Spre deosebire de Miorlaupufos, eu nu cred în coincidenţe şi sincronicitate. Cred că era suficient ca străstrăstrăbunicămea să fi călcat într-o balegă ca eu şi mulţi alţii să nu mai fi existat deloc. Cred că un tip poate trece pe stradă pe lângă o tipă cu care, dacă ar fi îndrăznit să intre în vorbă, ar fi putut trăi o viaţă paradisiacă cu mulţi puradei superbi, dar pentru că nu a făcut-o, nu o va mai vedea niciodată. Cred că ocaziile sunt cu totul aleatorii. Că universul nu conspiră la ţelurile noastre. Că mitul androginului e absurd (asta v-am mai spus-o pe undeva).
Şi nu cred că asta mă face mizantrop, dimpotrivă. Cred că oamenii trebuie iubiţi tocmai pentru că sunt nişte întâmplări fragile. Şi pentru ceea ce sunt, nu pentru că s-ar potrivi miraculos cu nişte încuietori misterioase din mine. Pentru ceea ce sunt, în afara istoriei şi mediului şi chiar a trăsăturilor de personalitate. Pentru felul în care se împotrivesc sorţii şi morţii şi universului care nu conspiră la nimic.
Şi asta nu mă face cinic, sau pesimist, ci, din contră, fericit că sunt liber.
Şi asta nu mă face radical, dogmatic, ateu sau încuiat. Pentru că uneori cred exact pe dos decât tot ce am zis mai sus.
Ca în poezia lui Nichita Stănescu :
“Ce minune că eşti,
Ce-ntîmplare că sunt…”
exact. şi eu cuget la fel. şi mă gândesc la momentele pe care le pot identifica clar, în care dacă aş fi făcut altceva (în mod cu totul aleator), universul (meu) ar fi fost cu totul altul. uite, de exemplu, io nu am intrat din primul an la facultate, am picat la trei puncte. dar dacă, întamplator, marcam corect o întrebare de fizică (una d’aia de trei puncte) si intram de prima data? mai eram aici, mai aveam aceiaşi prieteni (prietenii de viaţă, majoritatea, i-am întâlnit la facultate si după)? în mod sigur nu. unde ar fi fost vlad făra mine :-)? şi io fără el? (ar fi fost elful mai fericit? :-P)
aaa uite aici si io cred la fel.
am promis un mesaj urat de data asta:
*^^$^*()^%$$$$#$@@!@&^*&^&*&%^$#$$@#E#%$####$$##@
(pentru cine stie, cunoaste)
pai nu?
mi se pare mie sau vlad are fantezii filozofice? nu radeti, e o chetiune serioasa!
păi asta nu te “face” în nici un fel vlad, aşa că nici nu era nevoie să te jusifici, nu?…
ţapirule, ei laaasă, că fericirea domlui elf nu se învârte chiar aşa, fix în juru matale 😛
eu nu cred că vlad chiar crede aşa, că altfel nu afirma încă din titlu că-i nehotărât (de exemplu). mai degrabă “cugetă”, cum zice ţapiru. sau “crede” cu o portiţă dechisă pe care să iasă dacă poate-poate.
servus…
trec destule, neîndestulătoare, însă, trenuri prin gara noastră… le pierdem. dacă am şti asta ne-ar fi cu ceva mai bine? 🙂
cele bune!
“oamenii trebuie iubiţi tocmai pentru că sunt nişte întâmplări fragile”- frumos spus. Si eu cred ca…
Nu ai avut niciodata senzatia ca esti omul potrivit la locul potrivit? si eu sint libera sa cred in noroc, dar nu acela de la loterie, si mai ales in genul de intimplari in care constati rapid ca atunci cind ti se inchide in nas o usa atunci se deschide undeva o alta, totul e sa ai privirea senina si sa o vezi.