Stan și Brand

Cred că e cazul să mă brănduiesc ceva mai mult. Ca psihiatru, vreau să zic. Nu mai am 18 ani, sunt ditamai bărbatul, ar trebui să cam încep să “îmi fac un nume”. Stați, stați, nu fugiți, nu am de gând să mă brănduiesc aici! Dacă mă hotărăsc, îmi fac alt site. Problema mea e că nu prea mă pricep la brănduit. Cam care ar fi opțiunile mele?

– să mă apuc să scriu articole de doi lei, de “sănătatea psihică”. Pline de îndemne încurajatoare la persoana 1 plural, de ex: “Să avem grijă de sănătatea noastră psihică!”. Cu niște poze cu oameni zâmbitori care zburdă pe o pajiște. Oare să bag și întrebări mai dure, gen “Tu cum ai grijă de sănătatea ta psihică?”? Am văzut că se poartă. Dacă aș reuși să le public în Elle sau Tabu, “m-aș scoate”, cum zice tineretul.

– să-mi comand un logo, și să scot o linie de genți și căni de cafea cu el.

– să-mi las barbă și să fumez pipă, să vorbesc cu prestanță și certitudine despre lucruri de care nimeni nu are habar (nici eu), să mă uit de parcă aș vedea până în străfundul sufletului, așa cum chirurgii văd cu degetul până în străfundul fundului.  Să apar la televizor – țelul ultim fiind să am propriul meu reality show.

– aici mi s-au cam terminat ideile. Orice sugestie ar fi binevenită.

About The Author

102 thoughts on “Stan și Brand

  1. @drcraciun

    40.

    […]grrl m-a inspirat,mi-a venit de fapt in cap si o idee pentru numele firmei de consultanta psihiatrica Vlad-Craciun, bazat pe un popular TV show de fashion […]

    Hey, Crăciunică, nu stiu de ce, dar doresc sa ma asiguri ca inţelegi ca eu nu vorbeam serios. Please! 🙂

  2. #51: desi sunt de acord ca nu este probabil realist ca firma Vlad-Craciun sa existe vreodata, mie oricum mi-a placut ideea si m-am si distrat cautand muzica pentru site-ul ei si gandindu-ma la cum ar fi varianta care sa semene cu show-ul ala TV care imi venise in minte. Deci per total, nu cred ca am pierdut timpul ! Eu raman deschis si la alte sugestii atat pentru mine singur cat si pentru mine+Vlad (daca mai incurajeaza cineva o asemena idee). Saracul Vlad, cred ca sughita in momentul asta, ca prea i-am pomenit numele in desert pe aici !

  3. drcrăciun, nu ştiu….îţi plac filmele?…
    ..deşi alş mi-a spus că nu mai vine pe aici că s-a supărat pe mine. din cauza lui elf.
    pricepi?

  4. Mie una mi-e dor sincer de als. Dr. Craciun, Als e un domn foarte simpatic.

    Am ascultat Jamilia, sa zicem ca nu e tocmai in gusturile mele muzicale, chestie si de varsta, cred. 🙂
    Melodia cu the verve o pusesem oarecum special, tanant cont ca solistul – Ashcroft, care mie-mi place tare, sufera de ceva tulburari psihice.

    Zici ca in Norvegia nu sunt saraci/defavorizati. Drogati/alcoolici/oameni bolnavi psihic sunt? Sau nu atat de multi cati tineri psihiatri doritori de afirmare? Poti sa emigrezi in Canada sau US. Nu te vei plange de plictiseala, ca psihiatru.

  5. Bineinteles ca exista bolnavi psihic si narcomani/alcoolici, ca peste tot. Eu nu ma plictisesc in Norvegia. Nu din cauza ca ma omor cu munca dar din cauza ca parerea mea este ca un psihiatru nu are de ce sa se plictiseasca mai niciodata. Sunt mereu atatea lucruri de invatat despre fascinanta si nesfarsita lume a functionarii creierului (si corpului) uman. Plus , pentru mine personal, limba norvegiana, cultura, societatea, geografia si istoria lor sunt toate subiecte delicios de noi pentru mine de explorat in continuare. Nu cred ca pot sa zic ca m-am indragostit de Norvegia la prima vedere (desi poate m-am indragostit in Norvegia la prima vedere si nici asta nu e de aici de colo), dar sper sa avem o relatie de cat mai lunga durata, chiar pana la oficializare ulterioara, cand va fi posibil, daca consimte si ea (obtinerea cetateniei adica !)

