Odată ce-ți intră un gărgăune în cap… e greu să scapi de el.
Mie mi-a intrat d-aici:
http://lebada.wordpress.com/2011/09/21/miercurea-fara-cuvinte-sa-ne-amintim-de-dumnezeu/
Ar fi ieftin să ridic subiectul ortodocsiei de rit răsăritean… ce e biserica ortodoxă și ce vrea ea de la noi.
“Căcălău Măria Ta” (vorba lu’ Kogălniceanu) de posturi anti-religioase prin internețul mioritic.
Problema e diferită.
Diferența între “credință” și “religie”.
Poți să îndeși “credința” în “religie” oricând – se practică zilnic.
Dar e dificil să lipești “religia” în “credință”.
Problema e una de confuzie de termeni: “credința” nu-i tot aia cu “religia”.
Religia implică ritualuri, cântece, chițibușuri.
Chestie de organizare.
Nu că e ceva rău… în sine… organizarea.
Precum o armată… o oștire religioasă nu se poate baza pe “credem fiecare ce vrem fiecare…”.
Nu nene… trebuie să credem fix ce se dă de la comenduire.
Să postulezi o credință bazată pe “fiecare cu aia a lui și toți cu aia a mă-sii” e o rețetă de zăpăceală socială, cred eu.
Revenind în spațiul mioritic… carpato-danubian… eu remarc o confuzie socială:
1) Democrația e egală cu Anarhia.
2) Credința e egală cu Religia.
3) Și tot așa…
De la politică la economie… și de la intelectualism la sfertodoxism.
Suntem incapabili să definim ce suntem.
Ca să definești ce ești… trebuie să ai o credință… în ceva; în tine, in ce zice Băsescu… în ce se propovăduiește de la Mitropolie.
Credința te definește.
Noi n-avem.
Credință, zic.
http://xkcd.com/659/
@Vlad/50:
Poate că pentru a explica mecanismul e nevoie de o credinţă (deşi emergentismul e mai degrabă lipsa unei explicaţii, pentru că de explicaţii “din alea” se ocupă mai ales reducţionismul). Dar pentru mecanism în sine parcă n-ar fi necesară credinţa… cel puţin aşa mi se pare.
Desigur. Bănuiesc c-ar fi extrem-extrem de obositor pentru o persoană să fie într-o stare de circumspecţie perpetuă, gata-gata să-şi pună sub semnul întrebării pattern-urile pe care le-a observat cu atenţie până atunci în lumea înconjurătoare, lemele pe care le-a dedus în căutarea Marii Teoreme (na! c-o dau şi eu în poezeala…), aşa că, la un moment dat, n-o să se mai îndoiască de pattern-urile sau lemele obţinute până atunci. Iar pattern-urile acelea, ori lemele acelea e foarte posibil să devină credinţe.
Nu spun că o credinţă e doar efectul oboselii critice a unui om (probabil că îndoiala perpetuă {duce la | e efect al unor} boli psihice, nu ştiu), dar trebuie să recunoşti şi d-ta că o îndoială nefinalizată într-o credinţă sună ciudat. O îndoială finalizată într-o credinţă suna un pic
pornosexi.🙂
Ori ciudati, ori porno. Ca vad ca altfel nu se poate. (Rezolvarea dilemelor filosofice merita eforturi, e drept, dar nu se poate macar sexi?)Dar hai sa o luam altfel. Cu sfarsitul. Care-i drumul indoielii catre normalitate? Astept cu nerabdare raspunsul.ronfl
@diligentreader/53:
Done. 🙂
Păi, îl povestisem oarecum mai sus: îndoială-intuiție-confirmare-credință.
Acuma s-ar putea trage (greșit) concluzia din cele de mai sus că toate credințele sunt rezultate ale unor îndoieli “rezolvate.” Dar asta e doar o parte a sursei de credințe.
Capacitatea critică mi se pare o facultate mintală dobândită (nu sunt sigur de asta totuși); înainte de dezvoltarea ei credințele (“nu e frumos să stai cu degetul în nas”, “copiii cuminți nu fac niciodată pipi în pat”, etc.) sunt inoculate pur și simplu pe un teren virgin.
