Aparenta pauză în activitatea mea de cercetare a amorului nu a fost pură lene, cum mulţi dintre cei ce mă cunosc mai bine tranşează cu lama lui Ockham. Mai curând m-am împiedicat de o dificultate de ordin ştiinţific, pe care am să v-o prezint în cele ce urmează, laolaltă cu o posibilă soluţie.
De multă vreme, autorii amorologi şi nu numai clamează universalitatea dragostei. Este o evidenţă, dragostea este o forţă primordială şi universală, probabil manifestă de mai înainte de început, e liantul cărămizilor lumii, etc. Dar de ce tot clamează aceşti oameni aşa ceva? Desigur, sunt de acord cu ei, dar mă întreb de unde nevoia să o reafirmăm fără odihnă, pentru că nevoie e, intuiţia ne-o spune. Probabil pentru că tot intuiţia, pe unde undeva, ne contrazice, sau ne arată că, e lângă iubire, mai e ceva.
Pe măsură ce matematica amorului a făcut progrese, ecuaţiile au început să o ia razna. Mai mulţi ani m-am străduit să le adun în sisteme coerente, şi mereu obţineam aceeaşi eroare. Dacă dragostea e o forţă primordială şi universală, de ce nu se prăbuşeşte Universul în el însuşi, într-o atotcuprinzătoare îmbrăţişare? Pentru ca ecuaţiile să fie corecte, e clar că trebuie să introducem un factor, o constantă, la fel universală ca iubirea, dar opusă. Nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi de opoziţia faţă de iubire, nu este vorba de ură, nici de indiferenţă, astea sunt mizilicuri şi numai nişte creiere pline de angoase au putut concepe un univers indiferent. Nici de altceva care poate fi perceput de simţurile noastre. Ci de ceva mai adânc, mai subtil şi inebranlabil (uau ce cuvânt). Să-i zicem mai bine constanta cosmologică. În vasta literatură, ea e pomenită de nenumărate ori, deşi niciodată nu i se dă un nume, poate din oroare, poate de teamă că, dacă o vom numi, va trebui să o acceptăm. Între iubiţi, ea îi împiedică să fie una, îi ţine separaţi, indiferent cât de mare ar fi iubirea lor şi cu câtă pasiune s-ar avea. Între prieteni, e acea distanţă pe care o simţi în tine chiar în mijlocul banchetului, când ar trebui să uiţi cu totul că exişti şi să te dizolvi în cei din jur. Este eterna singurătate a iubitorului de viaţă. Este ruperea din fiecare lucru, cea care ne împiedică să ne controlăm gândurile şi din pricina căreia ne pulverizăm. Numai quarcii ar putea fi imuni la ea, în măsura în care e posibil să fie imuni şi la amor.
Am mai atins subiectul constantei cosmologice în altă parte; acolo ziceam că ar fi o chestie bună. Nu ştiu dacă este o chestie bună, dar cu siguranţă este limita noastră şi originea ultimă a oricărei disperări.
Toate indiciile par să arate că nu este vorba de reacţiune la dragoste, ci de o forţă autonomă.
Observaţiile din 1998 asupra supernovelor de tip Ia demonstrează expansiunea accelerată a universului, şi deci accelerarea creşterii distanţei dintre noi. Dar toate astea sunt doar prostii, iar dragostea este o forţă primordială şi universală, manifestă de mai înainte de început, liantul cărămizilor lumii.
@Wandering Elf
Pai da, mult zgomot dar nu chiar pentru nimic. De ce sa nu conversam (sau debate)cu toata lumea? Sa nu fim acuzati de “turnul de fildes” *joke*. Si, de fapt, citind inca o data, dra a spus “blogger esuat” ceea ce, sa recunoastem, e altceva. Deci Tina nu mi-a citit blogul 🙂
Gata, mi-a trecut necajeala. Cel putin aici.