  6. Desi albastrul cu toate nuantele lui posibile este culoarea mea preferata, de curand am dezvoltat si o afinitate pentru dusky rose, care se afla ca nuanta intre “amaranth pink” si “thulian pink” pe aceasta scala http://en.wikipedia.org/wiki/Category:Shades_of_pink
    Am gasit si un link de dusky rose http://www.colourlovers.com/color/C06078/dusky_rose dar nu mi se pare exact la fel cu nuanta de care vorbeam eu, e oricum destul de apropiat.

    Blogul homeopatului mi se pare banal.

  7. #60: aaaa! Abia acum mi-a picat fisa. Mai, eu nu le am pe astea cu abrevierile de loc, chiar si pe Imed m-am facut de ras pentru ca nu mi-am dat seama ca LMP era Laurentiu Popescu (in capul meu nu ma gandisem absolut niciodata la el ca la un LMP). Si acum cativa ani eu nici nu citeam bloguri, asa ca ALS n-avea cum sa sune nici un clopotel in capul meu. La mine chestia asta cu blogurile e un fenomen foarte recent, abia acum descopar ca unele sunt chiar foarte frumoase dpdv estetic si chiar mi-e un pic rusine de blogul meu propriu recent ca e doar o lista de povesti despre mine, nimic altceva, nici mcar nu ma chinui sa angajez un potential cititor prea mult. E ca un jurnal, desi nici din astea nu am scris niciodata in viata mea inainte.

    Dar de ce sa fie ALS un potential model pentru un blog profesional pentru Vlad ? Avea sau are si ALS vreun blog pe undeva, ca mi-a fost lene sa caut ?

    Despre legatura dintre filme si psihiatrie exista chiar si niste carti, una din ele chiar interesanta, Psychiatry and the Cinema, de Glen Gabbard, cred ca Vlad trebuie sa-l stie pe acest autor.

  8. 53. Blegoo says:

    Io secondez ce-a zis Pinocchio – întreabă-l pe alş.

    Deci, Blegoo, vrei să sugerezi că există o Mafie a ‘brand’-urilor?

  9. Parerea mea sincera este ca, poate, cel mai bun brand este propriul tau nume, daca reusesti, intr-adevar sa realizezi ceva de calitate care merita apreciat in mod larg. Exceptia fiind poate Mercedes, sau de fapt si alte marci de masini.

    Dar cum brandurile sunt asociate cel mai mult de design, nu am avut cum sa nu ma gandesc la creatorii de moda, care isi folosesc numele propriu pentru a-si brandui propriile produse. Insa, intr-adevar, ei se considera poate artisti, si artistii chiar ca trebuie sa-si folosesca propriul nume sau macar un pseudonim.

    Dar in general, si pentru alte firme de servicii sau produse, cred ca un nume suna mult mai atragator si personal decat o descriere a obiectului de activitate al firmei sau cine ce stie alta concotie ciudata (de exemplu, simplu, Ana Pan si, iar Mercedes, numele fiicei inginerului respectiv).

    Deci ce ar fi rau cu “VladS” pur si simplu ? (Mie chiar imi place pentru ca imi aduce aminte de Mads ! never mind, inside joke de pe Imed, nici o legatura cu cuvantul “mad” adica nebun)

    BTW, mie nu-mi plac Mercedesurile, prefer Audi, desi habar n-am de unde vine numele asta (poate-mi ziceti voi.)

  10. 61. diligentreader says:

    http://www.drdorindragos.ro/
    I adore the background colour: pink!

    Daaaaaa, diligentreader, ce mai, aveti dreptate, a veeeery adorable pink!
    Si ati vazut ce frumos ne esplica poza aceea de acolo, unde este el (la stanga) cu mamica lui(la dreapta?

    Zice ca: “Eu şi mama (în această ordine, de la stânga la dreapta)”.
    http://www.drdorindragos.ro/#euSiMama

    Bine ca ne-a spus, ca noi eram gata-gata sa credem invers. Adica, pe englezeste: Doh!

  11. Si ce daca e mamos ? Mie nu mi-a placut blogul homeopatului pentru ca l-am gasit banal si total neinteresant, atat in forma cat si in continut.
    Dar ce daca lui ii place de mama lui si vrea sa o puna si pe ea pe blog ? Nu il critic pentru acest amanunt, oarecum desuet, poate usor ridicol pe un blog profesional, dar totusi total OK deoarece ajuta la personalizare/umanizare si la dezvoltarea increderii, dupa parerea mea. Si mie imi place de mama mea si imi mai place si de mama lui D. (stiu cei de pe Imed despre cine e vorba), care nu arata de loc ca o tipica mama de varsta mijlocie-inaintata italiana. Traisca mamele ! Si D. e o nesimtita ca nu mi-a raspuns la sms dupa ce i-am mai trimis si linkul cu Gary Moore, ca a zis ca-i place blues. Nu o invinuiesc insa pe mama ei pentru nesimtirea ei.

