Citeam ultimul post al lui Luci Sandor, şi mă gândeam la nişte chestii. Acuma, eu deşi sunt adept al relativismului cultural, nu sunt şi un calvaler apărător al minorităţilor oropsite. Relativismul cultural, aşa cum îl percep io, exclude principii morale supraculturale. Dreptatea nu e de partea nimănui, pentru că dreptatea nu există. E ca şi cum aş spune: “Vikingii ăia, care credeau că singura moarte bună e cea violentă, cu raiul lor în care toată ziua te ciopârţeşti cu sabia mai puţin pauzele de îmbătat cu valkiriile, cu Nibelungii ăia în care moare toate personajele, ereau nişte tâmpiţi”. În timp ce individul are obligaţia permanentă de a alege (fiind deci în mod greşit numit “individ”), naţiile suferă un efect de decoerenţă şi nu mai au această povară, fiind deci eliberate de orice responsabilitate. În timp ce, aparent, această afirmaţie este antidemocratică, de fapt, ea fundamentează principiul democratic însuşi, pentru că imediata consecinţă este că orice “alegere” a poporului este de fapt singura cale posibilă. Unii, citind o însemnare anterioară, în care ziceam ceva asemănător despre Dumnezeu, m-ar putea întreba care e atunci diferenţa între naţii şi Dumnezeu. Comparaţia este străveche, cunoscut fiind că orice patriot adevărat, de exemplu un suporter al echipei naţionale de popice, îşi imaginează că “în seara asta, Dumnezeu e român” (sau din orice alt neam ales, depinde de echipa de popice despre care vorbim). Un răspuns care îmi surâde ar fi că, deşi atât Dumnezeu cât şi naţiile nu au decât o singură direcţie posibilă, Dumnezeu, prin definiţie, reprezintă direcţia bună, naţiile – nu. Qu’à cela ne tienne, atâta timp cât e validată de întreaga naţie, şi o minciună sfruntată merge foarte bine.
Înainte să mă apuc să îndrug toate cele de mai sus, vroiam să spun altceva, doar că ar fi ieşit postul prea scurt. Vroiam doar să remarc, în trecere, că Imnul de Stat al României a fost compus de un bulgar a cărui mamă era grecoaică şi al cărui tată era ţigan căldărar, frate. Nu ştiu ce înseamnă asta, poate faptul că naţiile, deşi există, nu sunt deloc cele care credem noi că ie. Că ăla pe care îl scuip între ochi s-ar putea să fie frate-meo. Că nu naţiile sunt alcătuite din indivizi (în mod greşit numiţi astfel, cum ziceam), ci indivizii sunt alcătuiţi din naţii. Şi mă opresc aici, că nu vreau să se zică că moralizez, fiindcă io nu moralizez, pentru că crez în relativismul cultural.
P.S. Pozele sunt de pe siteul foarte frumos al rromilor căldărari, pe care l-am mai dat pe aici ca referinţă.
P.P.S. Dacă tot vobirăm de imne, să amintim şi că Hatikva, imnul Israelului, e o melodie populară moldovenească pe care a mai folosit-o şi Smetana, iar imnul Albaniei e compus de Porumbescu. Dacă mai găsiţi şi dumnevoastră din astea, ziceţi.
o adaugire
“Se implică activ în susţinerea revoluţiei de la 1848, deşi probabil nu el este compozitorul melodiei religioase “La sânul maicii mele”, cu mare circulaţie în epocă, ce a fost aleasă de poetul Andrei Mureşianu pentru a însoţi versurile poeziei sale “Un răsunet””
de aici
Păi sincer, nici eu nu cred că a compus o astfel de melodie, cu atât mai mult dacă la origine a fost religioasă, pentru că nu e în nici un glas (eh) bizantin, ci intr-o gama minora toata ziua. Or, Pann era un expert al muzicii bizantine. Chiar si muzica laica compusa de el, regasim secunda marita orientala; nici vorba de asa ceva in Desteapta-te române
De ce nu zici “relativism moral” ? Nu sună bine în cultura ta?
Nu am nici eu nimic cu Imnul de Stat al României. Imi permit totusi sa va aduc aminte ceva ce ati vazut cu totii : la înmormântarea patriarhului Teoctist sicriul acestuia, deschis, afost plimbat prin fata fanfarei, care firesc, a intonat Imnul. Ei si – îmi veti replica. Onorurile natiunii. Bine, bine, dar “Desteaptate Române” ? 😀
Păi, nu sunt adeptul relativismului moral, care înseamnă cu totul altceva. În primul rând, pentru că există anumite acte universal imorale, indiferent de cultură. În al doilea, pentru că, repet, morala se aplică la nivel de individ (la grupuri de indivizi doar în măsura în care se poate distrubui corect membrilor grupului). În al treilea, pentru că am şi eu principiile mele ca toată lumea, la care ţin.
Chiar şi în relativismul cultural, nu sunt absolutist, deşi poate aş vrea. Dar există în mine părţi, conştiente şi inconştiente, care sunt puternic autohtone.
Nu am nimic împotrmtiva Imnului de Stat al României. Simt totusi nevoia sa va amintesc o imagine pe care, cu siguranta, ati vazut-o. Funeraliile nationale la moartea patriarhului Teoctist au prilejuit intonarea imnului când sicriul deschis al Prea Fericitului a trecut prin fata fanfarei. Ei si ? Foarte bine, îmi veti replica. Da, dar “Desteaptate Române” ? 😀
Dar cine erau atunci barbarii de tirani? Medicii urologi care l-au operat? 🙂
Ti-am lasat si eu un comment, nu aici, ca e prea mare si risca sa fie de prost gust, ci aici-autoare.wordpress.com. Bun, rau, asa am perceput eu postul tau, asa am gasit de cuviinta sa-l scriu. Multumesc oricum.
Apropo de relativismul moral (cu care nici eu nu sunt de acord) si de moartea preferata a vikingilor:
Asta-seara, cind am ajuns intr-un tirziu acasa, domnu’ Inginer se uita pe 3sat la o emisiune despre Goering. M-am uitat si eu, si m-a uimit momentul in care G. spune fara cea mai mica jena ca el cel putin a trait 12 ani de zile “anstaendig”, adica “decent”, ceea ce insemna ca a avut cite o vila luxoasa in fiecare zona mai interesanta a Germaniei, fiecare din ele dotata cu un lux pe care dictatorii insisi, atunci si mai tirziu, aici si aiurea, nu ca nu si-l permiteau, dar pur si simplu nu il aveau, egal din ce motive. Apoi, cel mai mare lux a fost insasi moartea lui: condamnat la spinzuratoare in procesul de la Nürnberg, a gasit nu se stie unde o fiola de cianura si a terminat-o scurt pe doi cind a avut el chef, nu cind s-au hotarit ceilalti.
