Guest post Blegoo!
Care este ea.
A fiecăruia?
Ori a noastră?
Cine suntem… de fapt?
Ce ne definește?
Dar mai alea… unde ne definim? În ce context? Pe ce sait? În ce scop?
Relativ recent… am pus întrebarea asta în legătură cu anonimatul oferit de avataruri, de porecle și pseudonime. Cine se simte… să glăsuiască.
Unii… cum ar fi we, bunăoară… refuză să recunoască realitatea dedublată. Alții… se bălăcesc în ea… mulțumiți în anonimatul inexistent.
Alș… știe toată lumea cine e el… de fapt.
Întrebarea este… egalizăm “alș” cu “Alex Leo Șerban”?
Eu cred că nu.
Așa precum nu-l egalizez pe Vlad Stroescu cu “Pelicano solitudinis”.
Indiferent cine sunt eu… am o anume identitate în mahala… ori cel puțin… așa îndrăznesc să cred.
Am altă identitate… ori personalitate… atunci când discut probleme pe saituri străine… și altă personalitate atunci când scriu pe gloaba personală.
Scriu altfel… discut altfel… poate asta mă face un caz de “personalitate multiplă”?
Recent… m-am guglit de bună voie… și nesilit de nimeni.
Ca nume REAL cât și ca avatar/pseudonim.
Sunt fericit să raportez… că nu contez… ca referințe.
Nici la una, nici la alta.
Totuși… asta ridică întrebarea: cine-s eu… de fapt?
Dacă nu contez… dacă nu sunt trecut în catastifele guglea?
Suntem ce pretindem că suntem… ori suntem ce suntem… de fapt?
Fiindcă… dacă vreau să fiu cine sunt… se cheamă că nu exist.
@we
Domnule, daca ati spus ca le stergi, trebuie sa va tineti de cuvant si sa le stergeti – post-ul & comentariile, cu totul – de pe computer de asemeni.
(iar daca doriti sa le cititi pe toate inca o data candva mai tarziu, nu e nici o problema, ca si altii le-au copiat si le au pe computerul lor 🙂 … )
@grrl: ei, pe computer nu mai tine. caci este al meu. e ca si cum mi-ai cere sa sterg de fiecare data istoria de la browser.
vlad a lasat serviciul de RSS, care aduce in fiecare computer posturile si comenturile aferente, asa ca…asta e.
nu pun ca si blogul e tot al meu, la modul propriu.
nu mai pun ca scrisesem nota ca nu este postul meu + motivatia.
dar cand am citit “agentie umana” si reificare”, am cazut pe spate. mai rar asa ceva.
en fin. omul cat traieste invata. cum sunt altii.
Ramane foarte simplu. Iti multumesc ca ai facut ce te-am rugat in nume propriu si ca inainte de asta te-ai adresat lui Vlad Stroescu cerandu-i acelasi lucru in ceea ce te privea. Apreciez demnitatea ta.
@we
Ei, lasati acum “agentia umana” si “reificarea”, recunoasteti pur si simplu ca le-ati sters pentru ca ea v-a rugat foarte frumos sa o faceti, si dumneavoastra sunteti amabil si de inteles, si ca urmare ati raspuns cererii. Asa suna muuuult mai frumos! 🙂
whatever @grrl.
A zis cineva “cuțu-cuțu”? A chemat cineva cățelu’?
Io-te… aici sunt, dând din coadă…
“Egzistența konstă în comentariile la propria operă” zicea nemuritoru’ Ghete, iar eu nu pot să fac mai bine de ce sfătuia el, nu?
Comentez la propriul meu post, o acțiune demnă dă o tragedie mai bună, ori așa spunea unchiu’ Bili Șecspir.
“Om trăi și om cârcoti!” – Gambetta, Opere Alese.
(a se remarca trei citate la 3 paragrafe, că m-am scremut, zic)
“I knew Gogu Kaizer… and you senator… you ain’t no Gogu Kaizer!”
(în fine, mi-a dat cu “ham” la antispam….)
Blegu’ e prost prin definiție, fiind el un bleg.
Să te superi că ești ceea ce ești… pare ceva dincolo dă bine și dincoace dă rău, zic, ca să citez ‘telectual, zic.
🙂
În altă ordine de comentarii, vreau să zic (și sper să nu mi-o iei în nume de rău) că nu-i bine să te amesteci în conversațiile altora… cu ‘osibire când ele capătă oarece temperatură ‘telectuală, zic.
Lătrătura mea, din cotețu’ meu.