Și, poate, sunt și alte surse de credințe. Astea mi-au trecut mie acum prin cap.
@ CST-Link:
Da, da, da. Numai ca vad doua categorii de critici. Unele epidermice si altele rationale. A doua as zice ca este o facultate dobândita
@ Blegoo #46: Am si eu o rugaminte. Nu reusesc sa inteleg exact ceea ce ai vrut sa spui prin “Eu cred că tu te strădui să dovedești că așa e” si nu vreau sa ma reped sa raspund aiurea.
In privinta “dusmanului”… nu stiu ce sa zic… eu unul n’am nici o problema din a fi de acord cu tine atunci cind ceea ce spui e similar cu ceea ce gindesc eu, sa deschid ochii la argumente atunci cind ele imi suna plauzibil, la fel cum n’am nici cu a’mi exprima dezacordul. Iar cind mie mi se pare ca sari calul, aleg calea ignorarii temporare pentru ca nu mai am energie pentru dispute doar de dragul disputelor. Si asta e valabil nu doar in cazul tau, e o abordare generala. Ba mai mult, imi doresc sa fiu tratat similar.
MBadragan a zis:
O intrebare mica.
Ailalti, putinii, care cred in axiomele actului religios, nu au mobil?
(o finalitate tot trebuie sa existe si la ei: macar o dorinta de mantuire, whatever that means)
@Madelin “Ailalti, putinii, care cred in axiomele actului religios, nu au mobil?”
Eu unul nu cred ca este utila definitia “tare” a altruismului (in orice manifestare a lui, inclusiv in credinta religioasa). Asta pentru ca sintem fiinte (quasi)rationale ale caror acte, in majoritatea cazurilor, sint rezultatul unei intentionalitati. Cum ar veni, fac ceva pentru ca am un motiv sa fac lucrul respectiv (oricare ar fi motivul, oricit de absurd). Iar la baza acestor motive se poate sapa si pot fi interpretate cu usurinta ca nu tocmai lipsite de “interes”. Altfel spus, este teribil de greu, daca nu imposibil, sa demonstrezi ca un act este altruist in sensul tare al cuvintului. Adica mai bine uiti cu totul de altruism 🙂
Reconsiderat intr’o acceptiune ceva mai slaba, chiar cred ca altruismul manifestat in credinta religioasa exista si se manifesta la unele persoane. Vezi, ca exemplu, Maica Tereza. O eventuala motivatie interioara a ei de tip “obtinere mintuire” devine oarecum irelevanta in lumina tuturor actiunilor ei facute in numele credintei.
Truismul turismului altruismului.
A trecut A sceleratul ?
@ B.deComp:
Like!
(…snif…)
@ B.deComp:
Scelera şi ciocanul.
B.deComp a zis:
E doar personAlu’ dă Pitești, de la douășpe noapteA.
@ Madelin:
“(…snif…)”
Madelin, nu mai trageţi pe nas că iar începeţi să strănutaţi şi vă curge sânge!
@ B.deComp:
Nenea Blegoo, Nenea Blegoo, pe ei de ce nu-i certi cand fac misto? Ca puteam sa zic si eu cu scelerarea da-mi fu frica sa nu jignesc. Cã poate omul e ascetlerat nu ascelerat, cum spun obraznicaturile ala…
#25 – era al meu:
Nu se consideră.
#26 – diligentreader:
Nuș’ de ce, dar am senzația că tu confunzi “credința” (în sensul la care mă refer eu) cu “aroganța”. Videanu (și alții) n-au “credință” – sunt doar aroganți.
Mă rog, așa cred eu; normal că înțeleg unde bați tu, dar nu cred că se aplică la Videanu.
#27 – Dragos B:
Păi… mersi și alea, nu? Nu-mi cade coada să-ți dau credit…
Svejk era un prost care făcea pe prostul – literar vorbind.
Hamlet se referă la argumentul cristologic – “Lord, Liar, or Lunatic” – dar deja ieșim din spațiul mioritic, ori postul meu era destul de îngust limitat, ca topic.
