Am descoperit că micul meu studiu despre simbolistica covrigilor la Mircea Eliade tocmai a fost citat într-un excelent articol de profil din Dilema Veche. (Articol din care aflăm detalii interesante despre etimologia covrigului și despre faptul că românii mănâncă cam 1 miliard de covrigi pe an: scrie un cântec despre asta, Katie Melua!)
Citatul e cam așa:
Unul dintre ele este covrigul. Gradul său de înrădăcinare în spaţiul cotidian din România şi în normalitatea cotidiană pe care şi-o proiectează fiecare consumator este surprins de Mircea Eliade: „În primul rînd, ce defineşte covrigul? Nu e coca, relativ comună produselor de panificaţie, nu e sarea, macul sau susanul (pe acestea le putem regăsi şi pe cornuri sau chifle). Este gaura. Un covrig este definit de golul din mijlocul său. Un covrig fără gaură ar fi o simplă chiflă cam tare, pe care eu, unul, nu aş mînca-o. Gaura, şi doar ea, este ceea ce ne atrage la covrig. Nu e lipsit de semnificaţie că miezul ontologic al covrigului este constituit de ceva impalpabil şi, nu doar necomestibil, ci şi imposibil de mîncat. Prin actul inconştient al devorării covrigului, restitui Universului fragmentul de gol ce fusese claustrat temporar, aşa cum timpul, inconştient, devorîndu-ne, înapoiază lumii esenţa noastră care este vid.
Așadar, deși n-aș fi crezut vreodată că va trebui să o fac, atrag atenția că postul meu, citat, în D.V., era totuși o glumă. Mai mult, sunt surprins că din el s-ar deduce că însuși Mircea Eliade ar fi zis cele de mai sus: nu am avut niciodată o asemenea intenție, cum credeam că e destul de limpede.
Vă dați seama? Cu google, o echipă de farseuri bine organizați ar putea recrea opere întregi!
ca de obicei, sarcastic pe lângă gard, elfule. absolut predictibil. dar pe de altă parte sancţionezi fără milă “intelectualii” că e vina lor pentru situaţia din ţară. halal consecvenţă.
aşa justificăm totul, elfule, io îţi fur ţie texte şi mă justific că eram sub presiunea să obtin grantul ics de doi lei, spun după aia sarcastic “erată, textul aparţine de fapt cercetătorului de renume internaţional Savant Inginer Doctor Academician wandering elf”, şi tot aşa, ciorbe.
eşti tipic balcanic, elfule, tipic, nu s-a lipit nimic de tine în toţi anii tăi californieni.
şi iar zic, apelaţiuni gen “cowboy” păstrează-le pentru cei din familia ta sau pentru cei care te consideră prieten. io nu sunt nici una nici alta.
PS şi încă o dată deficit de atenţie, nu am întrebat ce ai face, nu tre să răcneşti în bold că ai spus deja, am întrebat cum ai denumi, categorisi, chestiunea. dar deja nu mă mai interesează.
tapire, eu nu m-am luat de tine cu o iota, dar vad ca tu ma injuri iarasi ca la usa cortului. tocmai ca nu mai sunt balcanic deloc si judec cu capul si nu cu alte parti ale corpului. fac diferenta intre o aiurenie si ceva serios.
ca sa pui semn egal intre o aiurenie pe net si un ceva care a facut zdrente un popor, trebuie mult curaj, eu nu il am. apropo, pt. cei care nu stiu, sensul lui “easy cowboy” este “take it easy”, chestie pe care preopinentul o stie. sau ar tb. no insults.
chestia aia cu grantul e penibila, se vede ca nu ai prea scris asa ceva. hope it’s still time for this. si daca pui egal intre o habaucenie intre un blog si o revista de 2 lei si ceva granturi, e clar ce e in mintea ta.
inca o data, omul ala nu a furat nimic! a pus linkul! a atribuit lui eliade ce a scris vlad, chestie care ar tb. sa il onoreze pe vlad, de fapt. e un mess de ghilimele si prostioare, e evident ca omul a fost aiurit. si-a facut tema dupa bloguri – his responsibility. sa ii scrie vlad, cat si editorului si gata. dar tu nu ai nicio cadere, absolut niciuna!, sa te bagi in povestea asta.
si apropo chestia cu “antetul” se inscrie la amenintari toata ziua si la fel noaptea.
inca o data, am spus f. clar ale cui sunt responsabilitatile si ce as face.
restul, sunt adaugirile tapirice, care, ca de obicei, cand nu mai are “argumente”, cand “maieutica” s-a proptit in primul gard, incepe sa injure. sa ameninte. sa fie el insusi.
vlad – cum ziceai? Oameni cumsecade?
vlad – pardon. Am uitat sa completez la Nume si apare ca Anonymous, ceea ce nu e cazul, eu ma semnez.