Deci… nu-i frumos să tăbărâți două pă unu’, zic.
Se poate interpreta…
🙂
Ca să calmăm spiritilii… V••d a șters… “ui-ui-mămăligă-n cui™©” a șters… și nici io nu mă simt prea bine. Murim cu toții… încet.
Avem cașul dă guglea de la V••d, cașul dă guglea dă la Uiii™©… da’ n-avem nimica dă la blegu’.
Eh… asta e, nu poți să le ai pă toate…
Cum zice una din nevestele mele:
“Cea mai frumoasă femeie dân lume… nu poate să-ți dea decât ce are, blegule!”
(da, am mai multe neveste. Probleme, careva?)
🙂
@V••d: Sanchi, ai desumflati tu situația?
:))
Acuma… serios:
În retrospectivă… dacă lăsai cearta să continue…. murea de la sine.
Cine se certa?
Io și Uii-mămăligă-ncui™©. Doi fraieri.
Restu’ lumii se distra de pe mantinelă…
Cam cât crezi că aș fi ținut-o… ‘nainte să zic: “ăl mai deștept cedează primul”?
Cam foo… 10-12 comentarii, nu mai mult.
Deci… io nu pricep:
Cum ar veni…io vreau să mă gudur pă lângă mahala, deși stau acolo tot timpu’.
Să ne fie dă bine?
Să mor io, țațo… dacă înțeleg.
Aș vrea să fac o declarație, alea…
Nu de venit.
(sunt bleg… nu-s prost)
Ceva gen… care se poate interpreta.
Deci, de la bun început… spun, afirm și susțin că nu-i comentariu la stilul “Învățăturile Înțeleptului Blegu’, către fiul Său UiiMămăligă-n Cui™©”
E doar o observație simplă, bazată pe experiențe personale, incluzând – fără a se limita – păreri la mâna a 2-a.
Așea… deci serios:
“COMENTATORUL-AL CĂRUI-NUME-NU-TREBUIE-MENȚIONAT-DIN-CAUZE-DE- SCANDAL” are un talent deosebit… posibil unic la nivel mioritic… de a se face greșit înțeles de audiență.
Personal… am încercat să sugerez că poate fi din cauză de sinceritate totală, în dauna formei de comunicare.
Evident, mi s-a dat peste bot… de mi-a sărit balele.
Dar… “COMENTATORUL-AL CĂRUI-NUME-NU-TREBUIE-MENȚIONAT-DIN-CAUZE-DE- SCANDAL” nu e răutăcios… per se… (A•ș e un exemplu, deși la el e ceva stilistic, mai degrabă decât o ticăloșie înnăscută) ci pur și simplu incapabil de ce se numește “empatie”.
Definită ca fiind capacitatea de a înțelege ce vrea interlocutorul să comunice, de fapt.
(Dicționarul de comentat Bleg – revizuit 2009)
Există persoane virtuale ale căror iubire dă moși… err, pardon, de sinceritate, vreau să zic, transcede ideea de comunicare, prizonieri ai propriei identități, cum ar veni vorba. Identitatea devine o capcană, din care unii nu pot scăpa. Identitatea e definită de comunicare, precum bine am remarcat într-un post suspendat/cenzurat…
“COMENTATORUL-AL CĂRUI-NUME-NU-TREBUIE-MENȚIONAT-DIN-CAUZE-DE- SCANDAL” e un exemplu.
Obiectiv vorbind, el nu e un “troll” în accepțiunea definiției. Conform definiției… eu sunt de fapt “trollul”. Eu stârnesc apele, eu provoc, eu latru.
El e doar sincer. Oricine e fără păcat, să dea primul cu piatra.
Așa stând lucrurile, cer, vreau și cerșesc îngăduință și înțelegere.
Pentru un coleg de mahala.
(mi s-a dat “ham” la antispam, ceea ce consider de bun augur)
duduia ‘grrl’ are o idee fixa (sau mai multe – dar cu asta, ne-am obisnuit deja…): k numai EA are dreptate si/sau k adevaru-i numa unu (= al EI).
eu repet & sustin k, in constructia gramaticala “‘farmecul’ intelectual, cit si puterea de convingere (…) unui statement”, NU este obligatoriu sa consideri k ‘farmecul intelectual’ este TOT al statementului – k atare, sa pui ‘ALE unui statement’, ci doar ‘A’.
este drept k ‘farmecul’ nu este posesivizat, dar asta nu inseamna sa deducem automat k el tine tot de statement/argument. in cel mai bun caz, putem conkide k formularea este ambigua.
duduia-cu-idei-fixe pur & simplu nu intelege k ‘filia’ (adik ‘philia’) se vede NU DOAR din folosirea lbii germane (in exces, orice s-ar zice…), ci MAI ALES din anumite ‘marci’ stilistice teutone inconfundabile pe care le presara, subliminal, peste tot 😛
acestea sint la fel de revelatoare pt -filia respectiva precum cantitatea, vizualitatea & repetitivitatea comentariilor semnate ‘grrl’ pt caracterul psiho/emotional al acesteia…
Păi… ce să fac… o să te aranjez și pe tine, nu?
