Astăzi, în parcare la Malcoci, un înger şi un drac jucau table. Erau de rang mic, exact cum îmi plac mie, aşa că m-am aşezat şi eu lângă ei să chiţibuşez şi să mă bag în vorbă.
Dracul tocmai fusese bătut la table de înger, şi bombănea.
– Nici nu ştiu de ce mai jucăm. Trebuia să ştiu de la început că o să pierd. Întotdeauna pierd, dar perseverez inexplicabil în jocul ăsta cretin.
– De ce nu jucaţi şah sau dame, dacă tablele sunt cretine? am întrebat.
S-au uitat la mine clipind. Îngerul, cu o voce infinit de gângurită, a zis:
– Nu jucăm decât jocuri de noroc.
– De ce?
– La jocurile de strategie trebuie să faci alegeri, ori noi nu avem liber arbitru, ca tine. Fiecare mutare e deja decisă. Toate jocurile pe care le-am putea juca sunt deja virtual jucate. La alea de noroc, putem conta pe întâmplare. Deşi dracu pierde tot timpul, aşa că mai bine o lăsăm baltă.
– Mutările sunt dinainte decise? Păi cum aşa? Nu poţi, de exemplu, să te răzgândeşti în privinţa mutării, în ultima clipă?
– Ascultă, dragule – zise dracu – e în felul următor. Suntem rezultanta atomilor noştri. Fiecare act al nostru e determinat de poziţia şi mişcarea fiecărui atom din noi. Nu există alegere. E precum zice văr-miu, demonul lui Laplace.
– Dar asta înseamnă că dracii nu sunt vinovaţi de răul pe care îl fac! (încercam, evident, să mă pun bine cu interlocutorul meu, că altfel nu prea mă interesa chestiunea vinovăţiei dracilor).
– Ha! Numai oamenii poa’ să fie vinovaţi. Desigur că dracii, şi tot restul chestiilor, sunt neprihăniţi, şi aşa vor rămâne.
– Păi şi rebeliunea şi căderea voastră?
– E o greşeală în documentele voastre. Căderea a fost mai întâi. Am căzut pe un nivel de entropie mai mare. De abia dupe aia ne-am revoltat, cum era şi normal, da degeaba. De asta tot pierd eu acum la table.
– Dar ia stai puţin, oamenii de ce au liber arbitru? Ei de ce poa’ să aleagă? am fost eu curios.
– Puteţi, dar doar pe un interval foarte mic de timp, anume viaţa voastră. Înainte şi după ea nu se poate, sunteţi ca noi – zise îngerul.
– Ce eu însumi – înjură şi dracul-, doar e specificat în toate cărţile sfinte.
– Bine, bine, dar pe parcursul vieţii de ce putem să alegem?
Dracul oftă adânc şi începu să-mi explice, pe un ton din care înţelgeam cât de prost sunt.
– Fiindcă sunteţi atât de minusculi. Obiectele extrem de mici fac obiectul unor legi aparte. E PIU, Principiul Indeterminării Uamenilor. Nu ştiu nici io prea bine cum vine, că sunt doar un drac de rang mic, dar spre deosebire de noi, îngeri şi draci, voi oamenii puteţi fi în mai multe locuri deodată. Numai observatorul exterior vede o singură poziţie a voastră, şi atunci se produce o decoerenţă, începeţi să existaţi într-un singur loc, într-o singură stare, şi sunteţi morţi, cam ca noi. Dar pentru perioade infime de timp, ochiul Observatorului nu e pe voi, şi atunci începeţi să vă purtaţi cuantic. De fapt, şi liberul vostru arbitru e oareşcumva o iluzie: nu faceţi o alegere, ci toate alegerile posibile. Doar că una singură e observată. Hai că deja mă doare capul. Hei, Ualbaluc, te mai fac o tablă?
Îngerul Ualbaluc, care era foarte mic de statură cu aripile lui cu tot, tocmai curta intens o porumbiţă din parcare. O părăsi cu regret şi zarurile prinseră a zornăi.
beton text…
aşa să tot începi săptămâna…
Sărumâna. Ce păcat că io nu mai poci să-ţi cetesc blogul.
niste precizari se impun cred io, mai exact cum ii diferenta intre dansii de rang mic si dansii de rang mare. (vaz ca deja ti-ai format preferinte deci tre ca stii) iexplica ca pentru…cum ti s-a iesplicat tie in ultimu paragraf.
p’orma, cum ma te’ntalnesti tu c-un inger si-un drac jucand linistiti table-n parcare si pui numa septe intrebari? ce, o patesti atata de des cat sa stai sa-i contempli? de ce n-ai intrebat, de exemplu, cum de exista greseala aia despre ei dracii in doc noastre si cum de persista atata, ca de-un potop de timp nu intreprinde Al de la Putere nik s-o schimbe? adica DC asa, vreau sa stiu? cum vine asta?
si ma mai gandesc la’ntrebari si revin.
Dragă Eva, îţi mulţumesc pt întrebări. Să le luăm pe rând.