#28 – CST-Link:
Tu introduci ideea că odată ce te-ai convertit la ceva, aia e!
Da, numărul de prozelibili nu e infinit (deși aș putea face cazul că e în creștere continuă – “a new sucker is born every second”) dar aderența la o religie oarecare e în flux continu – cel puțin teoretic.
#29 – Vlad:
Am să încerc să răspund simplu, cățelește, fără să mă refer la fideism ori să-l scot pe Wittgenstein la înaintare:
Propun ideea că “credința” e necesară condiției umane. Nu poți avea “rațiune” fără “credință” – ca specie vorbesc. Caterinca cu “gândesc, deci exist” nu adresează problema instinctului. Poate alte specii gândesc, poate nu – nu se știe. Dar toate au “instinct” – adică funcționează fără nevoia de “rațiune”.
Credința (religioasă ori nu), oferă reguli de joc pentru “rațiune”.
Românii… fiind lipsiți de credință, sunt iraționali – și nu mă apuc să dau exemple din parlament ori din tramvai ori de pe bloguri, că le vedem și experimentăm zilnic.
#30 – CST-Link:
“…sunt de acord că o credinţă poate capacita un om. Dar asta nu înseamnă că-i oferă capacităţi nelimitate…”
Depinde de ce consideri ca fiind “capacități” – ai oferit exemple din domeniul fizic – normal că un om, indiferent de credință, nu poate să explodeze ca o bombă cu hidrogen, in and of him/herself.
Dacă mintea ar fi un rezultat emergent al oricărei structuri suficient de complicate, de ce n-are internetul rațiune?
O să zici că are, ca dovadă că e plin de pr0n… da’ eu mă întorc și zic că e doar instinct, nu rațiune, din moment ce n-are credință.
#31 – lektor:
Da.
#32 – diligentreader:
Nu mi se pare că sunteți offtopic, doar tratați filozofic o lătrătură destul de simplă.
Recunosc că nu se poate evita.
#38 – A.:
“…Când mă fac male vleau să fiu Vlad Stloescu!…”
Un adevărat act de credință!
:-))
#40, 41 – MBadragan:
“…dai un inteles putin cam prea extins “credintei”. Incepe sa semene cu orice…”
Păi… da! Fiindcă fără credință – nimica mișcă. Normal că dacă iei la bani mărunți orice, reiese că implică credință, nu?
…….
Nuș’ ce să zic, dar “…sau pentru ca asta ne leaga de comunitate, familie…” mie îmi miroase a “credință”.
#42 – CST-Link:
Probabil că Madelin avea dreptate (am mai zis deja? Ei, și? Ce dacă…) în sensul că e dificil de discutat subiectul, dincolo de limite triviale.
Cred că sărăcia de termeni adecvați e o problemă, dar hai să încerc la modul didactic – da’ să nu râdeți ca vacile-n staul! Încerc să reduc discuția de la complex la simplu, asta-i tot.
Așeaaa… deci:
“…cuvintele “caracterizează” şi “defineşte” sunt folosite interşanjabil…”
Păi, să vedem: cuvintele sunt derivate din “caracter” și “definiție”, da?
Caracterul e ceva personal, intim, alea, în vreme ce “definiția” e ceva mai larg, așa, cam la nivel de specie. Ca exemplu: tigrii (și tigresele) sunt definiți ca fiind carnivori, da’ fiecare are caracterul lui particular.
“…de ce — statistic/istoric vorbind — principalele efecte ale unei credinţe (eventual prost alese) vin uneori în contradicţie cu principalele rezultate ale raţiunii? Implicaţia de mai sus, dacă e luată ad literam, conduce la faptul că o persoană cu credinţă nu poate face raţionamente greşite. Dar, poate, vroiai să spui “conştiinţă” în loc de “raţiune;” atunci e cu totul altceva…”
“conștiința” e un termen alunecos – în special în românește.
Am scris intenționat “rațiune” ca opus la “instinct”.