@tapirul și @we:
Bre… iar începeți?
🙁
Voi nu puteți decât dacă vă întărâtați cu înverșunare mioritică?
Luați nene… faceți un blog cu 2 autori, o zi scrie unu’… și îl înjură ălălalt… a doua zi invers.
Și noi restu’… facem garagață din tribune… suflăm în vuvuzele…
Acuma… la subiect:
Am fost la vizuină și am citit; sincer… mi s-a părut cam exagerat ca nivel de ironie/sarcasm – nu cred că redacția Dilema Veche o să se prindă… cu singura rezervă că fiind vorba de Eliade, merită trasul de mânecă… poate nițel mai cu asprime decât dacă ar fi fost vorba de altcineva.
Oricum, cred că incidentul merită menționat – eu unul intenționez s-o fac.
Ca un aside… mi-e greu să îmi imaginez că cineva… oricine(!) care are o oarece spoială de cultură poate să “pună botul” la articolul inițial scris de Vlad.
Eu m-am amuzat enorm… dar… să iei de bună?
Adică… nene… este chestii și chestii.
Așadar… făr’ să mă-ntrebe nimeni, inclind să-i dau dreptate lui “we” – cu aceeași rezervă – anume că fiind ceva greșit atribuit lui Mircea Eliade – lucrurile capătă altă dimensiune.
Adevărat, e o greșală de student… dar e publicat de o fițuică cu pretenții intelectuale, nu?
Dacă treci cu vederea o astfel de greșală, șansele sunt că vei contribui la perpetuarea unui fals… al unui mit hermeneutic… ceva “dincolo de sacru și dincoace de profan”… și nimica mișcă – ca să citez. 🙂
Problema majoră (imho) se leagă de celălalt articol scris de Vlad:
http://dulce-mahala.tapirul.net/2010/10/05/vorbe-goale/
Acolo… Vlad spunea o serie de lucruri cu referință la intelectualii contemporani din spațiul mioritic – printre care:
Responsabilitatea intelectuală – în cazul covrigului citat – constă în responsabilitatea de a lua atitudine în momentul în care o revistă cu pretenții intelectuale – cum ar fi Dilema Veche (o zdreanță jalnică – părerea mea) publică un citat atribuit greșit.
Privind astfel, am fost oarecum dezamăgit că Vlad a ales să nu facă caz de situație. Atitudinea lui împăciuitoare se apropie de lașitatea intelectuală de care vorbea Herta Muller mai deunăzi.
Dar deh… Vlad e Vlad… poate d-aia m-am bucurat că tapirul a insistat la replică, deși aș fi preferat să citesc un articol la el – nu o scrisoare.
Poate că fiecare popor are intelectualii pe care îi merită?
Poate dezbatem gradul și modul de a face caz de situație?
Nu știu…zic și io.
Oricum, datul în judecată mi se pare absurd.
Blegoole, una este rezistenţa împotriva comunismului, şi alta este rezistenţa împotriva…ei bine, ştii zicala aia cu zeii înşişi luptă în zadar, nu? 🙂
păi blegule, io văd că tu susţii punct cu punct teze mea, nu pe a lui we care vrea să bagatelizeze chestiunea: şi io zic că trebuie “traşi de mânecă”, că e vorba de revistă culturală, nu orice fiţuică.. ce ai mai zis?…dacă treci cu vederea aşa ceva contribui la perpetuarea unui fals, responsabilitatea intelectuală, etc. Unde vezi tu bombă de hidrogen în ce am scris? – e doar un text mai ironic care nu cere în final nimic, face exact ce spui tu, atenţionează şi trage de mânecă – chiar dacă vine de la un terţ (auzi cretineală, numai vlad are “căderea” de a atrage atenţia asta)
şi apropo de we, la el m-a enervat şi mă enervează în continuare atitudinea sarcastică (mai ales când pică ca nuca’n perete) şi atitudinea asta superioară de dat lecţii.
în altă ordine de idei, sunt îngrijorat că nu mai scrie A. Ce i-ai făcut, diligentreadero?
