În care aflăm o dimensiune universală a limbii române

Am văzut la televizor nişte emisiuni foarte comice în care nişte intelectuali de prestigiu făceau urticarie fiindcă videoclipul unei manele a fost filmat la Opera română. Că acei intelectuali, muzicieni, miniştrii, academicieni, vorbesc despre manea şi despre “orientalismul” românesc cu o incultură crasă (de ex., domnul ministru al culturii habar nu avea că Anton Pann era ţigan) şi debitează gogomănie după gogomănie , nu mă mai miră, e consecinţa firească a îngustimii minţii de care dă dovadă orice radical al culturii. La noi, e bine să fii radical faţă de manele, fiindcă pari mai deştept şi mai cult. Mă rog, probabil faţă de un alt intelectual din ăsta, că eu unul nu mai poci de râs.

Nu ştiu exact de ce, dar nimeni nu s-a ofticat când Iris a cântat cu Felicia Filip, sau când Demis Roussos a cântat la Ateneu, deşi din punct de vedere strict muzical, e cam acelaşi lucru. Ba poate mai rău, pentru că manelele au un viitor, şi ceea ce lumea înţelege de obicei prin “manea” e expresia cea mai simplă a unui gen strălucit şi vast.

Mult mai puţin amuzant mi s-a părut cântecelul ăla al Paraziţilor, mesaj către Europa, din care am reţinut totuşi umorul involuntar din “eu merg la facultate, nu sunt cioară, băga-mi-aş ****”. Staţi liniştiţi n-o să mai îngraş blogosfera cu încă o dezbatere despre manele, sau discriminare. Vreau doar să remarc un lucru: ne speriem sau ne supărăm că “rrom” poate fi considerat, din greşeală, sinonim cu “român”, şi astfel, europenii ar crede că ţiganii sunt români. Asta e o idee foarte haioasă, dar fără sens. Ţiganii, romii, sunt o naţiune cunoscută peste tot. Reputaţia lor e de proporţii mitologice, sunt deja un fel de arhetip al conştiinţei universale. În timp ce România e o ţărişoară undeva, parcă prin Balcani, cu capitala la Budapesta sau la Sofia. Că un francez sau un american sau chiar un italian, ar putea gândi: “aha, ăsta e rrom, deci vine din România” e absurd. Mai curând pe dos: prezentându-mă ca român, cred că aş duce cu gândul la rromani.

Departe de mine gândul de a spune că românii sunt nesemnificativi. Cum spunea un banc unguresc, avem dansuri aşa de săltăreţe fiindcă suntem aici de pe vremea când Pământul era încă era fierbinte, şi vom fi aici multă vreme încă, bubum babam babababam. Însă trebuie să accept faptul că, deocamdată, singurul fel în care limba română s-a împrăştiat în toată lumea, singura ei existenţă la nivel mondial, e ca o componentă a dialectului de circulaţie universală vlax-romani. Există ceva românesc în ţigani, şi asta îmi umple sufletul de mândrie. Şi nu văd de ce e aşa de greu de acceptat că există ceva ţigănesc în mulţi români. Hai taves baxtalo.

About The Author

79 thoughts on “În care aflăm o dimensiune universală a limbii române

  1. Brrrm, brrrm… hm. Vad ca trebuie sa fac citeva precizari. Also:

    In primul rind, in tot ce am scris, m-am ferit sa fac judecati de valoare despre tigani. Despre manele… nu am o parere buna despre ele, dar, cum spunea si Vlad, nu asta e relevant aici, Internetul e plin de discutia asta. Interesanta mi se pare partea sociala si culturala a fenomenului, asta am incercat sa explic.

    Despre existenta valorilor absolute: Eu sustin ca ele exista, si nu am ce sa argumentez aici. Este ca postulatul lui Euclid: poti sa il accepti, sau poti sa il refuzi si sa iti construiesti propria geometrie neeuclidiana. AD 2008, relativismul e in floare. Si, din pacate, dezorientarea spirituala de care ne plingem aici tocmai pe relativism se bazeaza. (Si sper ca aici nu ma intreaba nimeni de Einstein.)

    In rest, Tapire, nu mi se pare ca ne contrazicem.

    Vlad, nu vroiam sa spun ca manelele sunt o moda si ca or sa dispara, nu sunt atit de optimist. O estetica degradata nu trebuie neaparat sa dispara. Daca are ceva care sa o intretina, poate sa ramina prezenta chiar foarte multa vreme.