@Pinocchio
Tapirul zicea de aluzii directe pentru ca mi-am zis singura “lamultiani” de ziua mea, pe 17 ianuarie. Deci Capricorn. Ora de nastere este undeva intre 11.00-12.00, deci poate o fi ascendentul, zic. Ce anume te-a facut sa zici de Leu (Miruna e Leu). Dar scorpion? (asta nu, refuz raspicat! sau refuz raspicata, ca s-o multumesc si pe Tina cu privire la genderul meu. Nota: mi-aduc aminte de alt amuzament, cand dl Alex Leo Serban, raspunzand unui comentariu mai acid al meu, m-a acuzat ca nickul “madelin” este incert)
Madelin, demersul meu a fost intuitiv, m-am gindit cu cine as rezona eu la fel, si atunci prima zodie care mi-a venit in minte a fost leul, pentru ca intotdeauna m-am inteles bine cu toti leii si toate leoaicele din jurul meu. Ceva mi-a spus ca altceva lipseste, apoi m-am gindit la o alternativa: la scorpion, care e zodia mea. In fine, ai dreptate, si cu capricornul m-am inteles intotdeauna foarte bine, Prinzessa e capricorn.
Imi cer scuze cu umilinta, ar fi trebuit sa stiu, daca nu ma inseala memoria ti-am si zis la multi ani la vremea respectiva.
Alex Leo Serban, asta suna foarte interesant. Povesteste, povesteste!!
Ehm, acum inteleg care era problema cu spamul…
(Si daca stergeti cele doua mesaje precedente, puteti sa il stergeti si pe asta.)
Wow, s-a strecurat un spam!! sau o fi mesaj de la madam Tina. Eu m-am pacalit binisor pentru ca imi inchipuiam ca postul despre dragoste murise si bantuia doar amintirea mea in noptile cu luna din aia pe care nu poti sa dormi. Asta din cauza ca pe pagina principala dincolo de postul cu numarul o suta nu mai ramane nimic. Nu mica imi fu mirarea, cum se zice, cand descoperii nu numai ca sentimentul persista pe marea dezlantuita ci si ca eu si Madelin am putea injgheba o mica turma zodiacala cu conditia sa isi puna si ea o barbita sa fim in consonanta tematica.
Am aflat si ca suntem ratati ca nu am gustat amorul magic indesat ca lingurita de orez fiert in gura unui afazic. Am inghitit fara pofta asa cum a facut toata lumea pe aici. Ei, ce sa facem, e si dragostea, cum ziceam, o moda culturala.
Da cel mai mult m-am bucurat de noptile cu luna si pisici ale lui Pinocchio. Cu un usor regret, de altfel, din cauza somnului greu care imi infunda urechile si ma impermeabilizeaza la stradaniile amoroase ale pisicilor.
Tre sa beau mai multa cafea.
Pinocchio, aici istoria cu domnul als:
http://inozza.blogspot.com/2007/07/scrisoare-deshisa-catre-alex.html
Mi-am adus aminte sa transcriu si pe blogul meu povestea pe care i-am spus-o atunci Inei, sa nu se piarda, ca e reala.
Nusitatu, eu privesc lunile de carton si ascult pisicile de prea le ascult (si pe vecinul de sus, ca sa zic adevarul, fataindu-se pe parchet ori certandu-se cu fiica dupa 12 noaptea) ca am insomnii multiple.
TRre sa beau fara cofeina…
da-ti-o-ncolo de treaba!
eu credeam ca pe aici nu circula potlogarii.
stricati un blog care pana la urma nu in replicile celor care intra si posteaza scandalos isi are valoarea, ci in ideile lui Vlad. gresesc? sau am nimerit ca musca-n lapte intr-o batalie cu frisca acida?!
Romancuţa, mulţumesc. Faceţi abstracţie de potlogării.
Ca musca din lapte ma bagai si eu mai devreme in frisca discutiei. Da cred ca se stinsese de mult elanul potlogaresc. Am dat si eu asa, cu o ultima picatura de suc de lamaie. Ramasesem la cafea, luna, pisici si dragoste pasionala adica magica adica dragoste domle punct
Madelin eu sunt capricornul din ziua de maine sau tu esti capricorna din ziua de ieri? Ca pe mine m-au scos la tabla pe 18, tot ianuarie.
Haaaaaaaaa! (copyright Vlad). Da, sunt capricorna din ziua de ieri, ce sa mai. Asta-i alta vorba a duhului (apelor 🙂 ) Vezi, de aceea suntem noi amandoi banali de aproape 😉
Nu stiu de ce potlogari vorbeste Romancutza, dar dreptu-i ca asa plin de spame era pe aici de m-am si speriat, era sa-i cer ajutor lui gavagai si lui stefan.