In acest moment ar fi frumos sa intervina Vladul si sa ne spuie ca, de fapt, Eliade a scris despre cosmogonia covrigului la pagina 111 din Oceanografie.
ignora trollul, nu-i mai da atentie. De cand a reaparut pe aici atmosfera a devenit irespirabila. Pretul democratiei e uneori prea mare.
da, o stie, dar in continuare iti spun ca familiaritati d’astea americane le rezervi pentru studentii tai, cei din familie sau pentru cei care te considera prieten. io nu’s niciuna din ele (ele de la “categorii”, sa nu ma iei si pe mine cu gramatica).
“căderea” de a atrage revistei atentia o are oricine vede gafa si este interesat de problema. cum a spus si vlad, si dilema si dulce mahalaua sunt publice, recte oricine poate repera si sanctiona o greseala. eu nu m-am erijat in reprezentantul legal al lui vlad, nu am cerut nimic in numele lui (nici macar in numele meu).
blegoo, un articol pe un blog nu e suficient. cei de la dilema nu stau sa citeasca bloguri de tapir, si lor le trebuie atrasa atentia, nu numai cititorilor (ocazionali) in general. de aia am ales sa scriu si scrisoare pe hartie, ca poate e luata ceva mai in serios decat un email intre alte cateva mii (pe care probabil tot un student le triaza).
Nimic,pacatele mele!
pai, diligentreader, d’aia nu mai scrie, nu i-ai facut nimic….:-P
Nu mai scrie de-asta? Ce usor a fost sa scapam de el!!
#20
tapirul says:
09/10/2010 at 2:45 pm
io tot aş vrea să le scriu ălora de la dilema, aşa la sanchi să văd cum răspund. dacă mă lasă vlad, evident.
#21
Vlad says:
09/10/2010 at 6:02 pm
Tapire, n-ai nevoie de aprobarea mea, avand in vedere ca si Mahalaua, si Dilema, sunt publice.
Dar binecuvantarea ti-o dau 🙂
#26. tapirul says:
09/10/2010 at 7:57 pm
mulţumiri preaplecate vlad. io unu le scriu, şi pe email, şi pe hârtie, şi la comentarii, şi la mine pe blog, cu toată pompa de rigoare (de pe adresa universităţii, cu hârtie cu antet, alea). oleacă de redundanţă nu strică. şi nici oleacă de arătat obrazul. şi’d tare curios cum vor reacţiona (dacă vor reacţiona)
din nou zic, de amuzant e amuzant, dar e şi serios în acelaşi timp.
tears are burning ze eyes:D in ce nu te-ai erijat, ca imi scapa…
scrie-le tapire, scrie-le. sa le zici despre…ce? despre un furt existent numai in mintea ta?
am citit scrisoarea ta de pe blog. incepe bine “eu si cu vlad suntem prieteni. si imi place de vlad cum scrie”. inceput care e la vreo 2 paragrafe distanta de “adevaratul inceput”.
si niciodata o scrisoare nu se incepe cu o paranteza.
le poti scrie prin email – sunt (erau) prompti. dar daca le scrii cum le-ai scris pe blog, atunci… en fin.
🙂
da, sunt cinic si mistocar. sue me:)
ps: ce faci leo, bine? ai scos capshorul?
dar de ce vlad diferenta asta?
acu domnu’ Asperger, n’om scrie toţi cu şablon şi riglă ca domniile voastre. E drept că matale ai şi handicapul spălatului pă creer californian (spălatul e californian, nu creerul). E că şi la pipi te duci conform unui Complete Idiot’s Guide? E.
Io zic totuşi să lăsăm topicul în pace, că ne-am lămurit toţi şi de opinia ta, şi a mea. De ce nu mă infierezi la ‘mneatale pe blog?
“acu domnu’ Asperger, n’om scrie toţi cu şablon şi riglă ca domniile voastre.”
–se pare ca ai uitat o anumita discutie de la Stefan. not good, ma man, not good. careful with those qualifiers, they have a habit of getting back in interesting ways. dar o rigla poate ar fi utila labartelilor matale. zic eu…nu da cu maciuca, pls.
“E drept că matale ai şi handicapul spălatului pă creer californian (spălatul e californian, nu creerul).”
–vezi mai sus. in +, hahaha, see, u can be funny.
“E că şi la pipi te duci conform unui Complete Idiot’s Guide? E.”