  12. 67. drcraciun says:

    Dar ce daca lui ii place de mama lui si vrea sa o puna si pe ea pe blog?

    Da, Craciunica, dragutule, este ok sa-i placa mama lui, si mie imi place mamica mea, dar daca o pun pe blog, iar ea este EVIDENT, VISIBIL in partea dreapta a fotografiei, nu crezi ca n-ar mai fi nevoie sa precizam ca ‘mama e la dreapta’?

    desi… daca ma gandesc bine, probabil ca dr dragos – avand un blog ‘profesional’ – asteapta ca blogul lui sa fie citit numai de aia care nu se prind care este mama (din cele doua persoane)…

  13. O scapare de moment poate. Sau o fi si el ca atati alti doctori mai constiincios-compulsiv. Dar ce naiba discutam despre Dragos acum ? (doar poate ca exemplu negativ). Blogul profesional al lui Vlad e subiectul principal.

  14. Bleah. Tocmai mi-a trimis D. sms ca ii pare rau ca nu poate sa ne intalnim nici in weekend-ul asta. Nici nu i-am mai raspuns. Ochii care nu se vad se uita. Imi vine sa-i arunc toate pozele in recycle bin, cu mama ei cu tot. Sorry pt. off-topic, dar daca tot am pomenit de ea mai sus mi-am zis ca nu deranjeaza pe nimeni.

  15. “BTW, mie nu-mi plac Mercedesurile, prefer Audi”.
    Sa inteleg ca n-ai gustat Porsche? 🙂

  16. De unde si pe unde naiba sa gust Porsche ? Eu tocmai sunt off the boat in Norvegia de 3 luni si nu aveam masina nici in Romania, mergeam cu tramvaiul 34 si cu inca un autobuz la serviciu ! (recunosc, uneori mai luam si taxiul)
    Cred ca mi-ar fi si frica sa incerc sa conduc un Porsche.

  17. Pai nici eu nu “gustasem” inca in ro, da’ tot imi placea. Apoi l-am gustat. Dar asta nu ma impiedica sa iau autobuzul in fiecare zi spre serviciu. 🙂

    Cand o sa capeti mai multa incredere in tine acolo, peste cateva luni, un an, sa mergi la orice concesionar Porsche si sa spui ca ai vrea sa incerci unul, ca te gandesti sa cumperi, poate, unul de ocazie, la vreo 10Euro… o sa te lase aia sa incerci zece. Sa-mi spui dup’aia cum a fost. Io cunosc pe cineva care a plecat sa faca un tur cu bicicla si s-a gandit sa se opreasca sa se uite la masini(se gandea el sa-si ia una mai incolo). S-a intors cu bicicleta in portbagaj. Nu, nu era un Porsche. 🙂
    Tapire, am depasit deja limita la off topic? Poti sa-mi spui, sa stii…
    Iha(vezi, tot cai…)

  18. Fai si tu ca pe vremea lui Freud: pune-ti ochelari falsi, lasa-ti burta sau, daca nu esti in stare, pune un pui de perna in locul acelui embonpoint, fii ganditor chiar daca ai capul gol, fii mai putin explicit si totul o sa vina de la sine. paseste agale, nu te grabi niciodata. nu raspunde pe loc.
    pune toate diplomele pe peretele din spatele tau. cumpara diploma suplimentara de la who’s who. pune si tu un craniu pe birou, baga in biblioteca niste coperti vechi (pot sa fie si goale!), vezi ca respectivele coperti sa fie scrise cu caractere gotice, aurii, nah, ce naiba, forteaza-te nitel, ca pana si tiganii au brand!