In alta ordine de idei, primul tablou as fi fost sigur ca e de Ivan Generalici, daca nu ar fi scris “Vamesu” pe el.
Iulia, am încercat să-mi tai potecă prin hăţişul delirului dumitale verbal, dar n-am reuşit decât să mă enervez, şi încă de la început: îmi laşi impresia unui om dominat de propria-i funcţie a limbajului. Iar asta nu e bine, că în felul ăsta se tot produc de câteva decenii intelectuali lipsiţi de idei la Bucureşti, Paris şi aiurea.
Uite un exemplu: scrii “echitatea culturala se traduce pintr-un fel de politica corecta ce masoara vertical si orizontal temperatura indivizilor”. “Politică corectă”? Şi politica incorectă cum o fi? Sau, mai probabil, te referi la “political correctness”, şi atunci te-ai făcut de râs, deoarece traducerea corectă este “corectitudine politică”?
Alt exemplu: “Cand dai exemplul jucatorului de popice pentru care Dumnezeu se identifica cu sentimentul sau patriotic […]”. Iulia, nu pricepi nimic, nimic, nimic, nimic. Vlad îi ironiza pe comentatorii sportivi care, când România câştigă vreun meci, comentează prosteşte ca “în seara asta Dumnezeu a fost român iar Mutu a fost în formă”.
Altă prostie: “Apai, domnule Stroescu, daca acest relativism al dumneavostra, nepartinitor in modul cum este distribuit […]”. Îmbogăţeşte în vreun fel fraza înşiruirea de cuvinte (că altfel nu pot să-i spun) “nepartinitor in modul cum este distribuit”? Nu, doar o încarcă, ascunzându-i lipsa de conţinut (nu mai vorbim de lipsa de Idee). Mai mult, exprimarea (asupra căreia, după cum ziceam, nu exrciţi nici un pic de control) este şi aberantă, sugerând că din felul cum relativismul este distribuit (anume, cum?) rezultă că el e nepărtinitor (relativism nepărtinitor? ce drăcie mai e şi asta?). Sau poate vroiai să zici “relativismul dumneavoastră distribuit în mod nepărtinitor”? De sunat, măcar suna corect – dar tot lipsit de sens e (cum ar fi distribuit relativismul în mod părtinitor?).
I-auzi alta: “Pornind de la premisa ca indivizii sunt anteriori natiunii, ca ei sunt cei care o formeaza prin particularitatile aferente, putem spune ca nu exista alegere personala care sa poata fi scoasa din <>”. Numai prostii. În primul rând, iar vrei să te dai deşteaptă şi baţi câmpii: “ei sunt cei care o formează prin particularităţile aferente”. Aha! Deci, dacă eu sunt toxicoman, Vlad cocalar iar dumneata superbă, aceste particularităţi formează naţiunea? Şi ce înseamnă particularităţi “aferente”? Aferente cui? Am nevoie de un dativ, daţi-mi un dativ, frate! Dar ai putea obiecta că te critic la un nivel superficial, gramatical. Poftim una şi de la nivel logic: dacă susţii că individul precedă naţiunea (ceea ce e o banalitate evidentă, dacă te gândeşti la preistorie – doar că e exprimată simandicos, ca şi cum ar fi cine ştie ce subtilitate), atunci e evident că orice alegere personală (a omului primitiv, de exemplu) nu implică în nici un fel naţiunea, deci te contrazici umilitor în aceeaşi frază. Ca să nu mai spun că există sumedenie de alegeri cotidiene (mă epilez la subsuori sau nu) care nu implică în nici un fel naţiunea…
Încă un moft: “Alegerea se face cu un background puternic spiritualizat.” Pfff! Dumneata, probabil, trăieşti printre fiinţe superioare, pure şi eterice. Noi, aştia, ferentarii-sublunarii, când alegem să traversăm pe celălalt trotuar, mai aşea, mai la umbră, n-avem nici un “background” (fată, tu, nu-mi spune că ştii şi englezeşte, fată!) spiritual, vai di capu’ nostru, doar şie ni-i cald oliacâ!
Encore, aah, encore!!! Poftim: ” eu as spune ca <> natiilor sunt suma alegerilor determinate ale indivizilor”. (Trecem peste inutilitatea lui “determinate” în propoziţie.) Aceasta e un fel de petitio principii. Mai exact, se produce un enunţ despre mulţimea vidă – adică un nonsens (predicatul vid). Mai precis, se pleacă de la premisa că există ceva ce se poate numi “alegere a unei naţiuni”. Dar ce ar putea fi acest lucru? 60% din populaţie votează pentru NATO, 40% împotrivă (procente imaginare). România este admisă în NATO. Putem vorbi în acest caz de alegerea unei naţiuni? Cei 40% nu fac, deci, parte din naţiune? Dacă s-ar mai fi aşteptat, poate că procentele s-ar fi inversat. Unde e atunci “alegerea”? Mi se pare o idee uşor emoţională, de sorginte romantică (Dreptate şi frăţie, frate Stroescule!), neconformă cu realitatea.
Ete încă una, c-am prins gustul: “spiritualitatea este semnul consensului, comuniunii, cutumei”. Nici nu mă obosesc să comentez prostia cu “consensul”, atât e de stupid.
Toate enunţurile dumitale sunt atât de abstracte încât devin vagi, putând fi interpretate după plac, spre a sprijini orice argument, deformabile ca o gumă de mestecat, încăpătoare ca un prezervativ pentru elefanţi. (Pinocchio, nu vă mai hliziţi!)
De asemenea, este amuzant să observ cum începi însemnarea cu pluralul de politeţe şi “domnule Stroescu”, pentru a o termina feştelit cu “reduci reprezentativitatea” şi “tu le găseşti inutile” (trecând prin tonul băşcălios dat de cele două “Apăi” miştocăreşti la început de paragraf, ca şi cănd ifosele dumitale de adolescentă veleitară s-ar putea trage de breteluri cu un om care ne-a obişnuit cu excelsul de bun-simţ şi altitudine intelectuală).
