În spiritul de schimbare al Mahalalei, vă voi oferi astăzi o recenzie la piesa Sinucigaşul, de Nikolai Erdman, cu Dan Puric în rolul principal, pe care o puteţi urmări la Sala Amfiteatru a Teatrului Naţional, cu condiţia să aveţi răbdarea să staţi la nişte cozi ca pe vremea lui C., la bilete, cu mult timp înainte. Ceea ce cred că e un lucru bun. Faptul că fac eu, care nu posed un organ teatrologic, recenzia unei piese de teatru, spune foarte multe despre societatea în care trăim.
Textul piesei e el însuşi o bijuterie. Protest antistalinist făcut în vremuri staliniste, dramă umană plină de penibilul comic al dramelor umane, filosofii întregi în fiecare replică, de exemplu: “Pe vremuri, oamenii aveau idei şi erau dispuşi să moară pentru ele. Astăzi, cei care au idei nu vor să moară, iar cei care vor să moară nu au idei.” Foarte adevărat. Textul de altfel îi vine ca o mănuşă lui Puric. (Eu am văzut şi varianta lui Horaţiu Mălăele, sursă de inspiraţie masivă şi pentru interpretarea actuală – nu ştiam că Puric e un mălăelian – însă Mălăele nu reuşea să fie antipatic precum Puric în momentele de nevroză. Mălăele e mereu simpatic, probabil pentru că a jucat în glume de revelion la TV).
Pe lângă că e o piesă puternică şi umană şi plină de vervă rusească, la care şi râzi copios, şi plângi copios, am apreciat că actorii au încercat să personalizeze interpretarea cu talentele lor individuale: Puric a dansat, cazacioc şi chiar şi breakdance! Maria Buză a făcut vocalize ca să ne arate vocea ei frumoasă. Marius Bodochi şi-a demonstrat trucul secret, acela de a arăta ca un vampir din filmele cu vampiri. Ileana Olteanu a fost cam sexi pentru o nevastă sovietică: avea părul mătăsos şi dat cu balsam, dar s-a străduit. Adela Mărculescu a cântat la tubă.
Video or didn’t happen’
Eu am fost in stare sa fantazez, deoarece am fost primat/pregatit in sensul acesta azi de catre interactiunea mea anterioara cu Rahan in acest sens, si am sa recomand parintilor mei sa mearga la aceasta piesa.
Uf, ce dor imi e de-o piesa de teatru romaneasca. Cel mai dor de Purcarete.
Am reusit sa-l vad pe Malaiele de vreo 2 ori la Mtl in ultimii ani si anul trecut pe Oana Pelea in Buzunarul cu paine. Ce onoare!
Începând să citesc, tocmai voiam să întreb cum aş putea vedea Egoistul fără să văd Puricele, faţă de care simt o aversiune crescătoare în timp. Apoi am văzut că aş fi putut, cu Mălăele. Deşi, nici acesta nu-mi e simpatic mereu, aş zice dimpotrivă.
Cer scuze fanilor celor doi, îmi plac alţi actori care poate nu le plac lor.
Si eu tot asa cu Puric, si tot crescator in timp.
Dar poate ca e incapacitatea mea de a-l intelege.
Si eu tot asa cu Puric. Deja am o reactie viscerala de respingere. Omul imi da fiori.Cred ca este capacitatea noastra de a intelege.
Mie mi-e dor sa merg la teatru. Trond, profesorul meu particular de limba norvegiana, in timpul ultimei lectii pe care am avut-o cu el (aia extraordinara cand am putut in sfarsit sa-mi gasesc arhitectii atat de doriti la mine pe blog), mi-a recomandat sa ma duc sa vad “Cui ii e frica de Virginia Woolf ?”, la teatrul din orasul meu, care e de fapt chiar teatrul unde a debutat Liv Ullmann http://www.imdb.com/name/nm0880521/ . Eu tare as vrea sa merg, l-am intrebat pe profesor daca nu cumva crede ca ar fi prea prematur, prea greu pentru mine de inteles, acum la nivelul meu de cunoastere a limbii. Mi-a luat intrebarea chiar in serios si a stat o clipa pe ganduri inainte sa imi raspunda ca el crede ca sunt tocmai potrivit pentru asta (sa incep sa merg la teatru adica) la nivelul meu. Domnule, de azi dimineata am avut numai ganduri bune fata de toti profesorii buni (poate nu prea multi, dar oricum, pe ei ii tin minte, pe ailalti i-am uitat) pe care am avut norocul sa ii am in viata mea. Eu admir si respect foarte mult profesorii talentati si chiar cred ca am sa deschid un subiect intreg pe blogul meu despre asta, ca un omagiu pentru cei care mi-au fost dascalii cei mai buni in trecut.
Ce pacat ca D. este atat de lenes si ne-interesat sa invete norvegiana, ca am fi putut sa mergem impreuna la teatru, va dati seama ce misto ar fi fost. Asa, o sa trebuiasca sa merg singur.