Madelin, am citit chestiunea. Povestea ta e draguta; si reala?! Buna treaba. Amor mare!
Cit despre dialogul cu ALS… hm.
(Oare apare si in Mahala daca vorbim de el?)
Prin asociatie de idei: Nu mai stiu exact cine mi-a spus odata ca seman cu Andrei Gheorghe, asta pe vremea lantului slabiciunilor. Eram in fata unei sali pline de studenti bucuresteni, si m-a apucat asa un ris…
Apropo de…nenumit, asta e un fel de poveste din aia cu ucigă-l toaca să nu-i zicem pe nume că răsare lângă noi (din pământ din iarbă gugl). Oriunde încearcă unii să scape de conflicte socio-culturale vine unu şi mai construieşte o fabrică de tălpi lângă lanul de cânepă sentimentală. Să nu rămână în afara procesului de producţie niminea. Numa că io mai cred şi că politica de cristal izvorăşte dintr-un sfat vechi vechi şi tare bun al lui Pinocchio (ignore, anyone?) 🙂
@Pinocchio
Hm-ul acela nu-mi suna bine deloc. Lamurire lamuritoare (creca pentru mine): am vrut sa-i sugerez dlui als (sau celui ce-i lua apararea) ca scrisul pe blog pentru majoritatea e for fun asa cum si postatul pozelor nud de catre dumnealui a fost tot for fun. S-ar putea sa apara si prin mahala si atunci nu stiu pe unde o sa mai scot camasa cu Vlad.
@Nusitatu
Da, inclin sa-ti dau dreptate (si celorlalti ce-au sugerat la fel). Ignore rulz!
@Vlad, scuze pentru neplacerile pricinuite.
Pai, Madelin, dialogul ala chiar nu mi-a placut. ALS a fost arogant, si ar fi meritat un raspuns mai transant decit a reusit Ina sa-i dea. In fine, ea a inceput dialogul, si ala i-a fost tonul de la inceput. Ce m-a amuzat a fost tipul care i-a spus ca n-a stiut ca Porschele Carrera era al ei si ca i-l da inapoi cind se intoarce de la Cannes 🙂 Si pe urma m-am intrebat, ala sa fi fost chiar ALS in persoana? E un banc la care eu unul cu greu as fi rezistat, sa raspunzi in numele lui.
Nu stiu daca a fost als, desi atunci mi s-a parut plauzibil. O fi fost cineva indragostit de el :-). Iar eu m-am inervat ca “vreau celebritate” cam cum s-a dezvrajitorit Vlad ca “e intelectual”.
Uitasem sa-ti zic: nu imi place zodia scorpionului la genul feminin. La genul Pinocchio crez ca deja o iubex 😉
😉 Am avut odata o scena draguta la birou: Eram cu colegul meu (ala care si-a luat campii) si venise sora lui in vizita. Nu stiu cum a venit vorba, dar secretara ne-a explicat la toti trei cu lux de amanunte ce zodie proasta e scorpionul si de ce nu poate ea sa ii sufere pe scorpioni. Prompt a aflat ca toti trei eram scorpioni. (Si sceneta cu Catherine Tate o stii deja… hihihi)
in alta ordine de idei, als pare a fi ala original. Pe forumul cinemagia scrie groaznic, cu k si prescurtari penibile – probabil o face pentru imagine de nonşalant si dedat in ale internetului. Observ insa ca si pe forum si in raspusul la scrisoare a scris cu î (si nu cu â), si scrie “sint”in loc de “sunt”.
tapirul, grafolog profesionist
Cine sunteti, mai oameni…:)
Ca am ‘pierdut’ patru ore citindu-va si nu ma mai pot opri…:)
Mai ca as raspunde: Citeodata ne intrebam noi insine cine suntem. Si pierdem inca mult mai multe ore incercind sa gasim raspunsul.
Apoi, stau si cujet (ca la Cluj nici nu se poate altfel): Citeodata ma intreb eu insumi. Si ma minunez. Si ma gindesc ca, daca existam si nu suntem singuri si ne-am gasit unii pe altii aici, in Mahala, atunci, vorba lui Celi, atunci speranta exista. Si apoi ma obisnuiesc cu ideea, si nu ma mai gindesc. Eh, ce idei si pe mine. Si atunci vine cineva care ne descopera din intimplare, si zice: Cine sunteti, mai oameni?