Conștiința îmi reglează comportamentul etic, moral, bălării d-astea – îmi spune că nu-i frumos să minți, să furi, alea; rațiunea îmi spune că indiferent cât de mult cred eu că pot să zbor (prin aer) dând doar din mâini și picioare… n-o să se întâmple – afar’ de cazul că-mi cumpăr deltaplan ori ceva.
Rațiunea însă… nu-i nici ea de capu’ ei… e un rezultat al credinței, cred eu (deși recunosc că folosesc ambii termeni la cel mai enorm numitor).
#44 – MBadragan:
Păi… DA!
Dar implică o credință REALĂ, nu doar actoria ori actul de a pretinde că.
#45 – CST-Link:
“…nu doar credinţa permite avansul. Îndoiala permite de asemenea avansul…”
Dacă nu ai credință în ceva… cum dreaq’ poți să ai îndoieli?
Vorbesc serios, acuma.
Ia cazul teoretic al unei ființe care nu posedă absolut nici o urmă de credință – de nici o culoare; aia e o ființă fără îndoieli.
Că n-are de ce să se îndoaie, nu?
Scuze pentru limbaj de cartier, da’ eu nu pot să scriu așa frumos ca tine, plus c-am fost nițel bolnav când eram mic.
Offtopic: așa vorbești și cu maidanezii de pe stradă? Cu “d-ta”?
#49 – Cora:
:-)) …
#50 – Vlad:
Asta a fost o lovitură sub centură, zic.
Orice fel de argumente contra credinței au la bază credința în contra-credință, în propriul argument, alea.
Mă opresc aici, pe moment.
@ A.:
Vaz ca ghiciti de la o posta sunetele specifice. De ce, obisnuiti?
Altminteri, io never ever…
(… am sa fac ce zice nenea ala in muzichie, in schimb dvs, din ce in ce mai matur-martir pe zi ce trece. Doare?)
#51 – Vlad:
Mișto…
#52, 54 – CST-Link:
“…îndoială-intuiție-confirmare-credință…”
Taicăă… mi se pare mie ori tu ești partizanu’ metodei științifice în “…avansarea omenirii spre cele mai înalte culmi ale…”?
Nu poți să pui credința în chestii triviale… d-aia credința religioasă e puternică, are valoare, alea.
Nu poți să ai “credință” în știință – că aia se schimbă permanent, nu?
Azi zicem una, mâine alta, și tot așa.
Hai cu exemple, că nu mă doare laba:
http://en.wikipedia.org/wiki/Eugenics
#53 – diligentreader:
Pr0n0, pr0n0!
Da’ zic să n-o luăm cu sfârșitul… călătoria face toți banii, zic; preambulul, alea.
Mozolul.
:-))
#55 – B.deComp:
“…doua categorii de critici. Unele epidermice si altele rationale. A doua as zice ca este o facultate dobândita…”
Și cum o dobândești, dacă n-ai credință?
#56 – MBadragan:
Aaa, aia? Păi… era referire oblică la faptul că mi se pare că ți se pare un subiect “disturbing” intelectual vorbind, nu te simți la largu’ tău, deci, preferi să bagi bancuri (mă rog, vorba vine). Nu susțin că-i chiar așa, doar zic că așa mi s-a părut.
Serios – în orice discuție d-asta, trebuie să existe și pauze de ‘șto, altfel ne zăpăcim de tot.
Aia cu “dujmănia” e doar o alintare bleagă personală – parte din stilul de comentat; nu da atenție… blegisme, alea.
Simte-te liber să nu-mi dai atenție, io nu sunt supărăcios, nu țin pică, alea.
Mă rog, trag linia la unele chestii, dar nu cred că mi s-a întâmplat mai mult de 2 ori în 5 ani. Oricum n-ar fi cazul tău, tu nu ești neam prost, nesimporc ori alea.
#57 – Madelin:
Actul religios n-are treabă cu credința religioasă – mobilul e opțional, cred.
🙂
#58 – MBadragan:
Orice act de altruism e la bază un act de egoism – te simți bine prestându-l, nu?
#59 – A.