Mourir pour des idées ? Oui ! Mais de mort lente.
http://www.analysebrassens.com/?page=texte&id=120&%23
Pentru cei care sunt departe de Puric (cine o fi el), sau nu pot sa-l sufere, (sau amandoua), gasiti textul piesei aici.
Originalul Самоубйца – pentru cei poligloti de tot 🙂 – nu l-am gasit- btw. regizorcautpiesa . ro este site-ul unde caut eu de obicei texte de teatru care nu sunt ‘clasice’, in sensul ca nu le avem cu totii in raft gata sa le citim cand vrem.
Самоубйца este o pieasa intr-adevar ‘entertaining’ (‘tehnica literara’ este asemanatoare pieselor lui Caragiale).
Foarte interesant este ‘negoţul’, repectiv ‘loteria’ cu scrisori de adio, adica scisorica prin care cineva sa-si ia adio, mai bine zis ‘trebuie sa isi ia adio’, dupa ‘aranjamentul’ facut de cei pentru care cel ‘obosit de viata’ a devenit un fel de obiect:
– pentru o pulpă de berbec ca victimă a reviziei financiare
– din cauza mîrşăviei colaboratorilor de la organele de autocontrol
– de vina e presa noastră
– în folosul intelectualităţi
– pentru stricata aia (de femeie)
Foarte interesant gasesc dialogul urmator (care pare sa fie mereu actual, pe timpul lui Nikolai Erdman, ca si astazi):
Aristarh Dominikovici: “Nu mai bine v-aţi gîndi dragi tovarăşi ce e aceea intelectualitatea? Dorim să ne facem cît de cît ascultaţi. Să se ţină seama de noi dragi tovarăşi.”
Părintele Elpidi: “Trebuie să cucerim tineretul. Trebuie să-l atragem.”
Aristarh Dominikovici: “Da dar cu ce? Cu ce să-l atragem?”
Ahem… over to you, Blegoo, acum raspunde, deci:
Cu ce vrei sa ne atragi ? Cu latratul nu merge. 🙂
# 7: Ce misto ! Uitasem complet de Brassens ! Nu cred ca l-am mai ascultat de cativa ani. Cred ca tonalitatea vocii lui imi place desi este parca o idee un pic mai sus decat imi place mie de obicei, dar oricum e misto de tot. Chiar acum il ascult, cred ca o sa-i pun link la unul din cantecele lui pe blogul meu in sectiunea de muzica (care mi se pare cam plictisitoare in momentul de fata). Ce cantec imi recomandati ? Eu nu am amintiri deosebite afective legate de vreun cantec de-al lui, si nici nu cred ca am ascultat toate cantecele lui, desi as vrea poate sa am ocazia sa ascul mai multe de-a lungul timpului, de aia va rugam pe voi sa-mi recomandati unul, ca eu nu le prea stiu. Poate ca asa il conving pe D. sa ii placa macar UN francez, ca tot a zis ca ii uraste pe toti, si poate asa o sa ma duca si pe mine la Paris.
# 8: Ce tineret sa atraga Blegoo ? Nu ziceai parca ca ai 37 de ani ? (sau ca ti-e frica sa implinesti 37 de ani, ceva de genul asta, poate n-am inteles eu bine ca eram preocupat cu examenul.) Oricum ,in orice caz nu poti sa spui ca dupa 30 de ani esti tanar. Tanar te poti numi doar sub 30 de ani, dupa parerea mea. Eu nu ma mai consider tanar, dar imi place, sigur ca ma flateaza sa fiu vazut asa uneori, dar stiu ca nu-i adevarat.
Grrl, să-ţi dea Dumnezeu sănătate! Merg acu să văd.
Madelin şi Diligent, la mine a fost respingere la prima vedere. Toţo din jur mă certau că sunt prost, că acuz omul fără motiv şi, întradevăr, nu aveam argumente să le ofer. Tot ce le puteam spune era să aibă răbdare, că până la urmă se vor lămuri şi ei.
@Nea #9.
Multumesc, Nea! Să vă audă Domnul! – si vă doresc să vă dea sănătate si dvs!
(… si vedeti, poate puteti să organizati niste sampon anti-paduchi pentru copii aceia de care spuneati mai deunazi – că de cand am aflat de asta nici nu pot sa mai dorm linistită, si am mereu cosmare despre copii cu paduchi in Romania – daca imi dati adresa pot sa va trimit sampon anti-paduchi pe cheltuiala mea).
Dragă Vlad, nu e vorba de “Egoistul”, cum scrii de două ori, ci de “Sinucigaşul”. Un act ratat foarte reuşit!
Egoistul e cu totul altceva, chiar dacă tot la TNB şi tot la Sala Amfiteatru.
“nişte cozi ca pe vremea lui C.”
Pe soţia ta o cheamă C.????????
@A.
#11
Si eu crezut mai intai, ca si dvs., ca Vlad, possibly, a facut o eroare.