– Rareori îngerii de rang mare stau în parcare la Malcoci şi joacă table. De obicei au vile la Mamaia.
– Da, se întâmplă destul de des să întâlnesc îngeri şi draci. Şi dumneata îi întâlneşti, dar, pe bună dreptate, ai lucruri mai bune de făcut decât să te angajezi la discuţii cu ei. Discuţii care, de cele mai multe ori, sunt fără niciun rost şi enervante, cum cred că ilustrează şi însemnarea mea.
– Cu greşeala: dracul, fiind maliţios, a exagerat. Nu l-aş crede neapărat. De fapt, succesiunea temporală, care există în lumea noastră minusculă, nu se aplică la scală angelică. Mai curând, rebeliunea şi căderea au avut loc cumva simultan, şi au loc chiar şi în acest moment, dacă e să vorbim de momente.
ia stai asa vlad.
deci ei fiindca n-au liber arbitru nu joaca ever jocuri de strategie, caci e clar ca nu s-ar prinde de ei. noi daca avem, cat de des profitam de avantajul de a putea face alegeri si cat de des ne aruncam “la noroc”. din perspectiva lor, adica, fiindca ei vad multe despre noi pe care noi nu le vedem. i-ai intrebat? poate i-ai intrebat cu alta ocazie.
cum se distribuie in procente administrarea liberului arbitru in viata unui om obisnuit? cat la suta il folosim si cat la suta il punem la pastrare, preferand jocurile de noroc? i-ai intrebat?
si, stai. fiecare mutare a lor zicea dragutu de smoala ca e deja decisa. pe de o parte, nu crezi ca era “nitel malitios” si in afirmatia asta? pe de alta, fie ca era, fie ca nu, nu-ti pui intrebarea oare cat din mutarile noastre sunt deja decise? adica, distribuita procentuala a dihotomiei strategie-noroc in viata unui om obisnuit o fi si ea dinainte hotarata? sau schitata, si noi numa o influentam nitel, poate? i-ai intrebat?
si-nca ceva. daca atunci cand dai de draci si ingeri de-a lungu zilei nu e indicat sa incerci o conversatie cu ei, care e atunci lucrul cel mai bun pe care il poti scoate din intalnirile astea? ca tre sa aiba ele un rost, o miza, nu ca si cand te-ai intalni cu vecinu de la colt sau cu brutareasa.
Eva, bune întrebări (din nou).
Despre avantajul de a face alegeri: de profitat de el, profităm în fiecare secundiţă a veţii nuastre, că nu prea avem încotro. Din cauza asta, niciodată nu avem timp să ne şi gândim la alegeri, pentru că tot timpul ne e ocupat deja cu ele. Sunt alegerile aleatorii în acest caz? Sau nu mai sunt deloc, exact ca pentru îngeri şi demoni? Ba sunt, şi nu sunt aleatorii deloc. Alegerile sunt fundamentale şi acoperă toate posibiltăţile. Noi suntem aleatori, iată răspunsul.
Desigur, deşi alegem în fiecare clipă, nu epuizăm nici pe departe potenţialul de ales. Norocul va depăşi mereu cu foarte mult alegerile.
Majoritatea lucrurilor din veaţa noastră sunt, în mare hotărâte, alegerea e de regulă în detalii. De aceea “pateticul e în detalii”. În mare, soarta noastră e decisă: de aceea, putem face abstracţie totală de ea, şi să ne concentrăm doar pe lucrurile mărunte între care suntem liberi.
Eva, poţi să le faci poze, sau poţi să joci o tablă cu creaturile angelice. Orice ai face, va fi oricum foarte plicticos.
da de ce vlad? (va fi oricum f plicticos, no matter what)
si inca nu-nteleg cum is creaturile cu pricina complet nelibere, de ce n-ar putea si ele sa fie, asemeni noo, libere macar in lucrurile marunte. de ce n-ar putea alege sa joace alt joc de noroc, na.
de fapt nici nu-i cum zici tu, adica sunt si ei liberi, din mom ce au ales sa joace table, desi e un dat ca dracu sa piarda de fiecare data. puteau alege – era si logic, si firesc si erau si constienti de varianta asta, dupa cum o arata insusi ingeru – sa nu mai joace, ca doar deznodamantu tot asta era.
Păi nu au ales să joace table. Faptul că jucau table e un aspect macroscopic al poziţiei şi mişcării fiecărui atom din îngeri la momentul respectiv. E foarte logic. Şi foarte plicticos (ca să răspunz şi la prima întrebare). Liberul arbitru e ilogic, de fapt. Think about it.
ete si noi nu suntem compusi tot din atomi? ai caror pozitie si miscare nu depind de vointa umana, ca nu noi ii facem pe ei, ei ne fac pe noi? si-atunci, cum mai vine tb cu liberul arbitru uman?
Păi tocmai asta esplică dracul în însemnare. N-am înţeles nici io prea bine, totuşi. Poate mă ajutaţi voi.