Iar mi-ai furat vorba din gură.
#65 – Dragos B:
“…puteam sa zic si eu…”
Eh, n-ai zis… aia e!
Data viitoare, repede-te!
🙂
……………….
Așaaa… deci, am ajuns la zi cu răspunsurile.
Nu-mi place să nu răspund, ori să nu dau atenție la ce zic alții – la ce-am zis eu – mi se pare nesimțire.
Normal n-o să răspund la #59 – #64, că nu necesită răspuns, da’ de distrat m-am distrat.
Mi-ar place dacă am putea să ne întoarcem cumva la premiza postului inițial – “credința la români”.
Hai s-o simplific:
O lăsăm baltă pe aia religioasă – că nu-i mare lucru de discutat – e doar actorie la greu, pretenții și alea.
Poate fi relevant ca fiind ceva legat de “CREDINȚĂ” în sensul general al cuvântului, în spațiul mioritic, nu neg.
Io cred că n-avem (am mai zis, nu?).
Avem aroganță, avem pretenții, avem una și alta.
Da’ credință n-avem.
Nici măcar încredere în noi înșine, chestia care e la cel mai jos nivel al credinței.
În sinea noastră… ne e frică de ne kkam pe noi.
Dacă ăsta ar fi motivul că suntem nația care suntem… nu știu.
„În afară de cărţi nu trăiesc decît dobitoacele şi sfinţii: unele pentru că nu au raţiune, ceilalţi pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de conştiinţă”. (Petre Ţuţea)
Chiar ma gandeam la parabola lui Tutea cu Maica Tereza si batrana care se inchina desculta la icoane. Dar am zis ca o fi fumata intre domniile voastre. O sa ma aventurez totusi: chiar daca o abordare a credintei dintr-o perspectiva elevat-intelectuala pare mai inserata cu valoare decat o credinta neslefuita, in absolut amandoo sunt egale.
Scuzatz, n-am observat ca s-a pus punct dixcutiei cu credinta religiosa or so.
La intrebarea “in ce cred romanii” ar fi onest sa raspundem fiecare dintre noi. Primul care arunca piatra, alea.
@madelin
eu sunt credincios..asta inseamna ca in absolut sunt egal cu A? sa n-aiva absolutul separeuri? sa nu-si arunce ingerii ocheade cu mijloacele auxiliare ale constiintei unuia si altuia?
nu te crez!
N-arunca bre. Decat cand sa plictisesc. Da’ asa nu se pune.
starea normala a ingerului e plictisul..asta e citita.
Madelin a zis:
Cine-a închis ce?!?
De ce dai cu pietre?
Eu am fost printre primii care “au dat cu piatra”, (dar am zis “n-avem”, ceea ce m-ar absolvi cumva de explicatii) asa ca, nu neaprat spun in ce cred eu,ci unde-i lipsa asta de “credinta”: nu credem in ceva orice ar fi. Si acest orice ar fi nu inseamna sa mergi inainte in ciuda tuturor evidentelor ca gresesti (desi au fost si cazuri cand dreptate avea ala de mergea impotriva curentului)ci s-o faci si cand te plezneste si cand nu-ti convine ce inseamna asta pentru tine. Aici se crede azi una, maine alta, functie de interesul propriu (si nu, credinta aia a lui Videanu nu se pune, eu de altceva vorbesc aici). Credintele, religioase sau nu, nici nu ne slefuiesc – mai degraba noi pe ele, dupa cum ne place – nici nu raman in picioare la greu.
@Blegoo nu mai stiu ce nr – multumesc de chestia cu sinteza; e prima oara in viata mea cand mi se spune asa ceva 🙂 mai degraba ma pricep la despicat firul in patru decat la impletit o coada…
@irina
eu nu am inteles ce-ai vrut sa spui, decit in parte..inseamna ca sunt elitist?
@doru
:))) Nu, poate doar eu neclara. Cum ziceam, nu le prea am cu sinteza…
Dar ce legatura are elitismul?