    Si, din nou pentru Tapir: Postmodernismul deconstruieste (nu imi place cuvintul asta), demonteaza, destructureaza, amesteca, si reflecta astfel fragmentarea si dezorientarea spirituala. Da, asta a facut-o si dadaismul, printre alte isme. Constructivismul e plin de citate din clasici. Exemplu comod: Poemele de Amor ale lui Cartarescu. Acolo gasesti peste tot citate din Eminescu (si nu numai). Citat la intimplare:

    “reia-mi stradelele prin care halucinat si candid ma plimb
    si anorexia si excitatia si teoriile si complexele din traire
    si pentru toate da-mi in schimb
    o ora de iubire.”

    La intimplare am citat eu, Cartarescu nu. Citatul din Eminescu are un sens (fie el si inversat) in contextul nou, este integrat, nu lipit. Este un fel de privire plina de respect si recunoastere a poetului (post)modern, din lumea lui haotica, spre marele clasic. Un mod de raportare, adica. (Si acelasi procedeu se regaseste, printre altele, si in arhitectura.)

    Ei, si acum sunt curios ce ai de gind sa ataci 🙂

  2. Doru, m-ai facut sa rid, in a loving and caring way. (Probabil ca sunt si eu un postmodern, pentru ca imi place sa vorbesc in citate, si nu numai din Cartarescu.) Mai exact, am chicotit amuzat la chestia cu Bach si Mozart in boxe date la maxim (asociatia mea de idei fiind totally off topic, citeste blogul Zazei si ai sa vezi de ce rid) si de chestia cu micile rautati. Daca rautatile mele sunt mici, atunci totul e in ordine. Pinocchio nu este numai un postmodern, este si un scorpion, iar un scorpion fara mici rautati este… hm, ce? In fine, multumesc pentru compliment 🙂

    Dar ce vroiam sa spun, Tapire, atentie: Nu stiu daca l-am inteles corect pe Doru, dar are dreptate. (Da, recunosc, si asta e o mica rautate din partea mea. Foarte mica.) Zice ca mergi prea departe cu analiza si uiti intregul. Intregul nu este rational, numai analiza (sau analizabilul) este rational(a). Mai exista si alte parti, nu mai putin importante, care nu se pot cunoaste decit prin intuitie; sau prin revelatie, daca vreti. Sau, cum spune Vlad mai sus “tot ce poţi să faci e să prinzi aluzii în ceva care e deasupra limbilor”. Vlad vorbeste aici despre absolut, daca nu ma insel? Absolut pe care tu, Tapire, il negi? Hmmmmm?

    (hihihihi)

  3. Vlad, da-mi voie sa te privesc adinc in ochi si sa-ti spun: Iti place sa te joci cu diversele straturi si ordine ale relativismului. Si o faci cu o indeminare uneori demna de invidiat. Dar asta este posibil numai si numai pentru ca ai la baza un sistem de referinta absolut.

    A dumneavoastra,
    Mafalda

  4. stai intai sa vad daca am inteles exact ce spune doru (care, cel putin pentru mine, e cam incomprehensible uneori, si nu stiu daca o face intentionat sau nu). Zice el ca ce spun eu, si anume (hai sa citam complet) “Valoare absoluta nu exista, valoarea este valorizata, ca sa zic asa, prin relativismul clasei sociale (dominante), istoriei, economiei, si politicii.” inseamna ca eu sustin ca “individul nu are dreptul la o istorie culturala proprie (complementara si nu asociala) si ca vitalitatea unica,inedita si suprema a naturii umane poate suferi prin reinterpretari repetate o nociva autocontaminare.” Nimic mai fals. Poate expresia mea a fost cam pretentioasa (a fost), dar ce vreau eu sa spun de fapt este ce ii spun si lui pinocchio, eu nu cred in valori absolute. Si nu ca postulat (e foarte comod sa te refugiezi intr-un postulat). Eu cred, simt, intuiesc, percep, ca nu exista valori absolute (ca side note, a postula e mult mai aproape de rational si de analiza riguros-contabila decat a crede puternic intr-o idee, cum cred eu). Valorile (si sistemele de valori) sunt creeate, determinate, si de fapt sunt componenta integrala a unei anumite culturi sau sub-culturi (in sens antropologic, nu valoric, adica in sensul de subcategorie, nu de “subcultura” cum ai spune “subuman”), prin insasi definitia culturii. Pe cale de consecinta, valorile sunt relative, se subsumeaza si se raporteaza culturii care le-a creeat, si nu unui absolut abstract (care nu exista). Mai mult, relativismul valorii se poate manifesta si inauntrul unei anumite culturi/subculturi. Valoarea este determinata prin acceptiune colectiva, da, dar niciodata unanima. Asta despre aspectul relativ. Cand spun “valoarea e valorizata de clasa dominanta” spun ca pur si simplu clasa dominanta a impus (sau a incercat sa impuna) sistemul lor de valori (care e relativ) ca pe un sistem de valori absolut. Misrecognition. Symbolic violence. Cultural capital. Doru este in profunda eroare aici, eu tocmai, spun ca individul are dreptul la o istorie culturala proprie si, mai mult, spun ca are dreptul la sistemul lui de valori relativ, si are dreptul sa nege absolutul. Nu inteleg foarte bine ce a vrut sa spuna mai departe, cu vitalitatea unica si contaminarea, ceea ce demonstreaza de fapt ca NU am vrut sa spun aia, din moment ce nici macar nu am habar ce vrea sa insemne fraza aia. Sunt suficient de cognitive unchallenged sa inteleg ce vreau sa spun. Ce ar face ascultatorii de Bach este absolut irelevant. Banuiesc ca de fapt doru a intees foarte gresit mesaul meu.

