Din cauza la datorită

Ca să arăţi că eşti mai deştept decât un interlocutor, o armă foarte la îndemână e gramatica. Sau ortografia. Mă rog, din asta din Ştefania Popescu. Spre exemplu, dacă te cerţi cu interlocutorul, şi el îţi răspunde ceva de genul:

“soluţia propusă de tine nu este un panaceu universal”,

atunci gata, l-ai prins. E suficient să răspunzi:

“mda. După enormitatea pleonasmului pe care tocmai l-ai făcut se cam vede nivelul dumitale intelectual. Du-te, termină cele 4 clase primare, şi vorbim după aia. Analfabetule.”

Şi l-ai spart.
(Eu însumi, pe un forum pe care cândva îl administram dimpreună cu nişte prieteni, interzisesem pur şi simplu cuvântul “locaţie”. Dacă cumva scriai aşa ceva, ieşea cu totul altceva.)

Printre aceste marote cu care rişti să ţi se dea în cap dacă nu eşti atent când scrii, se numără şi următoarea: cică nu e corect să foloseşti “datorită” dacă e de rău. Cică trebuie să zici “din cauza”. Şi viceversa. Altfel, eşti trimis în şcoala primară, analfabetule. Uite, eu pe asta nu o înţeleg. Ce, orice cauză are efecte rele? Sau datoria e neapărat un lucru bun? Cum vine asta nene? Şi mai ales, de unde vine o asemenea gogomănie?

Şi, la urma urmelor, lăsaţine frate să vorbim cum avem kef!

About The Author

13 thoughts on “Din cauza la datorită

  1. O posibila explicatie ar fi urmatoarea: “datorita” are radacina “dator”, ceea ce implica un bilant “pozitiv” cauza-efect (efectul ii e indatorat — si trebuie sa-i zica cel putin “sar’mana!” — cauzei). Ma rog, criteriile de masurare a pozitivitatii sunt subiective… 🙂

    Dupa mintea mea, “din cauza” e universal aplicabil la relatia sus-pomenita, mai ales daca se scoate din discutie maniheismul. La urma urmei, ce-i “bine” si ce-i “rau” cand vine vorba de stricta cauzalitate?

    Cat despre miscarea de eliberare lingvistica, nu pot sa zic decat: da’ cine nu va lasa, bre?!… 🙂

  2. @Vlad: Hahaha!… da. 🙂 E posibil ca pe parcursul discutiilor sa apara afirmatii de genul X = “Cum vorbesc eu e corect din punctul de vedere al limbii romane sanctionate, cum vorbesti tu nu e corect.”, sau de genul Y = “Nu ai voie sa vorbesti aici decat corect romaneste.”. Mai ales atunci cand subiectul in sine devine mai putin important decat disputa ori orgoliul.

    Ceea ce nu pricep e cum se demonstreaza ca X implica Y. 🙂

  3. Auzi, dar blogul dumitale unde a dispărut?

    Implică, pentru că deaia.
    Acuma, sincer, înţeleg uneori lucrurile astea. Mi-au trebuit 2 ani jumate în Rahova-Ferentari ca să pricep că nu eram deloc mai cu moţ ca alţii. Acum sunt mai cu moţ, fiindcă am priceput asta.

  4. Cuvintele astea anti-spam sint geniale. Aici: Guitz. Chiar asa. Dar ce vroiam sa zic:

    Se mai spune “a tranversa”? Aveam pe vremea studentiei un bun prieten arab care invatase cuvintul asta. Stia sa spuna si “ghiveta”. Oh, si mai ales: Stia sa vorbeasca romaneste si corect. Si fara accent strain.

  5. cand eram in clasa a patra am intrebat un foarte bun prieten (pe vremea aia, acum habar nu am pe unde mai e) daca stie ce inseamna “ailaviu” si a zis, ranjind cu inteles, “te ibesc”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.