  19. Impricinatul mi-a dat o idee: fa si tu un sondaj de opinie (sau o pisica de-aia cocotzata):

    “Ce anume v-ar inshpira incredere la biroul unui psihiatru?”
    (aici, pe facebook, pe twitter, pe agonia, etc)

    (cum a facut Pinocchio pt doamna anticareasa, leapsa la care tu n-ai rapuns)

  20. Un raspuns rapid deoarece sunt cam preocupat cu altceva in clipa asta, dar mereu tin si eu cont de parerea/opiniile/intrebarile lui Madelin si nu am putut sa rezist sa nu ma bag si eu in seama: pe mine ma fascineaza unii psihiatri care au tot felul de statuete sau obiecte exotice la ei in birou (elefanti, masti africane, pigmei, etc.). Ma intreb daca sunt Jungieni (desi in realitate stiu ca mai mult ca sigur ca nu). Biroul meu capatat pe gratis la spital aici este foarte anost, desi are un tablou impresionist pe un perete. E varza pe masa (tot felul de hartii, print-out-uri, carti, articole, etc.) si mereu aman sa fac ordine. As vrea sa-l personalizez cumva ca doar vreau sa stau mult pe aici, dar nu mi-a venit nici o idee buna pana acum. Poate gasesc cateva aici, de la voi, pe blog. Eu sunt fericit si ca am birou, aici si rezidentii au fiecare biroul lui/ei personal, numai stagiarii imprumuta birourile altora sau, mai adesea, stau in camera de dormit (pentru garda) care are birou, biblioteca, computer si, in plus, pat si TV (cred ca stagiarii o duc cel mai bine dintre noi toti !)

  21. Un psihiatru dezordonat nu mi-ar inspira nici o incredere (dar eu sunt cam compulsiva cu ordinea).
    Nici unul cu masti africane.
    Trebuie considerat si cam ce obecte suporta sau nu o persoana care ar avea nevoie de psihiatru :))

    Pentru mine, ar trebui sa fie ordine desavarsita pe birou, obiecte putine si necesare, in camera sa miroasa a tutun bun si flori delicate (frezii, liliac, laramioare), sa existe niste ferestre largi (pentru cei ce se simt bine in lumina) dar si niste draperii groase (pentru cei ce prefera peumbra). Pe fundal, eventual, o biblioteca cu multe carti (nu neapart de specialitate). Diplomele pe pereti ma lasa rece, stiu si eu cum se obtin unele (chiar posed si eu vreo doua de genul).

  22. #78: Multumesc pentru recomandari/idei, mai putin aia cu tutunul care nu e aplicabila ca in spitale e interzis fumatul. Si mie imi place ordinea pe birou de obicei, dar nu stiu de ce, de cand sunt aici, nu am avut compulsiunea respectiva. Poate ca incep sa ma molipsesc de la colegii norvegieni care sunt, majoritatea, extrem de relaxati si casual atat la fire cat si la tinuta, sau poate ca este o reflexie a dezordinii mele interioare care a aparut si persista un timp pe durata perioadei mele de adaptare aici. Diplomele norvegiene (adica licenta-dreptul de practica si cea de recunoastere a specialitatii) sunt foarte modeste si tiparite doar pe un fel de hartie putin mai groasa, nu carton, au niste sigilii, dar nu sunt de loc impresionante sau pompoase. Am auzit ca in SUA exista diplome mari cat un cearsaf (exagerez un pic, desigur). Floricele ? Mie imi plac violetele dar pe aici nu am vazut, am intrebat si pe Imed daca se gasesc pe undeva in stare salbatica sau doar in parcuri si scuaruri. Daca s-ar gasi in salbaticie, din asta avem destula pe aici prin jur si poate am sanse sa gasesc si flori daca ma aventurez vreodata prin jurul orasului. Dar mi-e teama ca nu ar avea cine sa le schimbe apa la mine in birou (eu mereu neglijez chestiile astea daca se intampla, foarte rar ce-i drept, sa am flori in casa) asa ca mai bine nu.

  23. @Madelin #78:

    “Nici unul cu masti africane.”

    Regret, elementul pare a fi obligatoriu pentru a fi atestat ca psihoterapeut jungian. (Este acceptată şi arta din Oceania.)

  24. poti incepe ca orice greu prin a’ti face carti de vizita smechere. (evident, cu linkul sau nu spre blog, site nou creat, etc)
    apoi, cand conditia materiala o sa’ti permita, sa’ti iei o canapea d’aia din piele, da piele d’aia adevarata (pentru pacienti, nu pentru tine), cum vezi in filme (de exemplu in Nasul la psihiatru). eventual cu vibromasaj (d’ala care e la mol, cu fise, bagi o fisa si te zadrangane 5 minute sau ceva gen), chestii d’astea banale, faci 2 chestii deodata, masaj si psihoterapie.

    zic si eu.

    apoi neaparat sa’ti iei o plasma/led/lcd imens/imensa, in loc de biblioteca, cine mai are biblioteca in ziua de azi??? (evident, glumeam la faza asta), dar tv ala mare, in care sa pui clipuri cu lady gaga si Ramstein. (in pauzele publicitare, sa se mai destinda si omul).

    ps: evident ca nu o sa faci dumneata tot ce zic eu pe aici, dar am zis sa nu trec pe aici prin mahala fara sa te salut si sa’ti urez numai de bine!