Dar, daca ati vazut piesa (si il cunoasteti bine pe Vlad) puteti sa intelegeti usor ‘eroarea’, daca nu, citez eu aici un pasaj din piesa:
Kleopatra Maksimovna:” Cetăţene Podsekalnikov dumneavoastră oricum vă împuşcaţi fiţi drăguţ împuşcaţi-vă pentru mine.”
Semion Semionovici (Podsekalnikov): “Cum adică pentru dumneavoastră?”
Kleopatra Maksimovna: “Ah nu fiţi atît de egoist Podisekalnikov împuşcaţi-vă pentru mine.”
Semion Semionovici: “Din păcate nu pot. Am promis deja.”
Vedeti, asta e diferenta intre Vlad si noi, noi facem erori simple, in timp ce ‘erorile’ lui Vlad sunt ‘erori’ subtile. [with other words, el a vrut sa planteze un ‘Salsifis’… ]
—–
ps: Vlad, degeaba spui acum ca nu, a fost adevarat o eroare, nimeni nu te crede (eu in nici un caz…) 🙂
@’typing errors happen’ [#10.]
sampon anti-paduchi pentru copiii aceia
Da, ne-am ameţit de tot cu egoistul sinucigaş.
Grrl, de şampon anti cred că au nevoie întâi părinţii.
“Vlad, degeaba spui acum ca nu, a fost adevarat o eroare,…”
Intr-adevar, n-a fost eroare.
A dorit sa vada cat de atent este citit blogul…
Si eu am postat ieri ca mi-e dor sa merg la teatru, dar vad ca mi-a disparut postul in neant undeva, asa ca o sa repet, pe scurt, nu va speriati, si mai ales nu fugiti de sub acest subiect foarte placut, ca mie mi-a recomandat profesorul meu de limba norvegiana sa ma duc sa vad “Cui i-e frica de Virginia Woolf” la teatrul din orasul meu, care este chiar teatrul unde a debutat prima oara pe scena actrita Liv Ullmann http://www.imdb.com/name/nm0880521/
@Anonim #15.
Hey, Anonim, eu numensc ‘fenomenul’ asta Salsifis (cum am zis in #12.), unde in titlu (dar nu neaparat, uneori chiar si in mijlocul postului) se ‘planteaza’un fel de ‘eroare’ cu intentia de a demonstra ca noi si asa nu ne concentram pe ce spune (sau vrea sa spuna) el.
Vezi postul “Salsifis”:
http://dulce-mahala.tapirul.net/2011/01/27/salsifis/
Btw, A. (#11.) a observat ‘Salsifis’-ul, dar nu stiu daca a inteles ca e un ‘Salsifis’. 😉
Imi permit sa încep cu o “gluma”: pentru Puric nu e greu sa fie antipatic. Ma rog…
N-am vazut piesa, vin în mai la Bucuresti si poate am s-o vad daca arunc buzduganul si-mi ia altcineva bilete. Scena, asta-i singurul loc unde ar trebui sa înteleaga ca este cu adevarat valoros. Nu bisericile, salile de conferinte, canalele TV sau editurile. Sunt destui cei care ne dau lectii fara sa le cerem.
Dupa ce am citit cartea “Despre omul frumos” cred ca omu’ a luat-o rau pe aratura…
Eu am vazut piesa la Timisoara si de atunci a trecut ceva vreme. Uneori imi mai fug gandurile la ea, dar imi fug si cuvintele, nu am putut sa scriu nimic despre piesa.
Nota: piesa mi-a placut.
Vlad, sefule, sunt foarte dezamagita ca ati schimbat… ‘Salsifis’-ul? 🙂
(Egoistul suna muuuuult mai potrivit.)
Vlad a spus:
“Postul ăsta
http://dulce-mahala.tapirul.net/2011/01/27/salsifis/
îmi confirmă o veche teorie: nu contează ce titlu pui.”
( http://dulce-mahala.tapirul.net/2011/01/27/salsifis/#comment-13676)
Cora, Drcraciun, care vă e dor de teatru romanesc, aveti aici nonstop:
http://www.eteatru.ro/?page_id=12
# 25: Multumesc foarte mult. Chiar nu stiam de site-ul asta. Cand l-am vazut chiar pe Mariveaux in capul listei, chiar am batut din palme de placere in real time !
# 25: Nu te supara ca te interpelez direct dar mi s-a parut ca ti-am vazut numele ID mentionat pe undeva pe un blog zilele astea, desi numai tin minte unde si nu stiu daca era chiar vorba despre tine sau e doar o coincidenta de nick. Ai si tu cumva blog ? Daca da, si daca esti interesat sa fii vizitat din public, adica daca e “open house”, zi-mi si mie care e adresa ta. Daca nu vrei sa o spui aici vino si pune-o intr-un un comment sub Lacan&Co (post-sectiune dedicat blogurilor) pe blogul meu. (Nu e o reclama la blogul meu, vorbeam doar cu # 25.)