Sfat pentru viitor, că văd că eşti tânără: lasă-te de scris. Încearcă să şi gândeşti, nu te mulţumi mediocru şi suficient doar să jonglezi cu verbul. Altminteri, rişti să-ţi trăieşti viaţa în periferia comentariului – şi nici măcar al unuia de profunzime. Cioran îi recomanda lui Liiceanu să se lase o vreme de citit. Nu pot decât să-ţi recomand acelaşi lucru, dublat însă de abandonul scriiturii. Poate astfel vei începe să înţelegi. Altminteri, nu vei deveni decât o a doua Chris -oroare!- Simion. Deocamdată, dumneata eşti intelectuala în exact aceeaşi măsură în care Anais Nin era artistă…
@Vlad:
Omule, sunt conştient că acest comentariu poate nu-ţi face plăcere, dumneata fiind un om paşnic care încearcă sa fie primitor cu toată lumea. În plus, eşti şi la dumneata acasă, deci ai toate drepturile să ştergi cele scrise mai sus. Pe de altă parte, te rog să mă înţelegi: sunt atât de indignat, de revoltat de aceşti impostori intelectuali care ajung “formatori de opinie”, critici de tot felul, autori – toţi refuzaţi ai Ideii, încercănd să-şi umple vidul interior cu sărmanele coji ale limbajului, încât simt că mă doare deja capul, scriind toate astea. Dacă nu-i descurajăm încă de tineri, să nu ne mirăm că peste 20 de ani ne vor domina cultura, iar peste încă 20 Academia. Sunt conştient că acest pamflet dă uneori în foc şi sare gardul urbanităţii, dar este programatic (deci premeditat şi asumat), şi nu accidental. Ai putea obiecta că folosesc argumente “ad hominem” – dar crede-mă, dacă aş putea, aş folosi chiar din cele “ad baculum”… În consecinţă, îmi iau inima-n dinţi şi te rog să-l laşi să trăiască, cu sarcasm pre impostură călcând!
În altă ordine de idei – foarte mişto imaginea cu efectul de decoerenţă! Încă o dată confirmat faptul că limbajul ştiinţific, folosit judicios, duce la imagini incredibil de plastice. “Noul umanism”, cum scria Barbilian (şi cum i-ar fi plăcut, probabil, lui Noica)…
De ce, mă nene, de ce, de ce? Adineauri am scris un comentariu pentru care chiar m-am muncit; am dat submit – eroare de WordPress (ceva legat de /…../wp-content/plugins/spambam/spambam.php linia 194 şi alte Warning-uri – dacă Tapiru se pricepe la hackuit scripturi PHP i le trimit bucuros). Reîncarc pagina – comentariul, evident, nu era (noroc că-l salvasem într-un fişier!). Mai dau o dată submit – jegul ăsta de WP mi-l interceptează, cică l-am mai publicat o dată! Închid browserul, îl redeschid – iar mi-l interceptează… Vreau să omoooooor!
În fine, eram atât de iritat încât am decis să fac ce fac eu întotdeauna când sunt nervos, că mă calmează – anume, să ma uit la nişte femei frumoase. Aşa ca permiteţi-mi să vi-o prezint pe Mojgan, o iraniancă (păi cum!) dureros şi nedrept de frumoasă, al cărei nume cică ar insemna (ţineţi-vă bine!) “gene lungi”!!! (Nu mai pot! Aer! Aer!)
Si eu care-mi spuneam în naivitatea mea : uite domnule, au scapat si de data asta. Ce plA.cere sa nu fi singurul caruia i sa întâmpla mârsavii din astea.
Pai…prima imagine…nu e ceva, inspiratie dupa Rousseau?
http://www.ibiblio.org/wm/paint/auth/rousseau/gypsy.jpg
Cum zicea si Pinocchio…Vamesu ala…
Cat despre ce zici…in insemnare, eu prefer sa o iau in serios, nu relativistic. Si cred ca privind realistic, chiar asa si e! Indivizii sunt compusi din natii…si la un loc alcatuiesc natiunea. Ma uit la americani, de exemplu…fiindca am avut prilejul sa calatoresc intr-un avion plin de ei…nene…n-ai vazut la viata ta oameni mai feluriti! Dar…cand pilotul (avion american) le-a anuntat la radio ca sunt in apele teritoriale americane…toti, dar TOTI! au aplaudat, au tipat si s-au dat in stamba…ca niste copii…
Pla mea…ma uitam ca la circ…dar…ei chiar erau sinceri! Negri, albi, galbeni, maro, toti erau o NATIUNE!
Oare asta tine de relativitate culturala?
La noi, pun ramasag…daca scormoni la oricine in urma…la generatii, gasesti tot ce vrei. La mine, la tine, la oricine. Zi ca nu e asa…
Daca ar exista meseria de actor virtual, cred ca A. ar fi un exemplu de profesionalitate: jocul de scena este grozav! De altfel am toata intelegerea: si mie mi s-a intimplat aseara acelasi lucru. [Patetic:] Dar eu inteleg si iert, iert totul, mai ales calculatoarele. Grmpf.
Sigur ca americanii au sentiment national, altfel nu facea cu ei marele conducator ala al lor ce a facut. La fel de sigur ca romanii sunt mai degraba la polul opus, adica sunt mai degraba la Polul Est, decit la Polul Vest. E suficient sa-i vezi cum se evita unii pe altii cind se intilnesc in strainatate. Dar oare cum or fi tiganii? Deunazi am vazut pe 3sat un reportaj de la o expozitie de arta roma — numa’ nu de la Roma, ci de la Venetia. Sau parca se scria cu doi r? Pictorita, o tiganca ungurioaica, era foarte angajata politic. Apoi a luat cuvintul o alta tiganca finlandeza (no tulai Doamnie, c’am trait s-o aud si p’asta), care zicea ca pictorita aia ar face bine sa isi vada de arta ei si sa lase politica pe seama altora care se pricep mai bine. Acuma nu vreau sa comentez la politica, ca de coeziune si sentiment nationale era vorba aici: Se pare ca nici tîganii n-au mai mult decit romanii. Iar daca americanii au, halal sa le fie, dar, vorba ‘ceea: Si la ce le-a folosit?
A., Pinocchio, गांधी, va cer scuze pentru erorile de wordpress. Tot ce poci sa spun e ca mi se intampla des si mie aceeasi chestie, indiferent pe ce blog comentez, wordpress sa fie.
A., sa stii ca nu practic cenzura pe scara larga. Doar pe ici pe colo 🙂 Glumesc, in realitate, detest moderarea. Am mai zis de multe ori, daca m-am apucat sa mai ciopârtesc din referirile la droguri, e din cauza ca mi-am dat seama ca eram vizitat de tot felul de personaje dubioase, via search engines. In rest, oricât ar parea de ciudat, am fost mult timp un razboinic virtual, ma certam cu placere pe orice. Daca am renuntat partial, nu inseamna ca o sa interzic certurile 🙂 Enfin, casa mea e si a dumneavoastra, daca as incalca reguli elementare de ospitalitate, cenzurand comentarii, ar cam trebui sa sinucid si blogul, care astfel n-ar mai avea nici un sens.
