il accesez de acasa, unde imi platesc totul. Universitatea are o pagina “personala” a mea, ei au cam facut-o. Iar ceea ce fac eu pe computerele mele este 100% kusher cu ce trebuie sa se faca, cf. grantului respectiv.
Nu stiu cum e la voi, or fi astia de la OSU diferiti, dar in general tot ce e este intr-o univ. este al univ. Caz special (partial) face atunci cand aduci un grant si iti aduci compurile tale, iti platesti bandwidth-ul etc.
Toate “paginile personale” si conturile “personale” apartin universitatii, de fapt. Repet, voi sunteti poate exceptie, dar asa e regula aici. Adica, pot fi sigur-sigur numai daca va citesc regulile, in mod explicitat.
Asa ca: corect si riguros este – tu i-ai dat gazduire lui Vlad (that’s a fact), pe compurile si conturile universitatii, inclusiv bandwidth-ul sau (that’s another fact). Posibil sa incepi sa zici ca ceva este partial al tau (si nicidecum al lui Vlad) atunci cand platesti hardul si transmisia. Si nici atunci, nu, nu este de facto al lui Vlad. Si nici ce de jure. Vlad este gazduit si atat.
Acum vei scrie 1 pagina cat de partial si nu-mai-stiu-cum sunt. Si cum de fapt gresesc inainte sa fi scris ceva.
Dupa care, maine Vlad va veni si ‘nu i se va pare’. Sau ‘i se va pare’ diferit. Meh.
asa e ca tine elfule. ma pot io pune cu asa o demonstratie măiastră?
mai bine mă fac mic şi ascult o manea.
…. si cand te gandeşti că eram pe punctul de a scrie un comentariu cu cerere de scuze. Dar, de fapt, merde, inca o pot face. Voiam sa imi cer (si imi cer de fapt) scuze lui Wandering Elf daca am fost deplasat, si lui Vlad ca am fost deplasat pe blogul lui.
elfule, vreau sa te intreb ceva: pe vremuri, cand inchiriai un apartament (banuiesc ca acum esti homeowner), lucrurile pe care le aduceai cu tine in apartament (hainele, cratiţele, cartile, bibelourile, mai-stiu-eu-ce) ale cui erau, ale tale sau ale landlordului (ca doar era spatiul lui)? Si daca te ofereai sa tii, in apartamentul asta, trei cutii continand niste carti ale amicului ics (care, dintr-un motiv sau altul, nu are unde sa le tina in alta parte), ale cui sunt cartile astea? Ale landlordului? Ale tale?
Asa si aici. Eu platesc si spatiu si bandwidth pe serverele universitatii (platesc prin student fees care au rubrici foarte clare, inclusiv “technology fees;” iar aici la http://www.bluehost.com, platesc taxa lunara), carevasazica inchiriez spatiu si bandwidth. Ce pun eu acolo pe spatiu ala imi apartine mie. Daca decid sa ofer parte din spatiul asta si altcuiva, acest altcineva este proprietarul (de drept) a ceea ce pune acolo. Mai mult, numele acelui spatiu (domeniul, fie el http://tapirul.net fie http://oregonstate.edu/~dogaruc) imi apartine mie, de facto si de jure. Atata timp cat platesc, evident. Este un contract ca orice contract de inchiriere, cu drepturi si responsabilitati. De aceea am decis sa cumpar domeniu si sa mut taraba, pentru ca in curand (la mila profesorilor) voi termina, voi pleca de la OSU, si nu voi mai avea acel spatiu in chirie, pentru ca voi inceta sa platesc pentru el.
Daca vrei putem discuta dreptul de proprietate asupra posturilor si comentariilor. Postul tau de mai sus cui apartine? Tie ca tu l-ai scris? Mie ca e spatiul inchiriat de mine? Lui vlad ca e blogul lui? Lui bluehost.com ca e serverul lor? Dar asta e alta discutie
Ce a scris Vlad, al lui este, evident. Fiecare ce scrie, al lui/ei este. Dar paginile astea sunt si sub o forma fizica, care stau undeva.
Restul, check with your provider. Recte OSU. Eu ti-am zis cum stiu, tu stii altfel, ca de obicei, have it your way. Fiecare universitate are modul sau propriu de a deal with this.
Technology fees pot fi numai pentru maintenance de cont, sau de retea, de wireless, daca aveti in campus (ii platesti pe aia de la computing, sau cum le-o zice pe acolo). Aici, ca sa am conectie, platesc 20 de lei pe luna pentru 1 jack de 10 M, inchiriere. Ceea ce e cu totul diferit de contul de email, a carui intretinere ori este platita de universitate, ori altfel.