Asta e alt fel de a spune, ca Madelin, ca va iubex. Heh.
PS Standard disclaimer: Poate ca aberez, dar…
Da, despre dragoxte este vorba. Si despre o constanta peste care nu se poate trece, no matter what. Nu crez ca aberezi. Sau poate ca aberez si io, si atunci aia e.
In alta ordine de idei, si foarte ontopic:
Vladule, LAAAAAAAAAA MUUUUUUUUUUUULTI ANIIII!
(ai schimbat prefixul?)
ha? ce? Unde? chiar?
Eu pastrez speranta ca exista si cealalta constanta, contra-constanta care apropie. Ca pana una alta draga de ea ne-a adunat din singuratate in Mahala de unde constanta incearca sa ne imprastie entropic (sau nu). Da’ n-are cum ca ne iub(ex)im prea tare. Io mai cred si ca sunt campion mondial la aberatie, am furat centurile cu diamante de la toti oamenii pe care ii plagiez. 😛
Pai ori plagiezi, ori aberezi, hotarasta-te.
Zici tu, e un fel de model dependent de distanta? Place la mine, e fizicalist, asa…inteligibil. Si moral:)
La multi ani, Vlad. Asa de tanar (batran) esti?:)
Madelin, sărumânaaaaaaaaaaaaaaaaa! Încă n-am şchimbat prefiscul.
Sa cresti mare 🙂
Nici io n-am schimbat prefiscul anul asta insa voi sunteti de-a dreptul pur si simplu *atat* de tineri… Dar, daca ma gandesc bine, bine, la anul il schimb tot cu 3 😉
Vorbeam ieri la cafele cu destuii colegi de generatie (si suntem tineri, Doamna!) despre vechile cinematografe din Ploietsi si filmele lor minunate. O colega noua ne-a ascultat ce ne-a ascultat si, la un moment dat, cu ochii mariti de uimire, zice: “eu nici nu eram nascuta in vremea de care vorbiti voi. Si nu v-as fi dat varsta *asta*”. Noi am tusit stingheriti (cu ochii mariti de uimire la randu-ne) si am schimbat repejor subectu’ 🙂
Acum am vazut ca-mi raspunseserati.
La multi ani si de la mine pentru Vlad, atunci, se pare ca pentru ieri.
La mine e la multi ani azi si nici eu nu am schimbat prefixul:).
V-am gasit intr-o zi si chiar ma intrebam daca sunteti un grup de prieteni vechi, sau v-ati gasit din intamplare si v-ati imprietenit aici. Ca n-as vrea sa inoportunez:).
De citit, voi continua sa va citesc, pentru ca ma ungeti pe suflet:).
Păi la mulţi ani şi dumitale, şi la toată lumea, fără număr!
Disjuncţia nu-i exclusivă. Suntem un grup de prieteni vechi ŞI ne-am găsit împrietenit aici din întâmplare.
La multi ani, Maria, se pare ca pentru ieri 🙂
Suntem niste oameni, chiar asa, oameni vechi imprieteniti nou. Intamplari intamplatoare si frumoase. Virtual de frumoase. Povestea a inceput din vremurile imemoriale ale internetului sau, daca ma gandesc bine, chiar ieri.
Loc pentru prieteni e oricand, asa ca: bine ai venit (io sunt responsabila cu floricele de porumb, la microunde)
La multi ani, Vlad. Cu o mica intarziere, iti urez o constanta cosmologica pe viata! 😉
In alta ordine de idei, pare-se ca nu pot sta prea mult departe de mahala. E aici o treaba interesanta care atrage.
Madeline, daca nu te superi ca te intreb, ti-am frunzarit un pic blogul si nu-mi pari o gospodina ratata. M-am intrebat mereu de ce te analizezi asa pana m-am gandit ca si eu sunt oleaca pe acolo ca ma plimb intre 2 lumi, cea a carturariei si alta a pregatirii de crescut copchii mari si sanatosi. Ma insel? Sau caut o constanta cosmologica… 😛
Nu ma supar.