Observ o inadvertenta, recitind ce am scris: in post ziceam: “Relativismul cultural, aşa cum îl percep io, exclude principii morale supraculturale”, intr-un comentariu insa: “există anumite acte universal imorale, indiferent de cultură. ” Ca sa vedeti cam cât de consecvent sunt 🙂 Ma dau singur cap in cap. Dovedesc astfel, ca intr-adevar, nu sunt un individ.
RoBlegooFest, sper sa nu iau un premiu la domniile voastre 🙂 Desi nu poci sa nu ma intreb care mi s-ar potrivi mai bine.
@A., multumim pentru poze, foarte frumoase, mai ales cea in care . Acuma, personal, cand e vorba despre o poza cu o femeie frumoasa nu poci spune cu siguranta decat despre poza ca e frumoasa, ca fotografii astia, asa e ei, face din rahat bici. In afara de asta, n-am inteles niciodata pe oamenii care-si pun pe desktop gagici sau masini. Intotdeauna am preferat realitatea, care e suficient de generoasa.
americanii nu au sentiment national, au numai o buna spalare de creieri. Am mari indoieli ca “sentimentul” asta “national” e mai bun ca lehamitea romaneasca. La urma urmei romanii au o istorie mai lunga (si mai zbuciumata) ca americanii.
tapirule , sunt de acord cu tine
cred ca uneori lehamitea romaneasca nu este o lehamite propriu-zisa ci mai degraba o inteleapta resemnare in fata unor probleme care nu depind de roman ci de cei mai mari si mai tari care fie ne place fie nu au decis de multe ori pentru noi… deseori aud pe strada, in cabinet, la cumparaturi expresia “asta este” si de multe ori ma doare cand simt resemnarea pe care o cuprind aceste doua biete cuvinte… dar de multe ori chiar nu ai ce face si trebuie sa mergi mai departe sa depasesti un obstacol, nu conteaza daca treci pe deasupra sau pe dedesubt,important e ca ai trecut de el iar viata merge mai departe…iar sentimentul national poti sa-l ai si fara sa te umfli toata ziua in pene
Draga A., nu ne-am hlizit (si cu atit mai putin la chestia cu prezervativul pentru elefanti), ci am ris tinindu-ma cu miinile de burta. De ce? Pentru ca inainte (1) tocmai il calmasem pe domnu’ Inginer care se enerva in aceeasi tonalitate ca proprietarul nostru vrea sa ne ridice chiria cu 12% dintr-o lovitura, apoi (2) citisem lucrarile studentilor de la Cluj si in fine (3) matale te indignezi cum bine vedem mai sus, desi cu oarecare intirziere. Vorba Zazei: Ei poftim, iaurtu’n flacari.
Ceea ce, of & vai, nu inseamna ca nu ai dreptate. Dimpotriva. Si domnu’ Inginer are dreptate, si studentii au in felul lor, si tu la fel. Apoi, chestia cu chiria ma costa si pe mine, naivitatile studentilor nostri sunt, nu-i asa, si naivitatile noastre (pentru ca, la fel ca si copiii, studentii au ingrozitorul obicei natural de a ne pune sub nas oglinda in care ne vedem calitatile, dar mai ales defectele proprii), iar chestia cu dominarea culturii peste 20 de ani si a Academiei peste alti 20 ma doare si pe mine la fel.
Dupa ce am ris cu pofta, am oftat din adincul rarunchilor.
Scuzati va rog, dar nu ma pot abtine, trebuie sa zic: ma uitam prin biblioteca Romanothan la ´Rromi in proza romaneasca – antologie´ si-i traduceam consoartei suedeze titlurile din cuprins…si sa vedeti minune, a gasit azi la libraria ´Furnicile´(care este a Armatei Salvarii) ´Så länge elden brinner´, traducerea in suedeza a ´Satrei´!!!
´Ce zici?´, ma intreaba.
´Frunzã verde de orez / Vaz cu ochii si nu-mi crez´…ce sa zic si io.
A naibii mahala, bai nene, ce ne-am face fara ea?
Vlad, nu înţeleg comentariul dumitale despre poze: “mai ales cea în care”.
…???
Iar s-a jucat Vorpresu? Că, dacă te uiţi, şi în pamfletul meu, în paragraful care începe pervers cu “Encore”, a operat niste selecţii pe care eu nu le aveam în vedere…
În ce priveşte abilitatea fotografilor, cât şi lipsa de gust în alegerea fondului de ecran, sunt de acord. Atât doar că la o femeie privesc în primul rând faţa (Kundera ar zice că-i un infantilism), iar cea din pozele de mai sus… îmi transmite multe. În aceeaşi categorie, a figurilor feminine expresive, aş pune-o pe La Binoche (“Le hussard sur le toit”, “Les enfants du siècle”), pe Audrey Tautou şi pe o anonimă elveţiancă.
A., comentariul tau ala cu encore era bagat la gramada (cu inca trei, de la pinochio and so) la spam, de catre askimet. I-am zis ca nu e spam, sa se invete minte, si l-am lasat sa intre (pentru asta a trebuit sa trec printr-un sir lung de comentarii cu blowjob, milf, barely legal and so – took some time to get to yours 🙂 ).
Nu’s ce i-a facut wordpresu ca eu la-m lasat asa cum era el.
uite un exemplu aici Asta la doar cateva ore dupa ce am sters spamul (erau vreo 40 de comentarii).
Dupa cum vezi, muncim muncim. C’est la vie, voi ati facut mahalaua renumita
Tocmai aici mi se pare ca discutia incepe sa devina interesanta. Cu toate neintelegerile Iuliei si indignarile grA.tioase [chestia A.sta mi se pare ca trece incet-incet de la manierism la tic verbal, si poftim ca m-am molipsit si eu], aici prind forma niste intrebari interesante.