    Prin urmare, pinocchio, da, eu neg absolutul. Si nu, nu uit intregul, DIMPOTRIVA. Voi sunteti cei care uitati intregul, concentrati pe sistemul vostru de valori si numai pe ala, interpretand-ul ca pe un absolut, si nevazand ca intregul e mult mai mare, si ca in marea poveste a universului si a omenirii diferenta dintre manea si bach este absolut irelevanta.

    despre postmodernism putem discuta alta data si in alta parte. Postmodernismul deconstruieste, da, dar diferenta majora intre postmodernisti (adevaratii postmodernisti) si modernisti este ca pentru postmodernisti deconstruirea nu are o conotatie negativa, in timp ce pentru ceilalti da. Primii NU se plang de dezorientarea spirituala, ceilalti da. Ca postmodernismul se raporteaza la modernism (cu explicatia pe care ai dat-o), da, de acord. Postmodernismul nu distruge, ci deconstruieste si integreaza si reintegreaza. Este o foarte mare diferenta.

  5. Tapire, daca negi absolutul si afirmi relativul, pentru tine, este fix treaba ta. Dar daca incerci sa-mi demonstrezi ca sistemul meu de referinta este relativ (si asta in logica relativista!!), atunci mergi prea departe. Noapte buna.

  6. Merg prea departe? Nu inteleg. De ce? “mergi prea departe” in sensul “ai sarit calul”? – daca am jignit cu ceva, cumva, imi cer iertare, dar nu asta a fost intentia.

    Nu incerc neaparat sa-ti demonstrez (tie personal adicatelea), ci incerc sa demonstrez in general ca sistemele de referinta sunt relative, oricat ar parea ele de absolute.

    Acum as putea sa spun si eu ca tine, nu iti place ca incerc eu demonstrez una sau alta, este fix treaba ta si, totodata, as putea in continuare sa spun ca ai mers prea departe cand ai afirmat ca eu uit intregul si ca uit (uit de ce? nu am acces?) “alte parti nu mai putin importante, care nu se pot cunoaste decit prin intuitie; sau prin revelatie, daca vreti.” (ca asta zici nu? Eu ma focusez numai pe partea rationala, analizabila, si uit celelalte parti); as putea zice chestiile astea, da’ io sincer cred in dialog si nu in “ai mers prea departe” si de aia nu zic ce zic ca as putea sa zic.

  7. Tapirul:”in marea poveste a universului si a omenirii diferenta dintre manea si Bach este absolut irelevanta”..as fi total de acord daca mi-ai spune catre cine ar mai putea fi indreptata apoi aceasta irelevanta…cine ar mai percepe-o si la ce ar mai folosi aceasta constatare postumana tardiva si superflua? Eu nu am act pe sistemul meu de valori pentru ca imi place (imi convine?) sa cred in INDECIS chiar inainte de a onora datoria culturalizarii “depline”(aproape juridic stabilitta,tinind cont de mustrarile pe care le tot primesc de la culturalgii de serviciu).Urasc culturalizarea “deplina” pentru caracterul ei domesticitor.Socializarea cademica,colocvialitatea si canonul tin prea mult timp prea multi oameni unul linga altul.Absolutul meu (si indraznesc sa spun ca si al lui Pinochio) este limitat exact in masura in care suficienta pornirilor umane se transforma intr-un mod adecvat in insuficienta impacarii cu ele insele…acest fel de absolut este si predictibil si de neatins.

