Undeva într-un viitor apropiat, apare pe piaţă un nou drog (ca să fie mai drăguţ, să-i zicem un cyberdrog) cu efect înrudit cu cel al MDMA, doar că împins la extrem. Cică MDMA creşte empatia. Cyberdrogul nostru generază empatia perfectă: el permite unui utilizator să-şi transfere cu totul conştiinţa în interiorul altui utilizator (e un drog social, ca majoritatea). Doar conştiinţa, nu şi personalitatea, amintirile,gândurile, sau trăsăturile de orice fel ale utilizatorului. E ca şi cum, pentru câteva ore, puteţi fi altcineva, cu totul.
Amintirile astfel formate rămân în creierul gazdei, aşa că la final utilizatorul nu-şi aminteşte nimic din ce a văzut sau simţit. Dar îşi aminteşte tot ce a simţit sau văzut celălalt utilizator, cel care i-a împrumutat trupul rămas temporar vacant. Şi ce să vezi, fiecare om vede lumea cu totul altfel! Culoarea roşie, mirosul de fum, durerea, toate percepţiile arată altfel pentru fiecare om în parte. Reîntors în propriul său corp, utilizatorul descoperă o cu totul altă lume, şi asta îl schimbă definitiv. Nicicând roşul nu ma va mai fi ca înainte. La asta se adaugă amintirea unei senzaţii de libertate absolută: libertatea de a nu mai fi tu însuţi.
Aceste două efecte duc la popularizarea masivă a cyberdrogului. Milioane de oameni se scufundă în nou-găsita frăţie artificială. Au loc tot felul de experimente ciudate: oamenii pot afla cum vede viaţa un muribund, sau chiar un mamifer sau o pasăre. Experimentele cu peşti şi insecte dau reacţii adverse catastrofale.
În final, majoritatea omenirii fuzionează într-un fel de conştiinţă comună unică (puţinii care au rămas imuni la drog se sinucid de singurătate sau mor de bătrâneţe fără urmaşi, nu contează), şi după încă o vreme, această conştiinţă îşi pierde toate însuşirile anexe (ceea ce e foarte logic) şi devine taman extraterestrul amorf şi nelimitat.
Desigur, nu mai am timp să scriu nici povestirea asta, nici alta, deocamdată, aşa că o pun aici, că poate îi trebuie altcuiva ideea.
Ma, tu citesti Phillip K. Dick!
Misto ideea. Imi place.
Probabil pentru ca am trait pe propria mea piele o parte din ideea ta. Am experimentat acum aproape 20 de ani o gripa atit de crunta incit ceva in mine s’a rupt si am ramas vreo saptamina aproape insensibil la gusturi. Si in toata saptamina aia am umblat bezmetic gustind din toate chestiile de mincat care imi placeau. Panica maxima a intervenit in momentul in care am incercat pepeni si nu am simtit absolut nimic desi miroseau inebunitor.
Dupa o saptamina lucrurile si’au revenit la normal dintr’o data, am gustat iarasi din toate si erau cum imi aminteau. Climaxul a fost, evident, un pepene.
Intimplarea aia mi’a schimbat total perceptia lumii, cel putin pe cea gustativa. Si m’a invatat sa ma bucur pentru simplul fapt ca sint sanatos.
Tasha, faza asta cu perceptiile diferite de la individ la individ este, cred, un fel de Moby Dick al celor care citesc prea multa psihologie.
Mdap, nici măcar nu sunt vreun pic original. Ce bine că n-am mai scris povestirea.
Ba esti foarte original, ma refeream la stilul ideii, nu la ideea in sine. (Ideea in sine se regaseste la Orson Scott Card, partial, dar nu asa frumos si specific descrisa)
yes, sunt mai bun ca OSC!
Aveam si eu o idee. Mai bine ca am uitat-o de aseara pana acum, cred ca era cam gruaznica.
Ba io cred că era excelentă, dw!
Eu doresc doar sa scriu un mesaj educational pentru publicul larg de cititori:
SAY NO TO DRUGS !
http://www.youtube.com/watch?v=agT2GVNQjao&feature=related
Cine e comentatorul din clipul de mai sus: http://en.wikipedia.org/wiki/Pee-wee_Herman