:))
‘A•ș e un exemplu, deși la el e ceva stilistic, mai degrabă decât o ticăloșie înnăscută’… – eh, aici te inseli: ticalosia mea e SI ‘innascuta’, SI cultivata… cu sirg! (& cu stil, of course)
pt k asa-mi place – & mie-mi place sa fac ce-mi place 😛
hihi
hihi
hihi
hihi
hihi
hihi
Guest-comentariu
Atacul-la-persoana vs atacul-la-personaj
(Disclaimar: asta e doar perceptia mea, parerea mea, bazat pe ce mi s-a intamplat mie)
Nota: acest comentariu e inspirat de ultimele discutii apropo de identitate insa e provocat de replica-cu-cafeaua, postata de WE pe topicul pus acum la carantina de Vlad pe mahala si sters de WE de pe Wandering Elf Net Blog)
Internetul, sau majoritatea sa covarsitoare, este un loc de joaca, de dixtractie, de entărteinmănt.
Personajele virtuale care-l populeaza, inventate odata cu forumurile, blogurile si, evident, comentariile, nu sunt decat niste avatare care se joaca intr-o groapa cu nisip virtuala (groapa cu pixeli, that is). Personaje care, din cand in cand, isi mai dau cu lopetzica in cap unul altuia.
Aceste avatare pot avea orice varsta, de la 2 la maxim 14 ani, de ex.
Atacul la personaj, e asadar, un atac beningn. Situatia se imflameaza, trece si nu ar trebui sa lase urme.
Exemple:
Cand als zice (nu dau linc ca blogul meu e inchis):
e injurarea personajului de catre personaj.
Cand malachie-cocosila zice:
Madelin e o vaca.
e injurarea personajului de catre personaj.
Atacul la persoana, insa, e malign.
Cand se trece la saparea internetului spre gasirea urmelor personajului real din spatele avatarului, in niste scopuri ascunse sau nu.
Cand se creeaza situatii care pun nu avatarul ci persoana reala in dificultate (vezi gluma proasta primita de bloggerul Lekktor la facultatea unde preda)
Cand injuratura e la persoana, nu la personaj (de aceea urzic imediat folosirea numelui meu real, de ex)
Exemplu:
– Pas 1: trecem de faza “personaje”, indiferent ca ne placem sau nu si fara sa dam o importanta mai mare decat trebuie acestei intamplari
– Pas 2: pe un tertz blog, lansam senin epitetul ‘madelin este un tabloid pe doo picioare’
– Pas 3: enervat de replici (pe topice inflamate in consecinta) continuam la fel de senin: “madalina (atentie: folosirea nejustificata a numelui real) e o mincinoasa” (pe blogul Mahalalei, nu gasesc acum topicul. De aceea sugeram ca, daca Vlad a pus la index un post cu tot cu comentarii, poate sa sterga si comentariile in care suntem injurati, contrar principiilor lui de neutralitate in moderare)
Persoanele reale au 25, 30, 42, 51 sau 60 de ani.
Si au alte treburi decat balariile internautice.
Pentru deintelesul meu, nuanta e alta, ca de aia m-am si ofticat si am ramas cu urme care se vad cu ochiu’ liber:
I am a person with feelings
Asadar, cand Blegoo spune despre WE:
Eu zic: in lumina celor spuse mai sus, daca e doar sincer, e jale.
Mai degraba cred ca e repede-suparacios (vezi sfarsitul abrupt al lunii de miere cu Sultana), nu are o exprimare politicoasa (abuzeaza de apelative gen: dude!, woman!, desteptule!) si are issues de care, totusi, nu noi, personajele, suntem vinovate, si cu atat mai putin persoanele reale.
Asadar e sincer-subiectiv nu sincer-obiectiv.
Asadar, personajele cu personajele, persoanele cu persoanele. Si cu masura in toate, zic. Iar politetea, amabilitatea si manuirea cu grija a cuvintelor n-au stricat niciodata, nimanui.