  8. Banuiesc ca de fapt definim absolutul in mod diferit. In definitia mea nu exista mai multe absoluturi, al meu si al lui pinocchio si al tau, in definitia mea absolutul e unic, imuabil, intangibil, dincolo de oameni. Cam ca gravitatia. Sau ca Dumnezeu (el “are voie” sa fie absolut). Valoarea, insa, de la definirea ei ca notiune pana la folosirea ei practica, este o creatie umana. Si de aceea este relativa.

  9. Tapire, esti adorabil in felul tau. Foarte bine ca nu zici ce zici ca ai putea sa zici. Habar n-am cum arati, dar cineva care pronunta o asemenea fraza nu poate sa fie decit un tapir care da din trompitza. Chiar si numai asta te-ar scuza, daca ar trebui sa te scuzi, dar nu trebuie sa te scuzi, pentru ca nu m-am simtit jignit. Ce vroiam sa zic:

    In momentul la care ne referim, era clar si explicit care sunt pozitiile noastre: eu sustin ca exista absolutul, tu il negi. In conditiile astea, sa folosesti logica relativista ca sa demonstrezi ca nu am dreptate, este o metoda cel putin nepotrivita. Apoi, cind spui “Voi sunteti cei care uitati intregul, concentrati pe sistemul vostru de valori si numai pe ala, interpretand-ul ca pe un absolut, si nevazand ca intregul e mult mai mare”, asta suna a repros si nu ii vad sensul. Cu mici diferente nesemnificative de formulare, spunem acelasi lucru:

    Intregul, sau Absolutul, sau Dumnezeu, daca vrei — din care noi, oamenii de rind, nu reusim sa vedem sau sa intuim decit mici parti — include lucruri rationale si irationale, analizabile si neanalizabile. Da, mi se pare ca tu te concentrezi pe cele rationale si analizabile — si atunci concluziile pe care le tragi sunt inevitabile.

    Tapire, sistemele de referinta sunt in stiintele pozitive toate relative. Valorile nu sunt create de indivizi si culturi, indivizii si culturile le recunosc (sau nu) si eventual le adopta si le propaga. Doru spune foarte frumos: Bach si Mozart sunt valoarea insasi.

    Interesant este — si aici ma apropii de ce spune Vlad — ca oamenii pot recunoaste valorile. Experienta este cunoscuta si repetata: cinta Bach unor negri africani sau povesteste-le Hamlet, si este foarte probabil ca ei sa recunoasca valoarea la fel ca si noi. (Poate ca asta face oamenii sa fie oameni?)

    In schimb, nu este obligatoriu ca oamenii sa recunoasca valorile. Exista cu siguranta valori ne(re)cunoscute, oculte, pentru care omul trebuie sa incerce sa se autodepaseasca pentru a ajunge la ele. Ele sunt oriunde, poate chiar si in manele. Aici este Speranta.

  10. In afara de teologie, nu cred ca mai este vreo stiinta (pozitivista sau nu) care accepta absolutul si sistemele de referinta absolute (sau nerelative). Aici intr-adevar suntem pe pozitii diferite. As incerca sa explic de ce cred eu asta, dar poate ca nu e locul. Uite o sa incerc sa scriu un post pe blogul meu pe tema asa.

    Cand spui ca ma concentrez pe rational si analizabil, nu cunosti decat o parte a povestei. Nu, nu e deloc genul meu sa ma concentrez numai pe rational sau analizabil. Dar am constatat de nenumarate ori ca oamenii cand discuta, discuta, unu, pornind de la niste premise implicite si doi, dand sensuri diferite (uneori flagrant, alteori subtile) cuvintelor si expresiilor. Mie imi place sa ajung intai la radacina acestor lucruri. Sunt premisele alea valide si acceptabile? Folosim aceeasi semantica? etc

    Mie nu mi se pare nepotrivit sa folosesc o logica relativista ca sa demonstrez inexistenta absolutuli. Tocmai pentru ca eu am pozitia mea relativista, folosesc mijloacele pe care le am la indemana. Desi poate ar fi fost mai corect sa ma exprim in sensul “uite de ce nu cred EU in absolut.”

  11. Filosofia? Filologia? Psihologia? Pedagogia? Ramuri ale lor in orice caz.

    Privind retrospectiv discutia, constat ca [eu unul] am batut cimpii destul de mult, drept care ma opresc. Daca vrei sa continuam in alta parte, da-mi un semn.