  25. Eu prefer cartile scrise de psihologi -cred eu ca psihologii povestesc mai bine.
    Singura carte a unui psihiatru pe care am citit-o si mai e si best seller : E.Hallowell -Driven to Distraction. Dar ca sa-ti iasa trebuie sa scrii despre conditia care ai fara sa-ti pierzi licenta de medic practicant (in cazul asta e ADHD, nu stiu daca merge si pentru alte probleme)

  26. #82: exista si carti scrise de psihiatri care sunt interesante. Nu am o lista la indemana acum, dar daca esti curioasa am sa o intocmesc pentru tine. Tocmai ti-am vizitat (fugitiv ce-i drept) profilul de pe blog si vad ca locuiesti in SUA si ai interese literare. Ma mir oarecum ca, in posibilele tale peregrinari pe Amazon.com nu ai dat de acele carti interesante scrise de psihiatri.

  27. @A. comentul nr.80

    Pai citisem deja la drcraciun nr.77, deaia am si amintit de masti. Niste capete portocalii de pedelisti (ups, asta o fi cacofonie?) m-ar relaxa, totusi.

  28. Madelin:

    Pentru mine, ar trebui sa fie ordine desavarsita pe birou,

    🙂 pai unii se duc la psihi-cucu sa scape de obsesia asta 😛

  29. Cu capete de reni Jivaro :))

    Tapire, io nu vreau sa scap de obsesia asta ca e singura care ma mai salveaza ca gospodina.
    (aka ordine de ochii soacrei)
    In schimb nu ma uit sa fie geamurile spalate, sa fie praful sters de pe fiecare cuta de jaluzea si de pe fiecare carte in parte sau sa fie paiangenii curatati de pe tavane.

    drcraciun
    Miros de tutun NEARS!
    Flori naturale, da, in glastre sau in ghivece (violetele sunt flori prietenoase).
    btw, alte chestii de nesuportat: farfurii cu potpuriuri dealea mirositoare, betisoare aromate sau pufaitoare dealea care inparfumeaza la detectarea miscarii.

  30. În general, am oroare de stereotipuri de genul măștilor africane sau pipei și burții :). Cabinetul meu e complet nedecorat, halat și stetoscop nu port. Dar se pare că fără stereotipii e mai greu. Ar fi o mare pretenție din partea mea, să afirm că eu însumi sunt cel care ajută pacientul, și nu rolul meu de psihiatru, în care mă îmbrac temporar.

  31. Vlad, parte din increderea cu care se duce omul la medic e data de stetoscop, chiar asa stereotip cum il vezi tu. Cat despre halat, parca psihiatrii n-ar avea nevoe neaparat; restul medicilor, insa, da.
    Si intr-un rol, tot tu ai fi :))

  32. Am cunoscut pe vremuri un psihoterapeut. Era foarte mîndru (și foarte discret în mîndria lui) de cîți oameni reușise să readucă la o viață normală. Era un mare susținător al terapiei comportamentale și un mare critic al terapiilor pe stil vechi — internare, medicamente, șocuri. Un excelent profesionist, dar cine a auzit de el?

    (Ei, cine. Numai eu la cîți am povestit despre el…)

  33. In Norvegia nu poarta aproape nimeni halat nici in afara psihiatriei, aproape toti sunt casual in blugi.

    Anais (I love your name), nu te-am uitat cu lista de carti interesante scrise de psihiatri, dar sunt de garda la spital azi pana maine si acum sunt cam ocupat, poate o sa am un respiro mai pe seara.

  34. #93: terapia cognitiv-comportamentala ,folosita in cazurile potrivite si aplicata corect este extrem de utila si eficace. Eu incerc sa nu uit sa o recomand daca consider ca este cazul si asta se intampla destul de des. Chiar si schizofrenii pot beneficia de ea. Electrosocul are cu totul alte indicatii, dar este si el dadator de viata, fara mari efecte adverse, foarte safe si util chiar si la unii pacienti mai in varsta (desi nu numai la ei). Cu medicamentele este o intreaga alta poveste. Nu am degand sa plictisesc printr-un seminar de psihiatrie off-topic, doar am simtit nevoia sa fac precizarile de mai sus.