–ce e (i.e. sigur), e ca ai un penchant irepresibil pentru functiile excretive ale organismului. sper ca e ceva profesional si nu altceva.
“Io zic totuşi să lăsăm topicul în pace, că ne-am lămurit toţi şi de opinia ta, şi a mea. De ce nu mă infierezi la ‘mneatale pe blog?”
–io zic sa il mai discutam un pic, asa, mai la amanunt. sa ne lamurim cum e cu teza covrigului in lumina aplicatiei de grant (that was rich, indeed).
dom’ne, eu nu infierez, asta o fac cowboys cu cornutele.
but i’ve measured you and found you wanting
e in italice, pentru ca e un citat. dar asta stiai deja.
acum serios, daca intr-adevar vrei sa le scrii ceva, clean up that letter. cum arata asa, e perfecta pentru teza lui Plesu et al. despre bloggeri. i mean it.
acu’ serios elfule, unde diferă opiniile noastre aşa de dramatic? dincolo de comparaţii. chiar dacă nu îmi place să o admit, avem cam aceeaşi idee.
Tapirule, spui tu:
“…un articol pe un blog nu e suficient…”
Probabil că nu. Dar mai multe… da.
Nu propun să facem google bombs – spun doar că mai multe articole, pe mai multe bloguri pot face o diferență la căutări după cuvintele “Dilema Veche”, “Mircea Eliade”, etc.
Personal, d-aia eu n-am scris încă nimic – încă rumeg modul de prezentare… așa-eu, mai bleg. 🙂
Între timp, văzând eu că nu-s comentarii la articolul din DV – mi-am făcut cont și am lăsat următoarele (bag aici totul, că cică sunt la coadă la aprobare) :
“Domnule Nicu –
Cred că s-a strecurat o greșală în articolul dumneavoastră (paragraful 5) – citez:
“…în normalitatea cotidiană pe care şi-o proiectează fiecare consumator este surprins de Mircea Eliade: „În primul rînd, ce defineşte covrigul? Nu e coca, relativ comună produselor de panificaţie, nu e sarea, macul sau susanul (pe acestea le putem regăsi şi pe cornuri sau chifle). Este gaura. Un covrig este definit de golul din mijlocul său. Un covrig fără gaură ar fi o simplă chiflă cam tare, pe care eu, unul, nu aş mînca-o. Gaura, şi doar ea, este ceea ce ne atrage la covrig. Nu e lipsit de semnificaţie că miezul ontologic al covrigului este constituit de ceva impalpabil şi, nu doar necomestibil, ci şi imposibil de mîncat. Prin actul inconştient al devorării covrigului, restitui Universului fragmentul de gol ce fusese claustrat temporar, aşa cum timpul, inconştient, devorîndu-ne, înapoiază lumii esenţa noastră care este vid.“ (http://dulce-mahala.tapirul.net/2009/01/11/simbolul-covrigului-la-mircea-eliade) Nu orice aliment poate servi…” etc.
Greșala constă în faptul că Mircea Eliade nu a scris rândurile citate.
Autorul real al articolului pe care îl citați este domnul Vlad Stroescu – care a formulat un articol folosind cuvinte, termeni și forme stilistice recognoscibile ca aparținând scrierilor lui Mircea Eliade.
Articolul este o glumă, un pamflet, un eseu satiric, dacă vreți… ori un simplu exercițiu stilistic; a face confuzie între stil și conținut și a atribui (incorect) o pastișă subtilă unui autor celebru ar fi egal cu a perpetua un fals.
Felul în care ați formulat paragraful din articolul dumneavoastră poate induce în eroare un cititor neavizat – cu atât mai mult cu cât alte citate pe care le folosiți aparțin de drept autorilor respectivi.
O corectură a paragrafului la care mă refer se impune – fiind vorba de o trimitere (falsă) la opera unuia dintre puținii intelectuali români de valoare mondială.”
Mulţumesc tuturor pentru intervenţii.
Mai trebuie poate să spun că în glumiţa mea nu am spus lucruri neadevărate (de fapt asta era miza glumiţei). Covrigii sunt menţionaţi de Eliade exact acolo unde am spus că sunt. Şi toate interpretările ar putea fi adevărate, şi singurul lucru care ne asigură că nu sunt este tocmai banalul covrigului în cotidian.
🙂
daca io sunt bombă cu hidrogen, tu eşti prea moale :-P; tu le zici gândacilor “ja de aici! ia plecaţi!”
oricum, indiferent de formă important este să se ia o atitudine.
la email nu mi-au răsouns încă, nici nu mă aşteptam de fapt.