Pe vremurile cand am inceput jurnalul meu virtual ma bantuiau depresiile. Sau anxietatile, nu stiu nici acum cum sa le numesc, ca n-am fost la psihipupu sa mi le clasifice frumos, sa le puna etichete colorate si borcane transparente. Insa chiar sia asa “Jurnalul unei ratate” suna kinda pathetic si ridicol (ori io fug de ridicul ca dracu’ de tamaie, chiar si daca ratez ocazii frumoase uneori). Motive de ratare gasisem io destule pe atunci: jobul, care nu era ce-mi dorisem; realizarile la care nu ajunsesem inca; “anormalitatea” de care sufar (in sensul ca nu-mi plac tzoalele, oja asortata, gentile de piele, fashionul, barfele, flirtatul cu sexul opus); reprosurile relativ la educatia si cresterea celor doi copii si lista poate continua. Se mai exista si niste “ratari” ce nu se pot povesti. Am adaugat “(gospodina)” in titlu ca sa indulcesc tonul, tocmai ma bantuiau dulcetzurile pe atunci si asa mi-a venit ideea. Mai tarziu s-a dovedit ca am avut dreptate cu indulcitul. Oamenii au perceput parantezele ori ca humor ori ca ceva ce trebuie descifrat. Ca sa inlatur ambiguitatea, cu riscul de a omori humorul, am sters parantezele. Ca gospodina ratata n-o sa-mi scoata nimeni din cap ca nu’s. Motivele, proprii si personale, au ajuns deja la episodul 3 si sunt la “to be continued…” sau “a seguir escenas del prosimo capitulo”
http://madelin.wordpress.com/2008/01/15/de-ce-sunt-o-gospodina-ratata-iii/
http://madelin.wordpress.com/2007/08/26/de-ce-2/
http://madelin.wordpress.com/2007/08/22/de-ce/
PS
De fapt e vorba de anti-constanta cosmologica… care va fi descoperita odata cu anti-materia… dar experimentata cand?… *zise mada alungandu-si cateva fire de ganduri negre cu o fluturare usoara de degete (zurli, zurli, draga…)*
pai da. traim vremurile aparentelor. a gentilor, a carpelor de calitate si a masinilor ultimului racnet. ce valoare mai are pe undeva bucuria de a trai.
mai, si eu sunt o ratata si imi place treaba asta. ma face sa sper la ziua cand n-oi mai fi looseritza. cu sau fara anxietate imposibil de tratat prin emanantii fara constantul meu langa mine. :”>
de fapt, cred ca o definitie uitata a constantei cosmologice e o forma usoara de egoism- bucuria de fi tu insuti.
am o intrebare: poate fi considerat flirt daca intri in mahala si vb cu oameni putin cunoscuti??
sper sa nu ca nu vreau sa mi se intample vreo treaba daca ma citeste p-acia exact cine nu trebuie sa inteleaga pe dos o comunicare obisnuita. adica, no si io, fidela unui ideal. o sa fie si asta la moda curand.
ah, iar umblu pe ulita si scriu despre sensul vietii 😀
Depinde ce vorbesti. De exemplu, da, io flirtez cu Tapirul, Tapirul cu Vlad, Vlad cu toata lumea, mai putin Madelin, care flirteaza cu Pinnochio.
Restul, nu am mai inteles.
Da, eu sunt al regimentului 🙂
Deci.
(adica anulez toata naratiunea din cele peste o suta de comentarii dinainte, vivlamur!)
Wandering Elf cu Tapirul e clar, chisemsetachin.
Vlad. Nu-i adevarat. El nu flirteaza cu nimeni, asta-i farmecul lui. De aia mor gagicile dupe el (de notat ca n-am zis toate, sa nu se interpreteze gresit daca cine stie cine intra si citeste pe aci 🙂 .
Tapirul cu Vlad si invers. Nu e flirt. E altceva. Mai profund, seriously speaking. Ca sa dau putin din casa, pe Tapirul nu-l poti iubi decat in momentul in care il intelegi, dincolo de aparentele maneliste. Iar Vlad a reusit sa-l cunoasca, zic. O fi deformatie profesionala sau mostenire genetica, la Vlad, intelegerea asta, nustiu.
Madelin. E clar. Inca mai aplica tactica aia de ascuns capul in nisip ca pe timpul liceului. In loc sa flirteze normal, ea flirteaza cu Pinocchio, care e “pierdut” pentru ea.