  35. Vlad, e aiurea, da. Increderea se castiga. Am vrut a spune ca halatul inspira incredere apriori; daca ar fi sa aleg intre un medic in halat (alb, verde, whatever) si unul in blugi, m-as duce la ala in halat. E ca la asigurarea calitatii, care cica vinde (ante-faptic) increderea ca in final se va obtine (de la produsul, serviciul in cauza) calitatea dorita (de client, that is).

    Chiar am vorbit astazi in birou foarte mult despre medici, in general. Pediatri, in special. Si ne intrebam de ce in tot Bucurestiul exista atat de putini medici pediatri pe care pacientii si-i recomanda unul altuia. Io am auzit doar de 2.

  36. Vlad, cred că depinde de ce “nume” vrei să-ţi faci 🙂 dar în specialitatea ta cred că e mai greu… Un psiholog se mai recomandă, cu menţiunea că “a fost o prietenă la el”, dar un psihiatru… mai greu.
    Recunosc că şi mie îmi plac mai mult doctorii în halat, poate şi pentru că într-un fel îi face, de la bun început, nu neapărat de încredere, ci altfel. Dintr-o altă categorie. Şi de-aia mă duc la ei, că nu-s ca mine sau ca un prieten.Dar am avut şi o experienţă bună cu un doctor în blugi…
    Madelin, cred că mamele-s de vină, nu pediatrii. Sau şi mamele…

  37. pai, vlad, vrei brand = vrei stereotipii, intra in definitie, brandul in sine este o stereotipie inserata in mintea consumatorului. precum cea cu halatul, da; stereotipiile astea se pot schimba in timp, cum zice drcraciun ca in occident medicii nu prea mai poarta halat si pacientii nu mai reactioneaza la asta

    ideea este ca e mai usor sa folosesti stereotipii deja existente decat sa creezi tu unele noi; care sunt stereotipiile vis-a-vis medicul psihiatru “cool” in romania?

    am o prietena care vrea sa deschida o farmacie intr-un stil total nou, fara medicamente expuse in vitrine, cam ca anticariatuld descris de madelin asa, fotolii, atmosfera, etc. ei bine, cati clienti crezi ca vor reactiona pozitiv la asta? – putini, zic eu, ca nu se incadreaza in asteptarile lor pentru o farmacie “buna”. cel putin deocamdata

    medicii, ca oricare altii, isi vand o imagine, creeaza o stereotipie. ma amuzam in spital sa vad diferentele (subtile sau mai putin) intre halatul+accesoriile medicilor din diferite specialitati, gen pediatrii aveam mereu un mutzunache de stetoscop (si uneori halate mai in culori), orl-istii aveau oglinda aia de gat, chirurgii nu aveau nimic dar umbla cu un aer fortat-nonsalant cu mainile in buzunare si hlatul desfacut, etc

  38. Aveam la un curs facut intr-un spital o doctorita tanara care venea mereu cu stetoscopul la gat. Pana la urma am intrebat-o de ce il poarta mereu Raspunsul a fost: ” Ca sa nu ma confunde pacientii cu asistentele.”La noi, halatul alb e obligatoriu, daca vrei sa aiba pacientii incredere in tine. Singura exceptie sunt chirurgii,la care se accepta si verde.La noi abordarea paternalista inca functioneaza. Daca intrebi un pacient ce asteptari are de la medic, l-ai pierdut. E drept ca la psihiatri trebuie sa ai impresia inversa, ca NU ESTI BOLNAV la cap. esti acolo doar ca e viata grea si esti neinteles. La noi psihiatri trebuie sa nu fie asimilati cu boala, ca e rusine.Si atunci halatul poate fi schimbat cu blugii, chiar e de dorit. In subconstient va functiona nu sunt la doctor, nu-s bolnav.

  39. Tapire, spune-i prietenei ca in Romania farmacistul e doar un vanzator. Nu consulta, ca in UK. Asa ca fotoliul e inutil. Si consumatorul trebuie sa vada pe raft produsele , sa se uite la etichete, sa compare, sa aleaga. Daca farmacia va fi ca cele chain, in care medicamentele sunt doar o jumatate din produse. Si alea stau in rafturi in spatele farmacistei, nu te duci sa te servesti cu augmentin. Dar daca vrei sapun sau sampon, vrei sa vezi etichetele si sa vezi oferta intreaga.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.