Ce este, deci, identitatea nationala si de unde vine ea? Vlad sustine ca natiile se intilnesc in individ, mai degraba decit indivizii in natie. Daca as avea de ales intre cele doua afirmatii, mai ca as prefera-o pe a lui Vlad, desi nu as fi chiar sigur. Ce ziceti de chestia urmatoare:
Aveam un prieten pe nume Igor. Evident ca l-am intrebat de la inceput daca e de origine rusa. Nu era. E neamt bavarez get-beget. Iar numele lui nu este o moda gen Boris (Becker), ci are cu totul alta poveste: Mama lui, copil fiind, spre sfirsitul razboiului, se ascunsese cu femei si batrini intr-o casa oarecare, undeva pe camp. Au venit rusii. Nu se intelegea ce spun, dar era clar ca nu au alta idee mai buna decit sa ii impuste pe toti. Unul dintre ei — tot nu se intelegea ce spune, dar era clar ca protesteaza. Atuncii rusii l-au impuscat pe el si au plecat mai departe. Iar mama lui Igor s-a hotarit la acea virsta frageda sa-si boteze copiii, cind ii va avea, cu nume rusesti in amintirea soldatului rus care le-a salvat viata. Iar Igor (un personaj de altfel tragic, dar restul povestilor nu am sa le scriu acum) cara in continuare dupa el un pomelic intreg de nume rusesti: il mai cheama si Aliosa, si inca nu mai stiu cum.
Daca privim ansamblul, deci, mi se pare mie ca dincolo de oamenii care se intilnesc in natii si natiile care se intilnesc in indivizi, ca mai exista si urmele, liniile de forta ale marilor miscari de popoare, fie ele razboaiele mondiale, migratiile de la granita dintre antichitate si evul mediu, sau migratiile din ultimii 20 de ani. Iar aceste linii, ca si drumurile ramase de pe vremea romanilor, sunt liniile de forta ale unor entitati pe care numai le banuim, fara sa le putem inca spune pe nume.
In alta ordine de idei, nu ma pot abtine sa remarc asemanarea dintre altercatia dintre Iulia si A. si cea de acum vreo doua luni dintre anonimul de pe blogul Zazei si Vlad. Si Iulia si anonimul, mi se pare mie, au cazut in aceeasi capcana.
“Mii de draci, striga contesa scuipind pe covor!” Mesajul pe care l-am scris cu truda pina acum un minut pare sa fi ajuns tot pe maidanul cu spam. Si era o chestie interesanta… hm.
@Tapirul:
Eu cred că euristica implementată de modulul antispam nu e cea mai reuşită. Propun înlocuirea acestuia cu un modul care solicită introducerea unor litere de control pentru validarea comentariilor.
În altă ordine de idei: ma uit la bara de jos a navigatorului tău. Bun, Japonia – de înţeles, te trage dragostili. România – te trage bulzul. Dar Australia?
Pai io vaz ca va apar comentariile. Bietul Tapiru le grebleaza. Chiar, Tapire, n-ar fi vreun mijloc sa bagam chestia aia cu codu de identificare prin numere? Ar fi mai usor pentru toata lumea. Mai putin pentru comentatori care tot vor gresi codul, ca pe blogul lui Lulu. Dar tot cred ca am mai scapa de spam.
A., da, mi-a taiat linkul din comentariu 🙂 Vroiam sa zic “mai ales cea in care apare cu barba si ochelari” (si urma link la poza, whatever).
Pinocchio, culmea e ca eu ti-am citit comentariul, pe emai. Dar aici nu apare. Ma duc sa-l caut la spam, stai asa, vin imediat.
Gata, Pinocchio, comentariul dumneavoastra a ajuns. Scuzele mele.
Pinocchio, in cazul in care capcana de care zici a fost sa ma ia pe mine in serios, atunci ai dreptate 🙂
Pai sigur ca da, dar pssssst, ramine intre noi.
PS Multumiri comitetului de restauratiune!
Draga A.
delirul meu verbal este singurul care-mi ofera posibilitatea de a ma exprima; ciudata chestie mai e si exprimarea asta, dat fiind faptul ca de mai putin de 20 de ani port cu mine frustrarea de a nu putea sa ma exprim, desi vreau asta, zau ca vreau, ma arde sa ma exprim 🙂 de ce nu pot? pentru ca nu am cu ce… mai bine zis, nu am inca cu ce. Dar deja mi se pare ca pledoaria mea seamana a justificare si zau ca nu am pentru ce sa ma justific. Imi arunci imputari de toate felurile,, de toate “natiile”, ce sa fac si eu, atata m-a dus capul. La ce te astepti de la una care n-a prea dat pe la orele de curs (deci se poate spune ca nu e defel institutionalizata) si nici n-a prea primit o educatie corespunzatoare in ale limbii. Jignirea cea mai mare, singura pe care o resimt ca atare, este ca ma incluzi deja in categoria acelor falsi viitori intelectuali, fara sa-mi lasi macar sansa de a evolua natural in vreo directie. Iti accept umila toate criticile, inteleg unde am gresit si de ce.
In general imi cenzurez toate pornirile literate, insa tot in general am pretentia ca voi acumula suficient de mult la un moment dat incat sa imi permit sa am si pareri ( si nu pareri-stigmat).
Permite-mi sa spun in incheiere ca Vlad Stroescu este unul din putinii scriitori pe care eu ii percep ca atare, adica singurul la care ma intorc de fiecare data convinsa fiind ca nu voi fi dezamagita.
Trebuie sa marturisesc ca n-a fost intentia mea sa lezez in vreun fel “originea” ferentariana a lui sau a ta, cu atat mai mult cu cat diminetile mi le petrec de regula asteptand plictisita sa rasara soarele in spatele ferestrei mele din Ferentari 🙂
P.S Pentru mine politica corecta e tot una cu corectitudinea politica. Pentru mine multe lucruri sunt totuna, ierta fie-mi.
@Vlad:
Ce dezamăgire! Eu îţi vorbesc de frumnuseţea feminină, dumneata te uiţi după bărboşi… Oricum, figura respectivă m-a dus cu gândul de prima dată la sefarzi (alde Averroes, alde Maimonide), la Marx şi un pic la Eco.
Legat de codul literal: pe blogul Luluţei fiecare cod generat e valabil un anumit număr (destul de mic) de minute. Dacă îl depăşeşti, e necesară introducerea unui al doilea etc. Secretul, deci, ca să n-ai probleme din astea, e să cauţi un generator de numere/litere care să le afişeze clar (să fie uşor lizibile), şi fără limită de timp (sau cu una foarte generoasă).