Păi tapirule – da și nu.
Poate e o chestie de percepție – dar ce-ai spus tu mai devreme mi s-a părut cam vehement, cam “să-l jupuim și să-i dăm cu sare!”…
Poate că tu ai fost prea insistent în a cere aprobarea lui Vlad de a lua măsuri, scris scrisori, chestii d-astea.
Cumva… din ce-am citit… am rămas cu senzația de “să-i luăm gâtu’!” venind de la tine – și la extrema opusă “…las’că merge…” venind de la Vlad.
Îndrăznesc să cred că we a obiectat la gradul tău ridicat de chemare la luptă – și nu a susținut bagatelizarea .
Textul tău mi s-a părut, sincer să fiu, o miștocăreală ieftină care n-o să-și atingă ținta. Mă rog, așa mi s-a părut, am citit de foo’ 3 ori, zic, afirm și susțin… 🙂
Din nou, poate e o chestie de percepție… dar când tu spui:
“…io tot aş vrea să le scriu ălora de la dilema, aşa la sanchi să văd cum răspund. dacă mă lasă vlad, evident…”
în contextul în care tu ești admin aici – lumea a tras concluzia că tu vrei să replici în numele lui Vlad, ori în numele Mahalalei Dulci… mă rog, lumea… eu cel puțin.
Vlad – nu-s de acord.
🙂
Se tăvălește Eliade pe jos de râs, citind toate comentariile astea și articolul tău original.
:)))))))))))))))))))
Păi NU diferă… decât ca stil de scriere!
OAMENI BUNI!!! în ţara asta nu mai citeşte nimeni atent????
chiar te rog frumos, citeşte încă o dată ce am scris EU. Fă exxerciţiul de a citi fără să citeşti ce au spus alţii, ca să nu te influenţeze vehemenţa lor.
Citeşte şi confirmă: io zic aşa:
– revista a făcut o greşeală care trebuie reparată
– cineva trebuie să le atragă atenţia, nu trebuie lăsat “lasă-i săracii”
– treaba e serioasă, nu e bagatelă. Chiar şi aşa, am adoptat un ton ironic (“la sanchi”, etc), şi nu unul de chemare sub arme
– nu e caz de copyright sau de imagine
– eu aş vrea să le scriu eu, dar cer permisiunea lui Vlad pentru că este blogul lui, postul lui şi poate nu voia să intre într-o ciorb ca asta (când era clar că ar fi fost implicat măcar numai cu numele). NU ca să scriu în numele lui
WE, în schimb, zice că e doar o hăbăucie a unui biet student care scria şi el la presiune. De acord cu el, ESTE într-adevăr o hăbăucie a unui biet student, dar asta nu face problema mai puţin serioasă (cum pare că reiese din discursul lui we). Nu trebuie cerută doar erată, trebuie puşi un pic la punct. Şi erata nu o ceri preaplecat, “săru’mâna… aţi făcut o greşeluţă, ştiţi, mică-mică….”. Asta m-ar enerva cel mai tare, să mă comport în mentalul balcanic din faţa ghişeului… de aia am scris scrisoarea mea ironic şi ne-standard.
we o fi obiectat, dar a făcut-o în stilu’i caracteristic sarcastic şi infect şi superior-sfătos care mă scoate din pepeni. Treaba aia cu psihiatrul renumit e low, dacă e să folosesc propria-i terminologie anglo-valahă, şi tot sarcasmul la adresa tuturor ăstora răzbinici care nu pricep ei, vezi doamne, adevărurile lumii. Chestia e că şi dacă ar avea dreptate şi ar deţine el si numai el adevărurile lumii (Idiot’s Guide, asta e o figură de stil), sarcasmul tot nu ar fi justificat. Au obiectat şi alţii (vlad inclusiv), dar au făcut-o civilizat. Mie nu’mi sare ţandăra degeaba.
în final să ne lămurim: io şi blegoo şi we susţinem în principiu aceeaşi idee dar ne batem ca chiorii că avem stiluri diferite, în loc să ne batm cu vlad care suţine alta. Boon, bine.
@blegoo, asta voiam si eu sa zic. as intreba pe cinstita adunare 1-2 chestii despre eliade, dar stiu ca ar iesi alt circ.
meh.
Tapirule:
Tocmai asta e… că unii citesc f. atent. 🙂
1) Da.