  12. Da. Cred ca va trebui sa incepem cu definirea absolutului. Ăstea de le menţionaşi mai sus nu accepta/pornesc/etc de la absolut si sisteme de referinta absolute. In definitia mea, evident. Daca nu din alt motiv, din ala ca stiintele astea studiaza/analizeaza conditia umana (diferite aspecte ale ei) care nu e absoluta. Zic eu.
    Si da, ai dreptate, e ami bine in altra parte. O sa dau de stire.

  13. Great idea!
    Iar acum, ca discutia e incheiata (uffffffff…), simt totusi nevoia sa marturisesc ca m-am distrat copios ascultind maneaua de la Opera. Si asta, chiar daca nu este tocmai politically correct, din cauza combinatiei dintre acompaniamentul (siropos dar) tehnic impecabil gen Clayderman si interpretarea vocala de maniera tipic tiganeasca. Combinatia mi-a adus aminte de “Rose of the Desert” a lui Sting si de muzica (pop?) arabeasca de pe Nile TV sau cum se mai cheama.

    Ma intriga o chestie, iar auzul meu muzical si cunostintele mele de teoria muzicii nu imi ajung ca sa-mi raspund singur: De unde vine efectul de “maniera tiganeasca”? Acompaniamentul este cu siguranta intr-o tonalitate temperata. Este scrisa vocea solistica intr-un mod specific? Sau foloseste cantaretul, cum constata odata Dan Racoveanu cu faimoasa lui ureche absoluta, ca arabii, o terta medie, intre terta mare si terta mica? Altfel, ornamentatia ar putea sa fie si baroca… 🙂

  14. Eu cred că tot din ornamentaţie, care e mai ornamentaţie decât aia barocă. E clar că apar şi intervale din astea, cu sferturi de ton în ele, şi abuz de secunde mărite.

    Ornamentaţia e masca vrăjitorului, spunea un etnomuzicolog, Sachs.

  15. E un antropolog la University of California at Irvine care se ocupa de ethnomusigology. A studiat si muzica tiganeasca (a avut un field trip si in Romania prin anii ’70). Are pe site-ul lui o colectie nepretuita de melodii (nu numai romanesti), eu deja le-am colectat.
    Aici https://eee.uci.edu/programs/rgarfias/sound-recordings.html
    Banuiesc ca ar fi interesant de citit articolele lui vis-a-vis muzica tiganeasca.

    PS Pinocchio, ai interpretat corect trompitza. Pentru ca eu in interpretarea mea initiala (eronata) am crezut ca “ai mers cam departe” inseamna nu ca am mers prea departe pe taramul demonstratiei (gen a demonstra existenta lui Dumnezeu bazat pe culoarea merelor), ci in sensul ca te-ai suparat ca “mi-am permis prea multe.” Care interpretare am interpretat-o eu (ca sa zic asa) ca pe un dat din trompitza, si am vrut sa exemplific cum ar arata daca as da eu din trompitza. Bunicul meu (Dumnezeu sa il ierte) avea o alta vorba pentru situatii d’astea, imi zicea “te-ai suparat ca văcarul pe sat”

  16. Merci 🙂
    Da, de mers prea departe pe tarâmul demonstratiei era vorba. In plus, probabil ca tie ti-a scapat amanuntul (care e o chestie de punct de vedere in sens restrins) ca la mine era ora 1 sau 2 noaptea si toata chestia incepea sa ma depaseasca. De-asta am spus noapte buna si m-am dus la culcare. Banuiesc ca a fost acel “noapte buna” care a sunat ca si cind m-as fi suparat.

    “Cine se supara ii taiem nasul!” 😉

  17. Este exact textul la care ma refeream! Fragmentul meu preferat:

    <>

    Sa inteleg ca sunt un “absolutist”? :-)) Poate ca da, de vreme ce vad in povestea asta un indiciu pentru existenta reperelor absolute.

    Oricum ar fi, invitatia este aceeasi:

    <>

    😉

  18. [Oh nu, asa nu. Scuze, am uitat ce inseamna semnele alea. Deci inca o data:]

    Este exact textul la care ma refeream! Fragmentul meu preferat:

    “She called out in fear, and Polonius moved behind the cloth. Shouting, “A rat!” Hamlet took his machete and slashed through the cloth.” I paused for dramatic effect. “He had killed Polonius!”