@Pinocchio:
Eu n-am mai intrat în Serai de două luni, de când m-a dat Zaza afară – un gest lipsit grav de eleganţă pantazească. Deci, nu ştiu despre ce anonim vorbiţi. Mi-aduc însă aminte de o controversă cu un paşnic “pax”, care îi reproşa Zazei un anumit vid de conţinut al însemnărilor ei, în ciuda excelenţei formei (reproşuri formulate într-un limbaj foarte îngrijit). Toată lumea (Bizantinul, 336, Vlad) a sărit “ca unul” să-i repereze onoarea Ekonomistei (“Veniţi să apăraţi Televiziunea!”), ba Vlad, cavalereşte dar hilar, a trântit că Zaza “din pudoare” nu devine confesivă – ceea ce e minunat, dar complet falş, de vreme ce Zaza oferea publicului larg fragmente din conversaţiile cu “fostul” precum şi fragmente din conversaţiile cu diverse prietene franţuzoaice despre flirturi şi alte alea personale. O iubim pe Zaza, dar asta nu înseamnă că trebuie să-i luăm partea şi când nu e cazul. Nu mi-a plăcut reacţia Cucoanei (îmi pare un om de o răutate verbală stupefiantă) şi am părăsit Seraiul cu un gust neplăcut.
Cât despre replica acidă pe care i-am dat-o celei care deja se crede “autoare” (ca să vedeţi până unde-i merge vanitatea!) – acum nu regret decât violenţa verbală poate exagerată, în nici un caz conţinutul! Ştiţi, în “În căutarea Sinelui” V.D. Zamfirescu notează că, citind nu mai ştiu ce carte a lui Claude Levy-Strauss, n-a găsit în ea decât şapte idei (în fine, am citit-o prin ’99, nu mai ştiu exact dacă şapte, dar cam aşa era). La rândul meu, am descoperit stupefiat o sumedenie de cărţi scrise de autori “la modă” în rândurile “elitei” (Michel Foucault, Paul Ricoeur, Alain Finkielkraut, Pascal Bruckner) care, domnule, nu au nimic de spus, dar reuşesc să o facă într-un mod foarte complicat! Pare a fi vorba exclusiv de eseistica de limbă franceză – în cea de limbă engleză/germană n-am remarcat ceva similar, nici măcar pe departe. Mie totul îmi pute în eseistica franţuzească: de la medievistica lui Jacques le Goff (“Omul medieval”, Polirom) până la abuzul de désir şi jouissance din psihanaliza franceză (“Psihanaliza şi sexualitatea feminină”, Editura Trei – o carte frigidă…). Nenorocirea face ca această cultură franceză (în care nu mă simt în largul meu, în ciuda unei vagi francofonii) să aibă o influenţă enormă (şi nefastă, aş adăuga maliţios) asupra celei, firave şi provinciale, române. Şi, ca o constatare generală, domnule, cultura română este, din păcate, dominată, din generaţia “veche”, de critici literari – iar din cea mai nouă, de tâmpiţi produşi în serie la Ştiinţe politice, Filozofie şi la Jurnalism (ştiţi, loaze din alea care ies toate “specialişti în comunicare şi mass-media”). Ei, eu cred că ăştia cam trebuie stârpiţi, şi anume fără milă. Câţi medici aţi văzut invitaţi să ia cuvântul în agora? Dar biologi? Fizicieni? Arhitecţi? Ingineri? Lingvişti? Ciberneticieni? Psihologi (din ăia adevăraţi, nu Aurora Liiceanu)? Mi se pare incredibil că toţi filozofii care iau cuvântul în public au doctorate obţinute în “gender studies” sau varii vrăjeli sociale dispreţuibile, unde iese teza uşor şi poţi publica la kilogram. Unde sunt cei adevăraţi? Unde sunt oamenii cu idei şi viziune? Astăzi se întâmplă lucruri incredibile în jurul nostru! Noica spunea, în introducerea unei cărţi de-a lui, că deşi filozofia, la început, îşi propunea să lămurească tot, azi psihologia spune cu mult mai mult despre suflet şi intelect decât ea, matematica a descoperit în conceptul de infinit subtilităţi la care filozofia nici nu visa, biologia spune despre viaţă lucruri incredibile iar fizica spune despre timp, materie şi vid lucruri care lasă filozofia cu gura căscată a uimire. Şi atunci cum mama dracului toată cultura ne e încă făcută de “umanişti” lipsiţi de orizont spiritual, gen Iulia? Unde e noul umanism de care vorbea Barbilian? Cum e posibil ca iulii din astea, decerebrate, ale căror idei diluate într-un ocean de vorbe par a fi produse nici măcar de cerebel, ci de bulbul rahidian, de-a dreptul, să ajungă, în viitor, “formatori de opinie” (de exemplu, redacţia revistei “Dilema”)? Există o carte agreabilă de popularizare a matematicii, “Vârsta de aur a matematicii”, de Keith Devlin. Omul argumentează că acum trăim vârsta de aur a matematicii, ca pe o explozie, că nu trebuie să privim paseist spre secolul XIX şi gloria lui. Dar asta e valabil pentru aproape toate domeniile care se ocupă de investigarea lumii şi de cunoaştere. Secolul XX este, prin excelenţă, secolul cunoaşterii. În comparaţie cu el, nici antichitatea greacă, nici Islamul clasic nu se văd. Gloria lui a fost adusă de ştiinţă – fie în varianta exactă, fie în varianta umanistă (de exemplu, prin descifrarea Linearului B). O singură categorie de oameni nu apare la socoteală: eseiştii. Palavragiii inteligenţi, educaţi, dar frivoli şi nepricepuţi la nimic. Comentatorii. Criticii. Oamenii de pe margine. Oamenii ăştia nu se văd, când priveşti înapoi. Mărunta lor contribuţie la secolul XXI poate fi înlăturată fără grija că edificiul s-ar prăbuşi. Şi mi se pare incredibil că în ciuda acestui eşec al lor, mai istoric chiar decât prăbusirea rânjindă a comunismului (în dispreţul tuturor intelectualilor care l-au susţinut, uneori chiar în varianta stalinistă) – aceşti locuitori găunoşi ai periferei gândului continuă astăzi să se producă public, impudic, nesmerit, plini de ifose. Citind-o pe Iulia am realizat că mă aflu în faţa unui asemenea exemplar, aşa încât am decis să-l raşchetez fără ezitare – o îndatorire civică, aş zice. Misiune îndeplinită…
sunt doua comentarii (mari) ale lui A. si ale Iuliei care, desi sunt aprobate, nu apar aici. Nu’s care e misterul.