2) Da.
3) Da, la prima propoziție – “nu” la a doua.
4) Da.
5) Nu – și uite de ce:
Cum ți-a spus și Vlad, atât DV, cât și DM sunt PUBLICE. Ca atare, n-ai nevoie de permisiunea nimănui să scrii și la papa de la Roma, dacă așa vrei. Astfel, atunci când ceri permisiunea lui Vlad, lumea înțelege că vrei să scrii în numele lui, ca avocatul lui, ceva gen. Orice altă interpretare a actului de a “cere voie” ar fi bizară.
Eu nu m-aș gândi să-i cer permisia lui Vlad dacă aș vrea să mă iau de DV – LA MINE PE GLOABĂ! După cum nu m-a trecut prin cap să-i cer voie să-mi fac cont pe DV și să las acolo un comentariu referitor la situație, nu?
Da, i-am pomenit numele… dar numele e vizibil afișat pe sait… deci nu văz de ce ar trebui să-i cer voie să-l pomenesc.
“…cer permisiunea lui Vlad pentru că este blogul lui, postul lui şi poate nu voia să intre într-o ciorb ca asta (când era clar că ar fi fost implicat măcar numai cu numele). NU ca să scriu în numele lui…”
Asta-i disingenous, ca să nu zic altfel. Vlad însuși a intrat în ciorba asta, prin postul la care comentăm noi acuma, nu? Ori sunt io beat și nu pricep?
Fiindcă dacă el nu ar fi scris postul ĂSTA, eu habar n-aveam de dilema sulii lu’ Pazvante, nu?
Și rămâneam cu plăcerea și amuzamentul postului inițial…
“… nu’mi sare ţandăra degeaba…”
Poate că nu, da’ mi se pare că indiferent ce ar zice we, tu te urzici instantaneu. Dacă el ar pune puncte-puncte și nimic altceva ca răspuns la ce ai spus tu, pariez că ai zice că e sarcasm superior…
:)))))
Ai să râzi… da’ cam asta-i realitatea.
Nu crezi? Pune un poll, întreabă boboru’ cititor, nu?
eu sunt cu staruri:
daca vrei sa scrii asa, ca mai sus, problema ta. toata problema este de o erata nenorocita. atat. erata poate fi f. clarificatoare, cu pagini, titluri de carti, links etc. etc. este pana la urma un paragraf din ditamai articolul, ce naiba!
serios, mai bine nu te bagi daca nu stii sa ceri ce vrei.
cu restul, tapire, cand o sa va vad luandu-va de ceva cu adevarat serios din DV, sa zicem, atunci o sa va iau in serios. pana atunci, pass.
e problema de standarde. in momentul in care amesteci Ciomu cu o aiurenie a unui student, atunci fii multumit ca te-ai ales numai cu niste mistouri.
iar pe vlad mai lasa-l in durerea lui. e major, vaccinat si vad ca stie sa se descurce.
vlad, unde? in ce carte, ce pagina? macar cartea. nu le am pe toate aici, cu mine, dar bibliotecile sunt la 2 pasi. si au eliade la greu.
care e cartea, nene?
sau esti la ora “being cute”?
in faptul ca nu iei lucrurile la face-value. si face-value, printre altele, este sa ii dai un pic de slack studentului ala. i-as da ca pedeapsa sa citeasca eliade din scoarta in scoarta si sa vina saptamanal cu rezumate. lunar, un term. la 3 luni un examen. sa ia naibii un curs de filosofie sau istorie a religiilor. cu cineva serios. aia e “pedeapsa” lui.
da’ nu sa il acuzi de furt, de copyright infringement et al. caci nu sunt.
repet, problema este a editorului acelui numar. acel nume trebuie pomenit!
nu este cazul lui mandruta, care indemna la eugenie, ce naiba!
Deşi e evident că tapirul nu are vreo permisiune de cerut, mi-a cerut-o totuşi pentru că ne cunoaştem, şi pentru că ştie că o caracteristică a mea e oţiozitatea :))) (care de fapt e un alt cuvânt pentru laşitate). În cazul unei erori trecute, la fel de amuzantă, dar care mie mi s-a părut oribilă la vremea respectivă, am preferat să şterg postul cu pricina de la mine de pe blog în loc să-mi scot flinta din debara.
Şi în general, când cunoşti o persoană, e drăguţ să-l întrebi înainte să-l aduci într-o altă conversaţie. E o simplă chestie de curtoazie, pentru care îi mulţumesc tapirului.