Il iubex si pe Nusitatu, na! Da’ aici o fi de la imprejurari favorabile, horoscoape, alea-alea.
Io as flirta cu dl.A, pacat ca nu mai da pe aici…(coincidenta sau nu, acum ascult vulevo, suenio al sur…). Dar el ar flirta, fatalitate. tot cu Lulu, stiu io.
Restul, mai ziceti si voi!
io nus ca de vreo 2 luni filtrez cu fat-frumos in somn. da clar nu e p-acia?
desi, aici imi place sa filtrez cu Madlen si sa ma leg de Vlad de la o vreme… stie el de ce…
Nevrednic sunt de dragoste dar ma reped sa o imbratisez cu amandoua mintile…si io te iubex draga Madelin. Eu mi-am facut dragostea parcele sa va sadesc pe toti,dar cea mai mare si mai frumoasa a ta a iesit si tare sunt mandru, ca pe ea dragostea creste deasa deasa, de ma si sperii si se aduna greierii la umbra ei si fac chiolhane tiganesti. In rest, in jur, numai recolte una si una, dar nu culeg nimic acum, mai astept sa mai creasca.
De restu lumii nu vorbesc ca mi-am stricat ochelarii de privit in suflete, mi i-a topit al Penelopei.
Madlen, hai sa scoatem doza minima de testosteron din noi si sa ne certam pe bune. hai pe teme diverse in bucatarie. eu incep: sa nu-ti speli, fataa aragazu? cine a mai pomenit asa ceva? ce tot imi bati la usa dupa o ceasca de ulei si o mana de orez? rusinea rusinilor! /:)
in alta ordine de idei,… ai vazut-o pa aia de la 2 cum umbla tantosa ca un pudel, cu mamaliga aia de barbat care il bate toata noaptea de se aude prin pereti pana la mine la parter? ce lipsa de bun simt are ca nici nu ne raspunde la buna ziua.
@Romancuta
Pe mine ma batea gandul de vro doo zile sa ne luam la cearta, ca sa echilibram zanganitul de sabii care se aude dinpre baieti.
@Nusitatu
Daca parcela mea e cu greeri si cu chiolhanuri, si mai sadesti si o tufa de liliac pe aproape, imi mai vine sa traiesc, zau asa…
Daca ar arata si usa ta ca aragazul meu ar fi casa scarii mai luminata!
Io, sa cer zahar si ulei? Cred ca ma confundezi de-a binelea, sau nu ti-ai pus ochelarii de distanta. Nici gand. Ori o fi fost cu vecina de la patru, aia care-si arunca hartiile in tomberonul cu plastic si invers, de cand s-a pipeptanat ca mine ca e obsedata. Iar de mamaliga aia de barbat sa nu te iei ca nu stii tu toata istoria sa-ti permiti.
Si io n-am testestoren d’ala de care zici, fetizo, ca nu ne-am tras de sirete la gradinita, da?!?!?!! sa fie clar.
Deci.
Eu cred ca Madelin si Romancuta sunt una si aceeasi. Heh.
(As zice eu de colo, dar. Dar.)
In alta ordine de idei: Premiul I Mahalaua de Aur pentru aragazul si usa care lumineaza casa scarii. LOL
Aia cu ochelarii de distanta e prea subtila, mai bine-i ziceai ceva de face-lifting.
(Eu am vazut aseara “Asfalt Tango” si inca ma mai amuz de scena in care duduia blonda care vorbea numai frantuzeste il injura abundent si suculent pe un grasan care incearca sa o violeze. Dar de fapt nu de scena finala, din film, ci de cele esuate, din making-of, cind actrita tinara, draguta si fina tot incearca sa injure birjareste nu nu-i iese nicicum.)
Pinocchio, văz că te-am băgat la idei cu ultimul meu post.
Inca si mai tare m-ai bagat la idei cu recuperatorii 😉
Doamna Madelin, daca nu ati inteles gluma, imi cer scuze. Va respect varsta, aceea de pitic in Mahala.