Am incercat cu captcha dar e cam lent, mi-a dat un text pe care l-am bagat in treispe feluri si tot imi zice ca e gresit.
test
scuzati schimbarea de tema, problema cu comentariile tinute in loc venea de la tema 1Blog uatev, care are o fubctie antispam care vad ca nu poate fi ocolita anymore. O sa revin cu alta tema sau cu tema 1Blog refacuta
domnule A ce faci domnule corectezi teze la matematica? vezi domnule ca sunt mediile pline de intelectalii lui peste necenzurati de nimeni.AA..e usor sa faci pe desteptul cu tineri naivi(dar mult mai talentati decit elitele ruginite in corectitudinea dictionarelor).Nu dictionarul conteaza omule(deja suntem toti aproape la fel de destepti ca tine)….ci buna-cuviinta a9pe care m-ai fortat sa n-o am)..si responsabilitatea(daca tot faci referire la viitorii intelectuali).Si daca din astia ca tine o sa tot taie elanul tinerilor talentati o sa te vezi oblgat sa faci recenzii (pozitive bineinteles)andresanelor,ciutacilor si mai ales lui mircea badea…care le zice domne.
LE zice pe inteles domne.
tz, tz, tz.
A.: Altercatia din serai o gasesti aici. Nu cred ca o sa-i faca placere lui Vlad sa isi aminteasca (Vlad draga, fa-te ca nu observi, bine? ;-), dar fenomenul este interesant. Cu toata diferenta de stil, mi se pare ca te-ai pravalit peste Iulia ca anonimul peste Vlad, iar rezultatul a fost acelasi, amindoi au dat inapoi. E ca si cum un boxeur de categorie grea l-ar lua la bataie pe unul de categorie musca.
pinochio sa ma fac ca am inteles?
@Pinocchio:
Ca să vă preiau îndemnul: Vlad dragă, fă-te că lucrezi! 🙂
După cum vă spuneam, nu aveam cunoştinţă de polemica la care faceţi referire; şi cum sunt eu deja un om plin de conflicte (cu mine dar şi cu ceilalţi), nu vă urmez link-ul. Sau poate c-o s-o fac, numai din curiozitatea de a vedea ce s-a găsit cineva să-i reproşeze lui Vlad.
@Nea Dorel:
(Trecem peste, cred c-a greşit blogul, ceea ce-i de înţeles: întorcându-se omul acasă, obosit, de la IMGB, a-ncurcat ma’alalele… Nea Dorelei, vezi, bre, că nu-i asta – mer’ şi mata pân’ la semafooor şi de-acolo iei un 336!)
@Tapirul:
Poate că filtrul opreşte (un bug) comentariile lungi? Oricum, tema asta e mult mai mitştoc.
nu’s ce opreste filtrul ala, e un php file in folderul temei special pentru antispam. L-am contactat mai demult pe autor (cand credeam ca e conlfict cu pluginul 1Blogcache) si mi-a cerut parole si chestii la baza de date si ftp .. sa se uite el cica. Normal ca nu i-am dat nimic.
Oricum, era de la tema se pare, am lasat askimetul in pace si nu am pus captcha ca era complicat (am incercat)
Poti domnule A (mare bineinteles) sa-mi spui si mie care e ideea? dezveleste domne o idee oricare ar fi ca “deconstruiri” din astea poate face orice nevrotic absolvent de litere(litere mari nu-i asa).Dupa cite vad mata esti incremenit in proiect din moment ce vezi FILOZOFIA…cu alte cuvinte nu vezi determinismul si nici coerenta..nu vezi rezolvarea psihologica a lumii,nici pe cea genetica,nici pe cea biologica si nici macar o rezolvare anapoda a lumii.Tu vrei de fapt ca totul sa se opreasca intr-o lamurire a ta asupra lumii fara sa participi cu nimic la asta.Noica(fiindca tot il pomenesti)ti-ar da flit numai cind te-ar vedea asa constipat si colturos.Noica insusi nu si-ar permite sa jigneasca un om(eu am dreptul ca umil pacatos veleitar)..dar tu ditamai marca cerebrala nu ai dreptul sa jignesti pe nimeni.Spui ca “nu sunt oameni cu idei si viziune”…pai se poate mai sa te lamentezi asa? tu care esti mare desi te stinjeneste intr-un fel cultura franceza,propune ceva in nemteste sau in slavona(caci vad mai degraba asemenea ascendente atitudinale)..vrei disciplina stiintifica in receptarea existentei?pai incepi cu tine..tu ce faci acum decit sa intri inrindul “oamenilor de pe margine gaunosi,impudici si plini de ifose”..aaa,tu ai voie? macar odata..sa fii si tu un si mai al dracu eseist palavragiu si apoi gata..putem sa trecem la rezolvarea nemteasca a lumii…e uite ca eu nu vreau…vreau sa fiu eu ultimul palavragiu al dracu care sa astupe gura la d-astia care inainte de-a exersa genomul sau cuantica si-aseaza fundul pe naivitatea filozofiei si trag sageti idioate dintr-un teribilism caracteristic loazelor central-metropolitane care daca au parinti potentati cred ca ei sunt mai putin snobi…apropo,snob este si acela care a citit foarte mult degeaba.In concluzie,ori ai citit degeaba ori ai tu o alternativa de drenaj a problematicii filozofice si vrei sa ne mai fierbi inainte de a ne-o dezvalui…ori daca nu ai asa ceva lasa cartea si mai iesi…oriunde numai sa iesi..iar daca esti ginditor autentic nu mai gindi problemele ci doar lucrurile asa cum face fata asta tinara lovita de ghinionul de a trai printre prea multe cuvinte confiscate de elitistii frustrati ai metropolei…si vezi ca ideile sunt doar citeva..mult mai putine de 7.
aaa…am uitat..nu mai citi..gata esti pregatit…esti impodobit cu idei ca bradul…adica frumos si dezradacinat..si s-ar putea ca anul asta sa fii cel mai mare.
Hm. Filtrul ala de spam chiar ca nu functioneaza cum trebuie.
@Pinocchio:
Nu comentez râgâielile resentimentare de mai sus (nea Dorele! – mai uşor, bre, cu usturoiu’, bre!) şi mă adresez dumneavoastră, direct: am tras aer în piept şi am urmat link-ul. Dezgustător. Şi trist. Trist, deoarece mă simţeam ataşat de ambele bloguri. Dumneavoastră sunteţi sosit un pic mai târziu, cred, în comunitatea noastră, presupun că nu cunoaşteţi toate amănuntele, dar eu (adică Ahile) sunt creaţia a trei bloguri: cel al Luluţei, Mahalaua şi Seraiul. Ahile s-a născut dintr-o toană, apoi Zaza i-a dat o formă pe care mi-a devenit imposibil s-o mai schimb. Chestie la care a contribuit, esenţial, şi 336. De aceea spun că, citind acum ţăţăria, mă simt trist şi mai simt şi că-mi expiră personajul. A. rămâne (deoarece A. sunt eu), dar mi-e teamă că Ahile nu mai are rost. Şi nu e uşor să-ţi omori un personaj, pe care l-ai conceput şi ulterior crescut când cu drag, când cu nervi, când cu încredere, când cu exasperare.