Cât despre mine, în cazul de faţă nu cred că dau dovadă de laşitate sau oţiozitate. Nu intervin pentru că poanta mi se pare prea frumoasă exact aşa cum este. Dau deci dovadă de cinism.
Nu sunt, scrie în post. Noaptea de Sânziene. Nu ştiu pe din afară capitolul şi pagina.
Postul cu covrigii a avut următoarea idee: am pornit de la o referinţă întâmplătoare, dar reală, dintr-un monstru sacru, intenţionat dintre cei la care epigonii fac referire des, şi am elaborat în stil epigonic, păstrând o plauzibilitate evident delirantă. Era un exerciţiu de pseudointelectual. Acuma, că îl explic, e ca şi cum aş explica un banc şi devine foarte fâs.
@Vlad: păi… cine te pune să dai explicații?
Nu eu… în nici un caz.
:))))))
Io zic să mai scrii un articol despre simbolismul pivnițelor inundate la Eliade și presentimentul mioric al inundațiilor în Moldova.
@vlad, ok, merci.
Cinism intelectual, vrei să zici…
Bine, don’ doctor… trecem la condicuță…
deci, in Noaptea de Sanziene, editia 1999, Univers Enciclopedic, “covrig” apare in 3 instante:
1. “Ca şi în camera Samba, în această cameră secretă toate funcţiunile fiziologice sunt oarecum suspendate. Când mi-e foame, cobor în stradă şi-mi cumpăr un covrig. Dar nu pot mânca aici, nu pot urca în această cameră secretă cu un covrig, sau un iaurt, sau o pungă cu fructe. Aşa era şi cu camera Samba, adăugă el cu un zâmbet. înainte de a vă revela secretul cel mare, trebuie să vă povestesc povestea camerei Sambo.
Se aşeză pe marginea patului şi-i privi pătrunzător pe amândoi.” – 2 instante, pagina 72;
2. “Au plecat pe bulevardul Lascăr Catargiu, îndreptându-se spre Şosea. S-a oprit în faţa unei simigerii şi şi-a cumpărat covrigi. — Dă-mi şi mie, îi spuse Cătălina. Parcă începe să mi se facă foame. Apoi, luându-i braţul, adăugă: — îmi place de dumneata. Cred că o să fim prieteni…” – 1 instanta, pagina 196.
————
now, anyone of u can shoot me in the eye:)
Ahaaa. Vlad. Deci era Noaptea de Sanziene si nu Oceanografia.
Si era pagina 196 si nu 111 (am ales 196 si nu 72 ca paragrafu’ cu-catalina mi se pare mai cosmogonic ;-))
My bad(s).
Si, daca-chiar vreti sa stiti, Katie Melua canta despre biclicete nu despre covrigi, na!
PS
Creca comentariul pe care l-a scris Blogoo aici pentru DV il preiau si pe blogul meu, acolo unde am scris despre. Blegoo, imi dai voe?
păi măi, io nici nu mă iau de studentul ăla, io nu am propus nici o pedeapsă (nici măcar lectură obligatorie), am şi zis în scrisoarea aia oribilă că nu, am zis şi aici. Copyright, am recunoscut de acum multe posturi ca nu este, într-adevăr. Nici chestie de imagine cum propune diligentreader. Furt, dacă păstrăm un pic de simbolistică, este, asta e părerea mea şi rămân la ea. Nu furt penal, NU la asta m-a referit. De fapt până la urmă prezumţia ta de nevinovăţie are aceeaşi face validity (cum dracu’ se traduce asta? validitate aparentă?) ca aia de vinovăţie; poate că a făcut fapta în totală cunoştinţă de cauză, ştiind deci că nu e scrierea lui Eliade dar ştiind că dă bine, că nu o să verifice nimeni şi că o să scrie astfel un aticol aparent intelectual. De unde ştii tu că nu e aşa?
În final, eu nu vreau sânge, nu vreu pedepse, nu vreau procese. Vreau doar ca cineva să le atragă atenţia. Dar nu vrea nici o erată strecurată furişat; aş vrea sa se facă un pic de vâlvă (deşi ştiu că nu se va face0. De ce? – păi poate e vreo şansă ca data viitoare vor fi mai atenţi.
Madelin – tu chiar n-ai nevoie să-mi ceri permisia la nimic!