Ar mai fi si computerul propriu-zis. Spatiul de care ziceai, nu este spatiu de fapt, ci niste fisiere, o bucatica de memorie dintr-un computer. Care computer presupun ca se afla in spatiul universitatii, campusul adica. Numai si pentru asta, blogul lui Vlad fizic nu este al lui Vlad.
Uite aici, ca sa nu zici ca sunt nebun;
“This infrastructure is the property of the university and is provided for the purpose of facilitating the business of the university including teaching, learning, scholarship, research, communication, and other creative endeavors. By providing this infrastructure, the university strongly encourages the free exchange of ideas and information among all members of its community and with members of other communities throughout the world.”
Asta e luata de pe website-ul cu policies, asta este primul paragraf de la general policies.
Si policies continua cu litania clasica: drepturi si obligatii, blabla.
La tine, de fapt, chestia ar apartine de fapt statului Oregon. Si uite asa l-am legat pe Vlad de Oregon:) Legarea de glie in sec. XXI.
Traim in era serviciillor in care componenta fizica a unui bun pe care il platesti nu mai e asa clara. Eu platesc un serviciu prin technology fees, care include spatiul asta (1G pe user) si bandwidth, cont de email, serviciu wireless (universitatea noastra e wireless de colo pana colo, dar iti trebuie credentials de student sau faculty sa te poti conecta); ar mai fie Virtual Computer Lab (o chestie tare faina, un server Windows pe care il poti accesa prin Remote Desktop Connection, cu contul de student/faculty, si unde poti folosi o gramada de soft pe care alminteri ar trebui sa il platesti ca sa il instalezi, in special soft de statistica, dar au pus si chestii Adobe, plus altele, uite aici), etc. Tehnic, fisierul pe care il pun pe spatiul platit de mine imi apartine mie (fisierele si tabelele din baza de date). Intelectual, blogul lui Vlad e al lui Vlad, posturile si comentariile apartin respectivilor postatori/comentatori.
Student fees, pe langa technology fees, includ si counseling, de exemplu, cinci sedinte pe an or so, Student Health Center, si inca altele. A, includ si transportul in comun – in Corvallis eu pot lua autobuzul (nu ca ar fi multe linii) cu carnetul de student. Compania e platita de universitate. Sindicatul grad. students se chinuie acum sa obtina waiver pentru TA/RA (cum este si tuition waived), dar chiar si asa, tot ar fi un serviciu platiti – indirect – de mine.
“Tehnic, fisierul pe care il pun pe spatiul platit de mine imi apartine mie (fisierele si tabelele din baza de date). Intelectual, blogul lui Vlad e al lui Vlad, posturile si comentariile apartin respectivilor postatori/comentatori.”
Este exact ce am zis eu. Daca e asa, de ce a mai fost nevoie de poliloghia asta? Ca sa vorbim discutii?
Ca sa clarific. Spui “Ar mai fi si computerul propriu-zis. Spatiul de care ziceai, nu este spatiu de fapt, ci niste fisiere, o bucatica de memorie dintr-un computer. Care computer presupun ca se afla in spatiul universitatii, campusul adica. Numai si pentru asta, blogul lui Vlad fizic nu este al lui Vlad..” – eu zic ca nu conteaza unde se afla computerul, fisierul e ala care conteza, si ala, fizic, e al meu.
… si, de fapt, daca stau si ma gandesc, fisierul e al lui vlad, ca el a venit cu ideea si a creeat blogul. Eu doar il gazduiesc pe un spatiu pe care il platesc.
Prin urmare, ajung exact la ce am zis eu la inceput (si ulterior am demonstrat:
Asa ca ce fapt si de drept tu esti cel cu poliloghia, nu eu. Eu nu am facut decat sa imi apar declaratia. Lasand la o parte faptul ca ti-ai modificat discursul pe parcurs (ai zis initial ca e blogul meu, nu al lui vlad, apoi ca nu e nici al meu ci al universitatii, iar acum zici ca de fapt zici ca mine, dar ca fizic nu e al lui vlad).
Da, asa e, ca tine e. Cum am zis mai demult, eu daca trec pe aici, trec ca sa citesc ce mai scrie Vlad. Numai ca in ultima vreme, sunt fortat sa dau tot timpul peste tine. Nu stiu ce vrei de fapt.
Eu o iau ca o mica incercare, ca tot se apropie Saptamana Patimilor. Si mai iau in serios ce a mai zis deunazi Madelin, numai ca nu am timp si nici energie pentru ceea ce sugereaza.
