Crima din parcul H.

În dimineața asta, ca în fiecare dimineață, mi-am priponit bicicleta într-un loc anume din parcul Herăstrău, și m-am așezat pe o bancă ca să citesc câteva pagini din cărțoiul pe care îl care după mine de vreun an.
Soarele matinal, deja sus pe cer în perioada asta a anului, se cernea agale printre frunzele furibunde. Petalele de salcâm se învârtejeau în briză, formând mici cicloane parfumate, în timp ce puful plopilor stătea pur și simplu suspendat deasupra lacului, ca într-o dioramă. Nu puteam să citesc de vacarmul păsăretului din jur.
Cât de frumos e locul ăsta. Și ce tâlhar ticălos sunt că l-am stricat, făcându-l parte din drumul meu zilnic către serviciu.

Lasă un răspuns