    The old men looked at each other in supreme disgust. “That Polonius truly was a fool and a man who knew nothing! What child would not know enough to shout, ‘It’s me!'” With a pang, I remembered that these people are ardent hunters, always armed with bow, arrow, and machete; at the first rustle in the grass an arrow is aimed and ready, and the hunter shouts “Game!” If no human voice answers immediately, the arrow speeds on its way. Like a good hunter Hamlet shouted, “A rat!”

    Sa inteleg ca sunt un “absolutist”? :-)) Poate ca da, de vreme ce vad in povestea asta un indiciu pentru existenta reperelor absolute.

    Oricum ar fi, invitatia este aceeasi:

    “Sometime,” concluded the old man, gathering his ragged toga about him, “you must tell us some more stories of your country. We, who are elders, will instruct you in their true meaning, so that when you return to your own land your elders will see that you have not been sitting in the bush [in Mahala, n.t.], but among those who know things and who have taught you wisdom.”

    😉

  19. Domnilor….
    Ierati-mi indrazneala de a scrie ceva aici, unde sunt atatea comentarii frumoase dar, si ara imi cer iertare, fara un fundament.
    Ca sa puteti vorbi despre manele ar trebui sa stiti ce sunt acelea. Nu spun ca nu ati avea o vaga idee dar…va asigur ca nu stiti cum suna o manea si nici habar nu aveti. Manele nu s-au mai cantat la noi de cca 200 de ani. In primul rand pentru ca sunt dificile de interpretat, erau cantate nu de tigani ci de profesionisti, ceea ce cantau tiganii era doar o parodiere a manelelor. Pentru domnii care nu cred ceea ce spun va invit oricand la o intrevedere si va pot pune la dispozitie un manuscris cu manele din sec. XIX, a se intelege 1800 si…
    Ceea ce se canta astazi se poate numi doar muzica tiganeasca usoara, o mixtura a unor genuri provenite din stiluri diferite, dar in nici un caz manele. Gresala ii apartine d-nului Pruteanu, fie-i tarana usoara, care dorind sa dovedeasca faptul ca si un academician poate fi incult a numit acest gen “Manele” fara sa aiba habar ce sunt alea, ca sa fiu si eu in stil.

    ANTON PANN, NU ERA TIGAN.!!!!! macar nu mai spuneti prostii pe site-uri publice. Stiu ca avem dreptul la libera parere dar dak tot pozati in intelectuali si in docti faceti-o ca atare. ERA MAKEDO-ROMAN, din Sliven, iar faptul ca tatal sau era caldarar nu inseamna ca era tigan. Mai cititi putina istorie si o sa aflati ca makedonii sau vlahii saraci, fara oi a se intelege, se ocupau in imperiul otoman din zona europeana cu aceste meserii.
    Tiganii erau robi, si nici o grecoaica nu s-ar fi casatorit cu un tigan si rob.
    Caldararitul se facea pe acele vremuri de catre breslasi care erau oameni liberi. In nici un caz breslele nu au primit robi in randurile lor.
    Sunt multe dovezi si dak doriti sa va lamuriti pe aceste subiecte va invit la o terasa la un ceai cu gheata si discutam linistiti pe DOCUMENTE nu pe povestiri dupa ureche.
    Pentru domnii care ridik in slavi tiganii:
    Nimeni nu contesta ca sunt talentati unii dintre ei dar majoritatea au fost pusi de mici sa studieze si cunosc lucrurile acestea personal, tinuti in casa pana reuseau sa cante ceva.
    sunt cativa tigani care stiu sa-si fak treaba dar dak ii scoti din ale lor habar n-au de altceva.