Sa reformulez? (nu, nu, multumim, zise corul, disperat de aiureala)
Mai e o nuanta. ‘Ce cred’ romanii si ‘in ce cred’ romanii.
Io (ca tot am aruncat peatra) cred ca aroganta, prostia si reaua credinta fata de tara si bobor a politicienilor romani actuali, mai ales a celor de la putere (PDL, sa sa stie), e stupefianta. Si mai cred ca noi, ca bobor, in majoritate, suntem inculti, neorientati si rai.
De crezut cred in Dumnezeu (o sa fiu acuzata de forme fara fond?).
Si mai cred si in capacitatea de alinare a muzicii.
@madelin
eu cred ca tu esti intr-o eroare grava..pedele, ca principiu s-a nascut tocmai pentru ca aroganta, prostia si reaua credinta pedeserista devenisera stupefiante..asa ca, cel putin un initiator pedelist a ramas credincios principiului..vezi monica macovei, cristian preda, lazaroiu, etc. ca sa nu zic basescu..
si mai cred ca unii dintre noi suntem culti dar deconectati, pe cit de bine intentionati pe atit de prost informati, iar despre aroganta, ce sa spun..creste direct proportional cu nr. de carti citite.
@ doru:
doru a zis:
sau cu numarul de carti din kindle? io am 1483. dupa ce am sters autobiografiile lui clinton, obama si bush
doru a zis:
Doru, din experienta directa itz zic ca pedeleii le-au intrecut cu mult. Sorry!
Ah, si uitai sa zic, mai cred si in frumusetea si fascinatia regalitatii.
Bruma de civilizatie la care ajunsese Romania interbelica n-ar fi existat nici dram fara venirea lui Carol I.
@madelin
nu te supara, dar arealul experientei tale directe, nu cred, repet, nu cred sa fie concludent..mai ales ca, bucuresteanca fiind, perceptia socio-politica iti apare deformata…si putem invoca macar si un motiv obiectiv..sa zicem, aglomeratia.
@madelin
cit despre regalitate, ca sa spun..e calea cea mai scurta, sigura si confortabila de a fugi de saracie, mediocritate, vulgaritate, plafonare, stereotipie, plictis…nu spun ca si cea mai nimerita.
Doru, Madelin nu e bucureşteancă – poate doar prin influenţă, ca electrizarea.
În legătură cu regalitatea, recomand tuturor “nostalgicilor” să privească la derapajele variilor familii regale, imperiale sau princiare; cele europene, cel puţin, parcă şi-au pierdut minţile şi decenţa. La fel, Mohammad Reza Pahlavi şi Haile Selassie – care oricum s-au dus, făcând loc republicilor. Parcă doar cele din Maroc, Iordania, Tailanda şi Japonia mai ştiu să-şi păstreze demnitatea.
Sincer, decât regele Duda mai bine preşedintele Băsescu. Cine zice pe dos probabil că îl detestă pe cel din urmă.
@ doru:
doru a zis:
Adica Madelin e Cenusareasa?
Să nu uităm de Dipendra
@Dragos B
numai in timpul liber.
lektor a zis:
Vazusem mai anul trecut un film asemanator. Si nu mai dadeam de el. Asta e mai fermecator, cã e mai a la Carl Sagan. Pale blue dot. Care Carl Sagan cand s-a dus in copilarie la biblioteca sa ceara o carte cu ‘stars’ cam banuiti ce-a primit. E bine si cu stelele astea de pe urmã, ca ma uit la Steve Jobs, ãl mai bogat corporatist, (cat mai face Apple la bursa?) si… 🙁 Si Patrick Swayze… Ce frumos era si ce frumos se misca…
Dar e si cum spune diligentreader. Mai ales cand stai in iarba cu ochii la cer si te mishuna tot soiul de gaze, soparle si alte lighioane*.
Imi vine sa pun de-un soi de shintoism dar asta ar insemna ca catzelul Blegoo sa-mi fie un fel de zeu. Si asta n-am sa accept niciodata! :))
* – Asta si pt ca DDT-ul a fost interzis. :))
Ceea ce toată lumea bănuia din păcate s-a întâmplat: Steve Jobs a murit. (Să vedem cum vor evolua produsele Apple de acum înainte.)