Am o singură întrebare. Nenorocirea e că, din toţi cei de pe-aici, doar doi oameni poate ştiu răspunsul, şi amândoi sunt foarte discreţi (ceea ce nu se poate spune despre Zaza), deci nu prea sper că-mi vor răspunde: Vlad şi 336. Dar eu tot o lansez; cine ştie… “Anonimul” este P.? Ar fi câteva indicii, dar sunt din acelea care, ştiţi, se pot interpreta în toate felurile, deci nu mă bazez prea mult pe ele. Dacă însă lucrurile stau aşa cum bănuiesc eu, multe lucruri se clarifică (din care unele mă privesc şi pe mine, şi chiar direct). Aşteptăm (mult şi bine?) provincia!
@336:
Domnule, cu Dorel ăsta, se pare că fiecare blog trebuie să aibă “Semnătura” sa… 😉
esti subtirel mai nea tendoane…si stii dece? fiindca te-ai napustit ca misoginu la maritat pe fatuca aia de la care cred ca poti sa iei lectii in materie de: STUPORI-NELINISTI-INDOIELI…dar chiar te-au “stabilizat” asa de mult cunostintele(generale)? ai gasit tu eroule secretul homeostaziei livresti? iti poti fi chiar atit de sufucient incit sa nu-ti dai seama ca nu mai poti reintra in cadenta metafizica a normalitatii…ps. ar fi bine sa ai macar un punct vulnerabil….dar nu-l ai ..pentru ca din pacate ptr. tine esti PERFECT.
apoi daca nu esti perfect vorbeste-ne ceva despre idiosincrazii si umori..despre dezgustul pe care il ai pentru imeghebisti..esti oare un elitist de dreapta-de-tot care pentru decongestionarea filozofica a evolutiei ar fi in stare de excursuri mengheliste prin gena imperfectiunii..prin nucleotida disperarii…prin eroarea mitocondriala a mirositoarei respiratii proletare..de care,nu-i asa,esti total stinjenit…stinjeneala care ma face sa cred ca ai deja o virsta(asezata pe multe prejudecati)…apropo,tu la 20 de ani stiai ca existi? aaa…ai aflat abia acum,si crezi ca ai dreptul asupra autenticitatii(apropo..autenticitatea era una dintre idei)..dar tu pozitivistul lui peste ce ti-ai zis:ia sa ma fac eu ca gasesc panaceul injurind o tinara de 20 de ani care in loc sa participe la miss(mama ei de aiurita) prefera sa umble prin discoteci freudiene…dar ce s-o mai lungim..ai un caracter prost..puteai sa termini ce aveai de spus in citeva rinduri..dar ai preferat sa te dai scula apropo acolo la IMGB am citeva scule pe masura ta.
si auzi mai ulise…LUCRURILE si nu problemele,gagauta.
hehe, iata cum de fapt orice blog este de fapt o vizuina a tapirului unde lumea se cearta si isi da la gioale.
Vă aduceţi aminte cum se striga în 1991 pe străzile Bucureştiului?
I me-ghe-be
Fa-ce or-di ne!
Eu, dacă aş fi Iulia, m-aş simţi stânjenită să am asemenea cititori/apărători/admiratori. Ar fi ca şi cum Miron Cozma, (Luceafărul huilei) s-ar apuca să-şi dea cu părerea despre scrierile lui Vlad.
Şi, biet amărât, ca să vezi că nu sunt misogin, am să-ţi spun că cele mai bune bloguri pe care le-am întâlnit nu sunt al Zazei, cum s-ar repezi unii să creadă, nici al Luluţei, de al cărei blog sunt legat afectiv; nu e vorba nici măcar de Mahala (regret, Vlad 🙂 ). Cele mai bune două bloguri sunt situate la extreme: cel prea popular al Irenei şi cel prea puţin cunoscut (şi în care se scrie prea rar, din păcate) al lui Mimi. În comparaţie cu uşurinţa şi geniul, aş spune, cu care sunt scrise acestea două, în textele lui Vlad şi ale Zazei se vede deja efortul şi transpiraţia. Iar din ale Iuliei nu răzbate decât, trist, neputinţa scremută şi spaima de vid. (Sorin Dumitrescu a scris odată un pamflet la adresa unui critic de artă, intitulat, inspirat şi sarcastic, “Neputinţele tânărului Kessler”.)
Nea Dorele – temă pentru acasă, la ora de Cultură generală:
1) dee aflaat ceee tiiitlu cunoscuuut… ai scris? aşa… cătinel… …-scuut aaal literatuuurii universaaale eeste parodiaaat… aşa, nu te grăbi… …-diaaat… dee Soriiin Dumitrescu. Bine?
2) de căutat în dicţionar cuvintele: misogin, livresc, metafizic, idiosincrazii… cum? nu, n-are nici o legătură cu idioţia… aşa… ce ziceam? a, da… deci: idiosincrazii, decongestionare, nucleotidă, mitocondrie, autenticitate, pozitivism, panaceu (cum? panaceu universal? bravo, mă, eşti dăştept!), discotecă, sculă, inteligenţă, plictis, gândire, punctuaţie, majusculă, stupiditate, inferioritate.
3) de terminat volumul doi din “Fraţii Jderi”, că trebuie să trecem la “Neamul Şoimăreştilor”, că acuşi încep tezele şi parcă văd ca rămâi, ca Dl. Goe, repetent şi anul acesta! Mă, te pomeneşti că ţie îţi place cu trenul de plăcere dar nu ştii s-o spui!
Vlad, vrei să mă opresc, sau pot să-i dau înainte? 🙂 Nu de alta, dar rar mi se oferă ocazia unui sparing partner… Eu mă amuz destul de bine, sper că şi cititorii… 🙂
PS: Şi, în ciuda aparenţelor, dacă şi-ar abandona ifosele veleitare şi uşor bovarice, Iulia ar fi profund simpatică şi demn de ascultat. Nu acelaşi lucru se poate spune despre…
Cioo-bă-na-şu-luuui îi plaace
Să se creadă să se creadă autooor!
(cântec pentru copiii mici, ştie Madelin ce şi cum)