    tiganul a preluat din folclorul popoarelor in sanul carora s-a pripasit si a adaptat posibilitatilor sale de gandire.
    Folclorul autentic tiganesc este doar muzica lautareasca de pahar, acele cantece mult vocalizate de jale, repertoriu provenit din perioada robiei lor. Nu au fost in stare sa creeze stiluri originale ci doar au furat din mai multe locuri incropind ceva ce ii reprezinta ca si natie: talmes-balmes.
    Nu sunt rasist, am prieteni tigani, ii repsect, dar ii respect in primul rand pentru ca stiu sa-si vada limitele. Dar din pacate nu toti tiganii sunt asa. Mi se pare ca prea ne-am obisnuit sa ridikam in slavi un neam care in majoritatea cazurilor nu a dus decat la o decadere pentru orice popor cu care s-au amestecat.
    Sunt multe de spus dar nu cred ca trebuie sa divaghez asa ca va las cu discutiile domniilor voastre dar am urmatoarea rugaminte> tineti minte ca:
    Maneaua este un gen pe care si multi interpeti profesionisti de astazi nu ar putea sa o cante prea lesne. Anton Pann NU a scris manele. Intai dumiriti-va ce sunt acelea si apoi scrieti.
    In Turcia nu exista manele pentru cei neavizati vorbesc. Ei habar nu au de acest gen pentru ca au murit odata cu Imperiul Otoman. Exista o reminiscenta a lor dar nu va spun acum… o las pentru data viitoare…
    Pentru cei care nu au habar de microtonii,, ele exista, dar o ureche avizata le poate recunoaste. Dak unii dintre dumneavoastra habar nu au de acest lucru sa nu mai rada de cei care reusesc. Lipsa de educatie nu-ti da dreptul sa il ironizezi pe cel care o are. Nici nu poate fi vorba sa confunzi stilul baroc cu cel oriental… doar un habarnist ar putea scoate asemenea ineptii. Sunt stiluri diferite, concrete iar ce canta acel minunat interpret din clipul formatiei Sting era in stilul arab, iar tot pt novici este un contratenor real nu fake ca cei din Europa… si mai canta si opera. Este supranumit unul din cei Trei luceferi ai Asiei. Mai cititi si altceva decat subtirisme.
    Dak vi se pare cumva ca nu stiu ce vorbesc… sunt muzician, sunt si istoric ..si credeti-ma ca acesta este subiectul pe care il studiez de 20 de ani… asa ca va rog abtineti-va.

    O zi buna,

    Cu stima si respect,
    Cocosatul de la Notre Dame

  20. Hihihi…

    Povesteam cindva, prin cine stie care colturi ale mahalalei, despre – cum sa spun? Unii reprezentati ai etniei pomenite mai sus cu abuz de litera k. Ce spunea Cocosatul? “…majoritatea au fost pusi de mici sa studieze si cunosc lucrurile acestea personal, tinuti in casa pana reuseau sa cante ceva.” Unul din cunoscutii mei povestea, pe vremea cind il cunosteam, cu mare amuzament cum era el, copchil, la lectiile de vioara: Din cind in cind, mai intra in clasa cite o fata-cucuiata, si profesorul se oprea la o tacla. Mama lui, a cunoscutului meu (fost), cind nu mai auzea vioara prin usa, se uita pe gaura cheii, apoi batea la usa, baga capul, si zicea: Dom’ profesor! Se poate?!

  21. Stimate Cocoşat, citez din comentariul dumneavoastră: “Nu sunt rasist, am prieteni tigani, ii repsect, dar ii respect in primul rand pentru ca stiu sa-si vada limitele. ”
    Într-adevăr, nu sună deloc a ceva ce un rasist ar spune.

    Du reste, ne-ar prinde bine dacă ne-aţi informa asupra structurilor şi formelor manelelor, ca să ştim de acum înainte să facem diferenţa şi să ne abţinem.

  22. Poate ca am fost putin prea vulcanic in expunere si imi cer iertare. Cand ma refeream la limite ma refeream la faptul ca si eu incerc sa imi cunosc limitele si stiu sa ma intind cat ma tine plapuma. Cum spuneam mai sus, nu sunt rasist, dar cred ca in loc sa ne vedem de cultura noastra care se duce de rapa tocmai pentru simplul motiv ca ne-am obisnuit sa laudam ce-i al altora iar ce-i al nostru sa lasam deoparte, stam si ridicam osanale pentru altii care nu sunt tocmai un exemplu de cultura si identitate nationala. Spunea cineva mai sus ca dak prin anii ’80 tiganii mai foloseau si cuvinte romanesti acum s-au reprofilat pe noutati. elementul lor nueste originalitatea ci preluarea multor elemente total diferite si utilizarea lor fara discernamant.
    Cat despre forma manelelor si a structurilor muzicale nu e nici locul si nici momentul din mai multe motive. Cel mai simplu ca ar fi mult de scris si pe asemenea subiect se pot face cateva dezbateri mari, ori in cadrul unor simpozioane de muzicologie. Dak sunteti cuadevarat interesat, nu doar in gluma, putem stabili o intalnire si sa discutam concret. oate ca intr-un concert vom reusi sa va avem ca invitat special si atunci va veti domiri asupra celor spuse de mine.