Pentru unii pierderea asta e cel putin la fel de importanta in marele tablou. Credinta, ah, credinta…
@ lektor:
Ar fi grozav dacă ne-aţi spune în câteva cuvinte despre ce e vorba. La grădiniţă ne-au învăţat doar tamilă şi tagalog, nenorociţii, nu şi daneză. Oricum, cred că înţeleg primele cuvinte, “Idiotiske dansker”.
…OK, am folosit Google Translate şi m-am prins. Cred că trebuie să purtăm doliu şi după Albin, şi după recent-dispărutul dintre noi Heidi, opossumul cu strabism.
@ A.:hehe, de heidi am si uitat ca s-a dus la dreapta tatalui:)
doar pe netzi ce se mai intimpla minuni, ca de exemplu invierea marii disparute, nu zic cine:)
Stane, sectoristu teroriștii moartea
Schimbă foaiaiaiaia!
El cântă rock.
Că tot se vorbește de răposatul peste tot:
Cică:
“… took four years to make while Pixar struggled, yet Mr. Jobs never let up on his colleagues. “‘You need a lot more than vision — you need a stubbornness, tenacity, belief and patience to stay the course,” said Edwin Catmull, a computer scientist and a co-founder of Pixar. “In Steve’s case, he pushes right to the edge…”
(http://www.nytimes.com/2011/10/06/business/steve-jobs-of-apple-dies-at-56.html?_r=1&hp)
Băh… dacă nici ăsta n-a avut credință…
Nu în el însuși… ci în ceva mai ezoteric… credință în “cum ar trebui să fie lucrurile”, nu cum sunt ele.
Ceva abstract, imposibil de definit, din moment ce chestia în care credea el nu exista.
Credința… aia nereligioasă (tradițional vorbind)… e destul de aproape de nebunie, cred eu.
E greu să explici altfel viața lui Steve Jobs.
…………….
Nu știu, zic și io…
Și dacă tot e să filozofez, zic așa:
ADEVĂRATA credință… indiferent de persoana care o are… e recunoscută instinctiv de alții.
E ceva care inspiră, adună aderenți și admirație.
Indiferent de domeniu… de la Maica Tereza la Steve Jobs și de la Patton la Gandi.
Ham, zic și scriu.
Blegoo a zis:
de la obama la blegoo, de la A. la BdeComp, etc si etc:)
lektor a zis:
Acuma… după ce mi-am șters mucii de râs… te provoc să zici că nu-i cum am zis eu!
Ca să-mi latru sinteza credinței (care este ea):
1) Credința (de orice fel) e ce definește persoane, grupuri ori națiuni.
2) Fără credință… n-avem măreție.
3) Omenirea nu-i mai bună fin’că ne îndoim – ci fiindcă avem credință.
………………..
Și ca să mă întorc de unde am sfârșit articolul… repet:
“Credința te definește.
Noi n-avem.
Credință, zic.”
(Blegoo – Dulce Mahala, 30.09.2011)
……………….
O să mă refer la credința politică a lui Madelin mai încolo – fin’că e politică, credința aia.
Puterea credinței (religioase):
“…NEW CASTLE, Pa. (AP) — Police say a man stopped to pray while robbed a woman in a wheelchair after breaking into her western Pennsylvania home.
Thirty-two-year-old Christopher Perretti II, of New Castle, is in the Lawrence County Jail awaiting a hearing on charges including burglary and robbery. Court records don’t list an attorney.
The New Castle News (http://bit.ly/rlA6GA ) reports Perretti forced open a door at the woman’s house about 10:30 p.m. on Sept. 30. Once inside, he demanded money and the woman gave him $5, but he wanted more. The woman told police she began praying as Perretti pushed past her to take $20 from her purse. Perretti apologized — though he didn’t give the money back — and knelt down as she prayed before running away.
Police found him a short time later…”
Da, înțeleg că e mai convenabil să discutăm de spițele de biciclete… dar totuși.
kelalaluuUUU!