Comentariul meu anterior a se ceti ca gluma nevinovata.
Comentariul meu anterior e ca o parodie, asea.
Pentru ca Vlad mi-a adus aminte de lolcats, comentariul meu anterior e o incercare de gluma inocenta.
Grrl, commentu’ dinainte e in gluma, sa stii.
:))
Comentu’dinainte, gluma, nene!
In comentariul anterior am intentionat sa fiu iumpartiala si rece, parodically speaking :))
domnilor, am senzatiunea ca in peregrinarile mele prin europa cea inzapezita am pierdut neste evenimente. este?
ma lumina si pe mine careva?
“…..
Şi deodată, dintre dealuri
Se desprinde larg un zvon
Depărtat şi monoton,
Ca un murmur lung de ape
Revărsate peste maluri…
Creşte-n luncă, mai aproape,
Umple văile vecine
De răsunet mare…
Vine!…
Fulger negru… trăsnet lung
Dus pe aripi de furtună,
Zguduind pământul tună,
Zările de-abia-i ajung…
Parcă zboară,
Parcă-noată.
Scuipă foc, înghite drum,
Şi-ntr-un valvârtej de fum
Taie-n lung pădurea toată…
A trecut…
Dinspre câmpie,
Vuiet greu de fierărie
Se destramă în tăcere…
Scade-n depărtare…
Piere…
Iar în urmă-i, din tufişuri,
De prin tainice-ascunzişuri,
Se ivesc pe jumătate
Păsărele ciufulite,
Alarmate
Şi-ngrozite:
Cine-i?… Ce-i?… Ce-a fost pe-aici?…
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze şi pitulici.
Doar un pui de piţigoi,
Într-un vârf de fag pitic,
Stă cu penele vulvoi
Şi făcând pe supăratul:
— Ce să fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul…”
Adică… mai nimica.
Da’ dacă insistați… coane T••••••e…
🙂
http://test.blegoo.com/?p=164
Noo, same ol same ol.
And I still got love for the streets.
Snoop Dobitoc
Repăr ca vanila ace of base şi nana la un loc.
Monsieur Stroescu, ce fel de language mix are you speaking?
Vai ce depeizat sunteti!
@madelin: păii… mdeah.
Înțeleg (sunt bleg, da’ nu prost).
Sincer să fiu, mie-mi pare rău dă toată amețeala asta…
Subiectul mi s-a părut unul bun de discuție… e ceva care probabil ne preocupă pe toți, la un punct de.
O kestie de considerat ar fi replika lui alș… aia cu “…io-s rău oricum…” alea (citez din memorie).
Desigur, oricine poate recunoaște un “personaj” care își menține “identitatea”…
Dar avem apoi situația Sultanei… care e ce se vede… n-are personaj ca atare…
E oare cinstit, corect…. s-o persiflăm… dacă așa ne vine?
Bazat pe stilul de comentat, conținut și idei, desigur.
Cumva… devine dificil… fiindcă ea n-are “personaj”… ori asta nu mi se pare corect față de restu’ comentatorilor. Adică… ea are avantaj din start.
Deci… nuș’ ce să zic la asta… adică, n-am soluție etică.
E un conundrum, care vaz’ică.
Aștept provincia, așadar.
Faza cu amenințări de “…las’că aflu io…” e tragică, fiindcă nu mi se pare caracteristică persoanei. Știu io… poate a fi fost o zbârceală de moment, ceva neintenționat… ceva declanșat de realizarea lipsei de argumente la discuția precedentă – aia cu “… io vreau să se șteargă mențiunile la personaju’ meu…” etc.
Din nou… nu știu, n-am idee.
Zic că-mi pare rău.
Promit să fiu cățel cuminte.
M-apuc să scriu poeme-n proză de dragoste, iubire și melancolii blegoase.
Zic și io.
…ah, da! știam c-am uitat ceva: propun să renunțăm la cenzuri de nume de “personaje”, precum și la faza cu” asta-i miștocăreală, nu dați atenție”.
Mi se pare oarecum jignitor, intelectual vorbind.
Dacă trebuie să explici cuiva gluma… ori s-o etichetezi ca atare… din două una:
1) Ori tu n-ai haz.
2) Ori interlocutoru’ n-are haz.
“…Din această dilemă…” alea-alea.
Welllll, it’s quite to the point… Yeahhh!!!
🙂
N-ai putut să te abții, gîrrlițo, nu?
:))
Ai văzut deschiderea, ai sărit la beregată, nu?