(eu fiind admiratorul tău fidel, deși platonic)
🙂
apropo, ştii bancul cu ciomu? “a dat ceva ăsta?” – “ei a dat, a dat o p**ă” – “atunci hai să o împărţim la trei”
hai să vin şi io cu stelele:
**copirait şi imagine: păi tocmai că asta spun şi eu, nu e caz de copirait. Imagine, a pomenit diligentreader că e de imagine, ca i-a stricat imaginea lui vlad (cu un exemplu cu nu-mai-ştiu-ce, Oana Pellea) şi am zis că nu e vorba de asta. diligentreader se referea la ceva mai serios, nu la “te-ai/te-a făcut de râs” (cum mă fac eu, se pare, cu scrisoarea mea).
***cerut voie a explicat vlad mai jos, sau mai sus, la dracu’ cu comentariile astea threaded.
***paragraf serios şi profesional: cum am explicat şi la mine, cred că unei reviste de cultură te poţi adresa şi un pic mai in afara normelor de scrisoare-adresată-administaţiei-financiare. mărturisesc că în nemernicia mea am încercat o scrisoare mai…literară. nu sunt un scriitor, dar încerc şi eu. prefer să scriu – în contextul de faţă – literatură proastă decât scrisoare-de-reclamaţie profesionistă.
“… poate că a făcut fapta în totală cunoştinţă de cauză, ştiind deci că nu e scrierea lui Eliade dar ştiind că dă bine…”
Eu nu cred că-i așa… fiindcă alte citate sunt corecte (am verificat primul citat – ăla cu Negruzzi)…
Și n-am controlat fincă-s paranoic, ci din prezumția că ar putea fi un articol umoristic – și restul citatelor ar fi la fel de apocrife.
…păi… fă ceva cu comentariile astea, că numa’ threaded nu sunt.
Nuș’… poate umbli în css, ceva.
E confuzionant, ca să nu zic altfel.
1. Mie mi-a plăcut scrisoarea tapirului şi îi mulţumesc.
1.1 Chiar dacă nu a făcut-o în numele meu.
1.2 Mie mi se pare scrisoarea tapirului chiar în tonul general al revistei Dilema Veche.
2. Nu sunteţi obligaţi să folosiţi comentariile threaded, care de altfel există mai peste tot pe wordpress.
2.1 Pot să scad adâncimea ramificării
2.2 Sau pot să scot de tot pluginul
2.3 sau puteţi voi să răspundeţi “clasic”, la finalul cârnatului.
3. Dacă tot e bal, bal să fie. Chit că nu asta intenţionam mla început,
3.1 am dat linkul şi pe fb, unde se pare că persoane interesate îl pot vedea mai uşor
3.2 am trimis şi eu o scrisoare, nu aşa de reuşită ca a tapirului, dar poate venind chiar de la mine o avea alt efect (eu fiind chiar autorul glumitzei.)
4. Ce mişto e să scrii aşa de organizat. Cum ar fi să scriu aşa pe tot blogul?
5. Wovon man nicht sprechen kann, etc.
mey mey mey, ce-ati facut din greseala unuia care nici macar nu e jurnalist inca, ci student :)))))
ideea de comentarii threaded e pentru unu’ care vine nou şi citeşte un şi de comentarii de la început; pentru pariticpanţi şi cei care vor să vadă numai ce s-a mai comentat de la ultima intrare e confuzator.
mai fain ar fi un plugin care să facă link dintr-un clic la comentariul de vrei să îl adresezi, adică cu un clic să iasă ceva de genul … @ blegoo (şi după aia să scrii ce vrei, gen “cred că Eliade, tehnic, s-ar tăvăli un pic mai jos decât josul”)
…oare ce se întâmplă cu comentariile threaded dacă scoţi pluginul? se rearanjează cronologic sau în ordinea asta care
Deci, băh… io am scris.
Cum zicea și tapirul – nu contează stilul, contează trasul de mânecă.
Vă place… nu vă place… io atâta am putut.
http://www.blegoo.com/2010/10/11/covrigii-vechi-si-noi/
Da’ ce greu te lași, Maestre… încă nițel și nădușeam…
🙂
În fine, totul e bine când se termină cu bine.
Hai, serios acuma, dacă treci asta cu vederea, de ce nu și altele?
E greșit să faci compromisuri în chestii d-astea, cred eu.
Nu-i vorba de scăderea adâncimii la comentarii, e vorba că vizual e confuz – nu-i clar cine unde și la ce răspunde.