Am baut niste vin, cam mult, asa ca dracu’ ma pune de ma bag si eu in discutie la ora asta.
Fiind cum sint, fiind, existind, plus alcool, minus logica, sa va spun eu: dracul ii e simpatic ingerului si invers – noi sintem la mijloc. E ca si cu politica, opozitia face afaceri cu guvernarea pe terasele hotelurilor din Mamaia (unde sint defapt cei cu rang mare).
Astia doi sint vorbiti, invirt inginerii sufletesti, si noua ne dau doua, maximum trei so called “liber arbitru”. Take it, or leave it.
Parerea mea:)
Ba nu explica nic. El spune colea niste mari prostii, sub aripa profund umana a conceptului de liber arbitru, cercand de fapt sa ne induca in oroare. Si dumneata preiei stafeta, cercand acelasi lucru da prefacandu-te nestiutor. D-apai parca nu stim noi cetitorii ca dupa draci si dupa vlazi sa nu te iei nicicum.
Adica, ce cercati voi 2 a spune e ca atomii ar fi de fapt, fiecare in parte si toti laolalta, extrrrem de inteligenti si cu vointa proprie, ce mai, clar niste fiinte minuscule. Care conglomereaza voiosi dand nastere la entitati uriase (prin comparatie) care le plimba de colo-colo, ca altceva nici nu stiu sa faca. Is proaste bata si cu initiative sau preferinte ioc, since atomii iau toate deciziile. Si la creaturile astea le mai zice si fapturi angelice. Pfuu. Vrei s-o crez p-asta.
Unde mai pui ca tare bine se sincronizeaza, se inteleg si comunica intre ei atomii astia, nu numa in cadrul conglomeratului-mama, cat si inter-conglomeral. De regizeaza live gesturile, actiunile si dialogul celor 2, asa incat sa fie naturale si valide. Atomii ingeresti ii bat la table pe aia dracesti, asa ca astia din urma incep sa arunce bombanituri afara pe gura incornoratului. Atomii dracesti il striga pe inger pe nume (si numa nume de inger nu-i ala), dar de fapt se prefac ca il striga, fiindca ei actually tipa dupa adunatura atomeasca pe numele ei Ualbaluc. Care adunatura, mascata in inaripat, ii misca astuia poftele sufletului si globul ocular dupa o porumbea, directionandu-l pe urma la loc pe scaun sa dea cu zarul.
Ba si asa daca ar sta lucrurile, deja se incalca bunul simt atunci cand atomii sireti si independenti din conglomeratele angelice intra in dialog cu atomii umani din persoana lui Vlad, ei de felul lor cuminti si supusi liberului arbitru vladesc. Ei, asta cum mai vine??
Cineva a dus de nas pe altcineva in toata povestea asta. E clar.
Klara, d-apai bineinteles ca astia 2 is la catarama, e evident. Si ii ori cum zici tu si au invartit ingineriile sufletesti a lu vlad, ori is toti trei vorbiti, ‘ti zic io. Da tu sa tii minte si maine cand te dezmeticesti, ca lucrurile asa stau.
Haa, păi unde zice că atomii trebuie să fie inteligenţi? Atomii se supun strict legilor care îi guvernează, atât şi nimic mai mult. De ce să fie inteligenţi, nene? De fapt, soarta îngerilor e determinată de condiţiile iniţiale, de primum movens, de la începutul lumii.
Cât despre cât de prieteni sunt îngerii şi dracii, e cam ca în orice ierarhie. Mai mult şefii se ceartă, răcanii de rând fraternizează ori de câte ori pot, că ei oricum nu înţeleg mare lucru din toată cearta. Iar pe înger chiar îl cheamă Ualbaluc (complet: Ualbaluc Bülbül Alhamamah), dupe cum pe drac îl chema shklklklk (io am vrut să vă scutesc, dar na.) Terminaţiile în “-el” sau “-il” sunt rezervate îngerilor şi dracilor de rang mai mare (Nathanael, Gabriel, sarsailă, etc.).
Este de dezbătut dacă căpetenia dracilor, duşmanul, deznădăjduitul, iblis-shaitan, avea liber arbitru măcar iniţial. Dacă da, acest lucru este posibil doar printr-un experiment de genul pisicii lui Schrodinger: iblis-shatian să se fi aflat sub înrâurirea unei entităţi care avea de ales. Hmm, la asta trebuie să mai meditez. Ualbaluc şi shklklklk nu cred că ştiu, sunt prea proşti.
Si pe drac cum il chema?
Adevaruri de-astea n-ar trebui stiute de ingeri si draci de rang asa mic.
Frumos textul
Shklklklk îl chema, cred că am zis mai sus. Da nu pot să-i repet prea des numele, fiindcă apare ca din pământ crezând că l-am invocat şi dupe aia se inervează şi pleacă bosumflat,
Ba adevărurile astea nu sunt mare lucru. Sunt altele mult mai mari.
păi nu-i nimic personal, nimeni nu mai poate.
oricum, n-am mai scris nimic de 3 luni.