    Cu respect,
    Cocosatul de la Notre Dame

  23. Domnule Cocoşat,

    Sigur că sunt foarte interesat de discuţie, şi nu glumesc deloc.
    Dar nu vă supăraţi pe mine, cum se poate ca o naţie întreagă să preia “elemente total diferite si utilizarea lor fara discernamant”? Naţiile au discernământ? Şi care sunt regulile care guvernează sincretismul folcloric? Serios. După ce reguli se adună şi se asimilează elementele muzicale în tot estul Europei? Ce e ăla discernământ în muzică?

    Ştiu că e teribil de greu (imposibil) să identifici moduri/teme muzicale autentic ţigăneşti. Însă temele şi modurile nu sunt totul. Există şi o manieră de a cânta, ori asta poate fi profund autentică la ţigani. Credeţi-mă, domnule cocoşat, nu la ţigani trebuie să ne ferim de lipsa de autenticitate, ci la televizor, în fiecare zi.

    De asemenea, cum putem stabili cu certitudine etnia căldărarului Pantoleone Petrov, tatăl lui Anton Pann? Adicătelea, ce vă face să credeţi cu atâta tărie că era macedo-român şi nu ţigan? (Observ în textul dumneavoastră un fel de oroare sacră, “ptui Doamne, cum să fie ţigan?” Greşesc?).
    De fapt, daţi-mi voie să spun că însăşi complexitatea originii etnice a lui Pann e semnificativă. Că era grec, ţigan, român sau macedo-român, sau toate acestea la un loc, nu putem stabili cu precizie, şi tocmai aici e frumuseţea. Pann e homo balcanicus, ca să-l citez pe Sorin Antohi.

  24. este frumoasa expunerea dumneavoastra despre Anton Pann.dar…
    – La vremea respectiva in Imperiul Otoman tiganii erau robi.
    – Caldararitul ca si alte meserii erau facute de breslasi care erau oameni liberi
    – nici un rob nu era primit in breasla dak nu era liber
    -cazul Barbu Lautarul la noi care si-a cumparat cu bani grei libertatea
    – Slivenul de atunci era oras cu populatie majoritara de makedo-romani
    – dintre acestia, care erau saraci faceau diverse meserii
    – conform datelor se pare ca in Imperiul Otoman, in partea europeana, vlahii erau cei care prestau tipul de servicii gen caaldararit, fierarit, argintarie etc
    -se poate vedea in monumentele makedonesti icoane, etc. originile unor stiluri importante ale artelor europene si balcanice.
    -cel mai importan, in cartea pr. arh. Grigorie Babus, insusi avocatul familiei lui Anton Pann, in 1940 si ceva, da marturie scrisa, ca Anton Pann era roman din sudul Dunarii, conform afirmatiilor sale facute in fata elevilor sai, marturie intarita de Stefanache Popescu, unul din cei mai buni ucenici ai sai- si mai sunt multe argumente

    Ca este un personaj pan-balkanik, nu neg, dimpotriva
    Dar tiganii despre care vorbiti, nu au avut asemenea personaje si nu imi place sa atrubui unei natii valorile alteia. Dak sunt buni sa se laude cu ce-i al lor nu cu al altora
    Barbu Lautarul a fost tigan. Bravo. tot respectul. Dar e timpul sa nu mai amestecam lucrurile ca sa ridicam pe nu stiu cine ca asa e moda
    Cat despre stilurile de care vorbeati dak pot fi recunoscute…dak erati muzician nu ati fi spus asa ceva
    Cum un inginer specialist in constructii recunoaste imediat anumite componente din compozitia unei case, la fel un artist stie despre ce este vorba intr-o opera. Asa ca… nu cred ca are rost sa scriu mai mult
    Domnia voastra aveti harul de a iscodi anumite lucruri dar consider ca va avantati pe un teren care nu va este prea cunoscut. Sa nu lasati orgoliul sa vorbeasca in locul ratiunii. Un muzician bine educat va face diferentele clare intre stiluri cat timp ele sunt concrete iar dak elementele tiganesti sunt autentice si concrete atuci pot fi cu usurinta deosebite de altele. Cat despre ce se intampla la televizor… consider ca despre prostie nu se poate vorbi. Acela nu e foclor ci o batjocura la adresa traditiei si a valorilor noastre.
    Sunt total de acord ca se duce o campanie rea voita pentru denigrarea valorilor noastre, durerea este ca e facuta tot de niste romani fara pic de constiinta si valoare sufleteasca.

    cu respect.

    cocosatul_de_la_Notre_Dame

  25. Pingback: vizuina ailaltă » Blog Archive » păsărelele mele

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.