@Blegoo
Ah, daca tot ma ‘demascati’ ca apartinand miscarii ‘bas-bleuisme’, pot sa va spun ca ciorapeii mei albastri sunt foarte mici, de fapt numai niste micute sosete, foaaaarte ‘diminutivale’ – adica şosetuţe albastrele de bobocei mici de intellecto-gârrrliţa, iar daca daca vreti sa observati ‘bas-bleuisme’ adevarat uitati-va la Ms Banulescu, ea poarta ‘the heavy version’ de ciorapi grosi nedepeizati, din lânǎ albastrǎ de oie mioriticǎ. Noi doua avem totusi ceva in comun (in afara de culoarea ciorapilor): jucam in a ceeasi piesǎ de Moliere (Les Femmes savantes) – dar eu o fac pe ton ‘parodios’, ne-autentic (din cauza de oarecare… depeizationament … und alea…) 🙂
@Blegoo
Deschiderea? Ce deschidere, Nea… Bleggoo? Deschidrea post-lui intreaba:
“Care este ea…?
Si multe beregǎţi s-au sacrificat, si raspunsul inca cu s-a dat.
Numai despre cotetul dumneavoastra stim intre timp mai multe amanunte, si anume ca aveţi niste cârpe vechi în chip dă mobilier. Si alea… Mai ales ‘alea’…
:))))))))))))))))))))))))))))))))))))…
Da’… șosetuțele gîrrliței… e cu pomponei?
Întreb, nu dau cu paru’…
:))
Gîrrlițo… comentăm, deci există, deci avem identitate, care este ea, identică cu fațetarea maieului tapiresc.
(doru ar pune-o mai bine ca mine, deși în mai multe neologisme…
:))
@Blegoo
Ati spus pomponei? Sunteti un depeizat!
Nu se spune pomponei, se spune ciucuraşi, sau ciucurei (singular: ciucure, diminutiv: ciucurel, dimin.pl: ciucurei, cateodata şi ciucuraşi).
Just that you know!
Băi… tu stai cu dicționaru-n mână?
Te-au speriat Validé și alș?
:))
Nu băga de seamă, zic…
oh mon dieu: se pare k exista cva si mai boring decit varianta ‘grrl pedanta’ – este ‘grrl asa-zis amuzanta’… lasciate ogni speranza!!
Simți că-ți scapă prada, hăh?
:))
@Blegoo
Dear Mr Blegoo,
cum puteti sa presupuneti ca m-ar speria Alș?
Doar am observat cu totii ca Alș nu poate sa faca diferenta intre plural si singular (la pronumele posesiv, in limba româna)? (vezi aici:
http://dulce-mahala.tapirul.net/2010/12/14/identitatea-guest-post/#comment-12604 )
Sau vreti sa insinuati ca m-ar speria faptul ca Alș foloseste cuvantul ‘kur’ in every second sentence?
In mod manifest Blegoo vrea cu orice pret,inclusiv acela de a nu fi cel mai “inteligent” si sa “cedeze”, sa-si amelioreze contributia în mahala. Dar… “La laudacul laudat, sa nu te duci cu sacul” – vechi proverb shqipitari :)))
@Grrl: Felicitari, sunteti la prima exprimare metaforica de cand va citesc eu. Vedeti ca se poate?
Epitetul “bas-bleu” lasati-l lui Blegoo care l-a introdus cel dintai in discutie, la fel si piesa “Femeile savante” pe care nu ma indoiesc ca ati citit-o, insa mi se pare inutil sa discutam despre ea fie si in modul elevat in care doriti dvs., fiindca Blegoo pare sa aiba un discurs sexist (in sensul de discriminatoriu in detrimentul femeilor) si totodata un discurs sexualizat (in sensul de incarcat de conotatii sexuale pe care le imprima si replicilor celor mai inocente ale altora), discurs pe care eu fiind plecata de mult din Romania il uitasem, si ma indoiesc ca in Germania e la moda.
Privind amestecul lingvistic rezidual care inca bantuie unele mesaje, nu suntem in stadiul “Les Femmes savantes;” suntem in stadiul de “Chirita in voiaj” (fara aluzie la bicicleta lui Vlad):
“În Paris! minunea minunilor! târgu Vavilonului din zilele noastre! Am ajuns noaptea şi am tras la un otel din uliţa: Geofroi Marie, adică: Mi-i frig, Marghioală…”
…Ei și dumneata, țațo…
Era figură “dă stil”… apropo de cum se străduie alș să se dea rău și temut… da’ nu prea îi iese…