Luciul aragazului m-a orbit cateva secunde cat am luat un colt de usa in frunte, asta dupa ce mi-au stors puterile geamurile, podelele si m-a ametit intinsul pe franghia de rufe a “n” cuverturi si mileuri. Dar n-am terminat smotrul, deci inca nu va poftesc la o cafea cu aroma de scortisoara. Nu, pana nu imi iau licenta in lifting cu alcool sanitar- ma invata barbatu de la 2, domnul cu bataia. Ca bine spuneti, o terta persoana nu stie care e treaba. Isi da cu presupusul si vede lucrul altuia ca si cum ar fi lucrul sau. Imi amintesc de doamna cu pudel ca a luat si ea bataie pe vremuri, dar de cand cu lectiile de judo… Asta pana se echilibreaza ei cu pumni intre ei, ce ma dau eu cu presupusul?!?!
Dar… nu prea merge cearta intre noi. Una, sunt sigura ca dupa scutul ridicat si tigaia in pozitie de atac, sunteti aceeasi fire feminina uneori suspicioasa si cu teorii de minima conspiratie care ne ocupa mintile si ii amuza pe garsoni. Alta, niste retete de praji ne-ar lasa gura apa intr-atat incat sa uitam de vorbele “duioase”. 😉 Deci, am ramas fara ulei. 😀
Mie mi se face dor de “Supa de pui pentru suflet” cand ma iau poftele. 🙂
Nu, nu am inteles gluma sau, mai bine zis, n-am intrat in atmosfera, are dreptate Pinocchio. Rekunosc spasit, sunt suspicioasa, antiridiculoasa dar teorii de minima sau maxima conspiratie n-am cunostinta cum ca as dezvolta. Dimpotriva. Io n-am facut nici un smotru, desi. Viv el procrastination….
Pot sa pun acum reteta de praji ca vin de la mosie de la un gratar copios asa ca nu risc pofte inabordabile:
TIRAMISU
4 oua,1 cutie 200 gr frisca de batut,100 gr mascarpone, 1/2 lamaie, 2 pachete pavesini (aproximativ), cacao (perugina amara preferabil), cafea, rom.
4 linguri de zahar se mixeaza bine cu galbenusurile
4 linguri de zahar se mixeaza bine cu albusurile-se dau la rece la frigider
Se amesteca galbenusurile impreuna cu zeama de lamaie, mascarpone, frisca batuta in prealabil, apoi la sfarsit, adaugam albusurile. Se pune un strat pavesini inmuiati lejer in cafea cu rom, un strat crema. Terminam cu stratul de crema peste care pudram cacao. Recomand pavisini de cafea pentru un tiramisu mai aromat.
Proustian: „Cind am sorbit din capucino, memoria a tresarit; ciocolata presarata pe bautura mea a devenit cacaua de pe primul tiramisu pe care l-am gustat, intr-o seara petrecuta in gradina Combray, unde tatal meu organizase o mica petrecere in onoarea fostului ambasador la Roma, care se intorsese recent, impreuna cu fiica sa” („Supa lui Kafka, o istorie completa a literaturii in paisprezece retete“, scrisa si ilustrata de Mark Crick).
Pinocchio nu stie unde a avut dreptate in cazul asta, mais peu importe, Pinocchio are dreptate intotdeauna 😉
Supa de pui pentru suflet nu am in mod direct, dar o supa de pui pentru gripa aveam aici. (Iar asta imi aduce aminte ca leapsa mea cu Zaharia Stancu pare sa fi fost ignorata…)
nu scrie chiar in supa de pui pentru suflet sau in supa lui Pinocchio retete pentru cum sa injuri eficient, dar Madelin, te pot invata eu daca vrei. 😀 inceputul e greu si mai ales dobandirea pe parcurs a unei limite. pe mine chiar m-a ajutat o perla adresata unui taximetrist care se tinea de mine intr-o seara cand am iesit din garda, exact in fata spitalului. io nu stiu ce gandesc barbatii cand aud injuraturi de la o femeie, dar stiu ca soferul nici nu mi-a raspuns macar, asa..din respect. :))
Pai Pinocchio a avut dreptate in analogia cu duduia blonda care nu stia sa injure. Nu prea stiu sa ma cert, e drept. Iar vecinele de pe scara nu le cunosc, de peste un an jumate. Doar pe cea de la demisol care ne-a cerut bani de gaze, tiganca care ne-a cerut var ca am inundat-o si vecinul de sus care ne-a cerut acceptul sa-si faca firma acasa.