Eu pe aici nu mai trec – daca astia ti-a fost scopul, congrats, you achieved it.
Bafta la defense, la job hunting si in general.
“esti fortat” – hai ca esti amuzant. Cine te pune sa citesti comentariile mele lungi, inculte, si enervante? ce, iti sar in creier fara sa vrei? Citeste omule ce scrie vlad si lasa-ma in pace TU pe mine. Tu esti ala care se tine de coada mea, nu eu de a ta. Ultimele cinci comentarii ale tale, de exemplu, sunt o sâcâială sistematica. Eu fac o afirmatie (al cui e blogul asta) si tu nu scapi ocazia sa sari sa imi demonstrezi, tehnic, paratehnic, policies, copmutere, bandwidth, etc, ce prost sunt eu si cum nu am dreptate. Ba ti-ai luat si timpul sa sapi dupa policies la mine la universitate, doar-doar o reiesi ca tapirul e tembel (nu a reiesit)
Nu mai face pe victima si fecioara violata ca esti ridicol.
Daca aveam scopul sa nu mai dai tu pe aici o puteam face mult mai tacut si mai tehnic. Nu asta e sco[ul meu, scopul meu este a ma lasi PE MINE PERSONAL in pace, sa nu te mai legi de tot ce spun, sa nu iti faci scop in viata demonstrarea ca tapirul e batut in cap, cum tot incerci de ceva vreme incoace.
Problema ta este ca esti foarte orgolios (nu o spun in sens peiorativ) si ca nu suporti sa nu ai dreptate, drept urmare nu accepti ca nu ai dreptate.
“bafta la defense, job hunting si in general” – adica? bafta sa-si faca profesorii mila in continuare inca vreun an si sa gasesti jobul ala de 2 lei de care vorbeai mai devreme, ca aia ca mine nu sunt in stare de altceva? Nu multumesc, tine-ti urarile acasa.
Si nu mi-ai raspuns inca la treaba cu acuza de plagiat.
Eu cred ca Elful si Tapirul sunt de fapt unul si acelasi. Heh.
Ca pisica de acum 500 de ani.
Sau mai degraba ca lupta si unitatea contrariilor. (Ce zice Ey despre asta?)
îhî. Elful este, de fapt, my dark side.
Aha, it’s just as I thunk.
(“îhî” suna convingator in combinatie cu tapirul. Intotdeauna m-am intrebat cum face un tapir.)
Pentru cei interesati in cercetare medicala !
am citit recent in Nature un anunt a Fundatiei Bill si Melinda Gates. este vorba de o invitatie adresata cercetatorilor de a aplica la granturi. ceea ce este interesant este ca daca ai o idee noua nu-ti cere date preliminate inainte. Vedeti ca termenul e in MAI pentru prima runda de aplicatii. desigur, trebuie sa lucrati cu o institutie pentru a aplica.
sorry pentru off-topic.
link-ul este:
http://www.gcgh.org/Explorations/
daca adrian tot posteaza despre cercetatori si granturi… nu ma pot abtineeee: tocmai am aplicat pentru o pozitie la institutia unde se afla elful….Ce ma fac daca primesc jobul? .. tre’ sa slabesc, sa imi las mustata, sa ma vopsesc la par, sa imi pun lentile de contact si sa imi pun inaltatoare in pantofi….Si sa imi iau accent de australian…
aaaah… nu e mai simplu sa schimbi altceva?
O:-)
Oricum, deocamdată elful nu ne mai lasă în blogul dumisale.
Oare cine se cearta in virtual se iubeste in real?
Oare cine se iubeste in virtual se detesta in real?
Oare o fi viata pe Pamant?
Oare io?
Aaaaaa, nu sunt la postul cu amor? Scuze…
pinocchio, cam prea tarziu pentru mine deja.
O sa ma car cu niste bere de Oregon mai bine (suntem renumiti).
Esti foarte bine informat în ceea ce priveşte gnoza valentiniană, dar….exprimarea e pe alocuri “bolovănoasă”. într-o astfel de lucrare (care se vrea luată în serios) cuvinte precum aiurea, a sta bine mersi, nasol nu ar trebui să apară. Utilizarea unor astfel de termeni scade credibilitatea informaţiilor furnizate. apoi, subiectivitatea e din nou un minus al lucrarii tale. Lucrurile prezentate obiectiv, fara ironii, comentarii inutile sunt necesare într-o lucrare postata pe net pentru a fi folosita drept sursa de informare. Nu o lua in nume de rau, sunt doar sugestii. Mult succes!