Cică Zoe Dumitrescu-Buşulenga era o profesoară foarte severă, la Filologie. Le zicea studentelor că sunt atât de proaste încât stau şi-şi povestesc ce-au visat.
Ei bine, cum nu am avut niciodată pretenţii de mare inteligenţă, asta o să fac şi eu acuma. A fost unul dintre visele alea care , la pipăit, par mult mai reale decât realitatea. Mai întâi, am visat că citeam un roman. Din păcate şi fir-ar să fie, am uitat complet care era conţinutul romanului, dar era cu siguranţă cel mai bun roman pe care l-am citit vreodată. Nu-mi dau seama cum o să-l recuperez, dar asta e altă treabă. După aia, se făcea că plecam în vizită la un prieten. Stătea foarte departe, dar, pentru că afară era frumos, m-am hotărât să merg pe jos. (Partea asta am mai visat-o de multe ori, cu prietenul care stă departe, în Bucureşti, dar aşa de departe încât durează ani să ajungi la el acasă. ) În fine, am pornit-o, pe străzi cu case, atât de lungi încât fiori de plăcere îmi alergau pe şira spinării. Pur şi simplu nu se terminau, şi era bine aşa. La un moment dat, în loc să o iau la stânga, am luat-o din greşeală la dreapta şi m-am rătăcit. Noaptea era pe sfârşite când am ajuns la nişte clădiri din cărămidă roşie, lângă vechi şine de tren. Gara era unul dintre capetele oraşului. Dincolo de şine, nişte râpe blânde mă aşteptau. Le-am coborât vesel, şi am ajuns pe malul unui lac aşa de întins încât ar fi putut să fie marea, dar nu era, fiindcă mirosea a lac. Acolo locuiau câţiva oameni, un trib prietenos, chiar pe mal, printre ruinele clădirilor roşii. Un copil m-a tras de mânecă să mă joc cu el cu mingea, nişte bătrâni îşi bălăngăneau picioarele în apă, dar majoritatea locuitorilor se bălăceau printre ramurile de sălcii. Departe, soarele răsărea printre nişte nori uriaşi, şi puteai să vezi clar locul, dincolo de orizont, în care ploua, pentru că ploaia arăta ca nişte coloane gri care susţineau norii, foarte frumoasă comparaţie, trebuie s-o notez ca să n-o uit.
Aceasta era ultima mahala. M-am stabilit în ea şi am trăit fericit până la adânci bătrâneţi.
Daca vrei o interpretare babeasca, apa daca era curata si erai si tu in ea inseamna sanatate, iar copilul Ispititoru…
