Odată ce-ți intră un gărgăune în cap… e greu să scapi de el.
Mie mi-a intrat d-aici:
http://lebada.wordpress.com/2011/09/21/miercurea-fara-cuvinte-sa-ne-amintim-de-dumnezeu/
Ar fi ieftin să ridic subiectul ortodocsiei de rit răsăritean… ce e biserica ortodoxă și ce vrea ea de la noi.
“Căcălău Măria Ta” (vorba lu’ Kogălniceanu) de posturi anti-religioase prin internețul mioritic.
Problema e diferită.
Diferența între “credință” și “religie”.
Poți să îndeși “credința” în “religie” oricând – se practică zilnic.
Dar e dificil să lipești “religia” în “credință”.
Problema e una de confuzie de termeni: “credința” nu-i tot aia cu “religia”.
Religia implică ritualuri, cântece, chițibușuri.
Chestie de organizare.
Nu că e ceva rău… în sine… organizarea.
Precum o armată… o oștire religioasă nu se poate baza pe “credem fiecare ce vrem fiecare…”.
Nu nene… trebuie să credem fix ce se dă de la comenduire.
Să postulezi o credință bazată pe “fiecare cu aia a lui și toți cu aia a mă-sii” e o rețetă de zăpăceală socială, cred eu.
Revenind în spațiul mioritic… carpato-danubian… eu remarc o confuzie socială:
1) Democrația e egală cu Anarhia.
2) Credința e egală cu Religia.
3) Și tot așa…
De la politică la economie… și de la intelectualism la sfertodoxism.
Suntem incapabili să definim ce suntem.
Ca să definești ce ești… trebuie să ai o credință… în ceva; în tine, in ce zice Băsescu… în ce se propovăduiește de la Mitropolie.
Credința te definește.
Noi n-avem.
Credință, zic.
@ Cora_:
:)))))))))))
@diligenreader:
Păi… ce reproșezi tu e ce ar sări tapirul cu satârul pe mine.
Să creezi un personaj PE BUNE – Madelin a oferit Frankenstein – ar însemna chiar manipulare! Chiar control!
Am fost sincer, am oferit crâmpeie de istorie; normal că dacă te uiți în urmă, personajul e inconsecvent – nu a fost GÂNDIT ca atare, la naștere.
A evoluat în timp, nu?
Nu înțeleg pretențiile tale: Blegoo s-a născut în 2006 – împlinește 5 ani în decembrie, ce dreaq’!
Nici măcar nu e la școală!
Madelin… eu nu vreau să “iau” pe nimeni. Nu fac concurs, experiment, alea.
Sunt interesat în opiniile altora.
“…in sensul ca sa n-o dam in pretentii de adevaruri absolute, de ex de genul “romanii n-au credinta” ci sa pastram un crampei de sens dubitativ-constructiv in toate…”
Asta e egal cu: “hai să nu exagerăm…” fără să oferi NICI UN ARGUMENT.
Nici măcar un blegism.
Filmulețul e de 3-4 ani vechime… normal că nu mai există mai nimica. Ideea lui Dan a fost mișto… dar vorbim deja preistoria internețului mioritic.
…………….
Observ… cu regret… că discuția cu “credința” derapează spre “Cine Paula e Blegu’ ăsta și ce vrea de la Noi?”
Dacă aș fi chiar disingenous… aș aduna toate opiniile și aș face un studiu mioritic.
Fin’că nu-s… rămâne subiect de dizertație internetică în 2041, ceva gen.
lektor a zis:
Eh… ne-am apropiat… acu’ ne depărtăm.
Da, mi se pare un rezumat corect.
Singura observație ar fi că nu citezi replici memorabile – diligentreader, tu, Vlad, etc.
AAaaaa!!!!
Păi… stai așa, Cora!
Stai așa și nu mișca!
Cora_ a zis:
Cora_ a zis:
Păi… ce facem aici?
Democrația nu e și pentru căței?
Adică… canadiencele are voie să discute în 2 peri, da nu și blegii mici?
ce intrebare mai e si asta? Chiar nu va invata nimic obama? canadiencele au voie sa faca ce vor, DA!
iar blegii cei mici si amerloques sa ramina bosumflati cu credinta lor cea mare:)
Lektor: adică:
http://twitpic.com/3hyud0
?
Ehe…
http://twitpic.com/qw41a
Și bonus:
http://twitpic.com/4yj5oz
http://twitpic.com/3n13i5
http://twitpic.com/3igg8e
……………
offtopic: saitul se încarcă ca ciocolata “Pitic”, topită în buzunar, zic.
Clar, nu se aude în fundu’ clasii…
Cora_ a zis:
Ah, scuze de intruziune, atunci. N-o sa sa mai intampleze soon. Si totusi (sic!) sa stii ca sunt capabila sa inteleg glume si ‘stouri, cand sunt ele asa, nu-s chiar nedusa la beserica. 🙂
Blegoo a zis:
Io voiam sa laud Mahalaua, pe ocolite asa! Comentatorii nostri sunt mai destepti ca ai lor! (copirait la catzavencii si alea)
Am zis!
PS
creca Vlad tomnai ce a adoptat un pui de catelus 😀
Blegoo a zis:
Ce-ar fi ca sa argumentezi tu mai intai “romanii n-au credinta” si pe urma oferez si io.
(metoda asta de dixcutie prin aruncarea cartofului fierbinte creca are si un nume, T…rul ne poate zice)
Tapirul și Blegoo… o alegorie:
http://www.youtube.com/watch?v=EuztbN1HjTA
Madelin a zis:
Bănui că țeapa era la adresa blegului. Ie glume continentale, alea.
Când ajungi în Chebec… o să le pricepi.
:-))
Madelin a zis:
Ai dă capu’ și dă zilele mele…
T…..l (către Blegoo): “Zi-i băh!”
Blegoo (spășit): “shelalauuu…”
T…..l (răstit): “Mai cu lacrimi, băh!”
Blegoo (smiorcăit): …În nemernicia mea… ca un câine turbat… am mușcat mâna care m-a crescut…”
T…..l (către adunare): O să-l ținem acilea… să-l facem de rușine și alea. Am zis!
Madelin, Cora, diligentreader (miloase): “Să-i dăm o șansă cățelului…”
T…..l (hotărât): “Îi iau gâtu’, mă-nțelegi? Îl dau la hingheri! Îl fac mănuși! Da’ până când?…”
Madelin a zis:
Io propun să auzim de la A.
@ Blegoo:
Eu as vrea coada drept trofeu daca se poate…
Blegoo a zis:
Blegoo, te asteptam cu asta… ca si cu aia cu reincararea… mai lucreaza putin la impulsivitate… si la mine tot asta e punctul slab. :))
Cele doua enunturi nu’s in totala contradictie… nu am raspuns serios pana la faza cu asigurarea medicala cand tocmai ma pregateam sa dezbat spinoasa problema… cand ai venit tu cu epilatul pasa… la subrat… 🙂 oricum nu conteaza… v-am pupat, zi/seara buna sa aveti, ma duc sa ma vad cu cineva sa discut pr. serioase, ca io nu mai am servici fratilor. si asta nu e gluma. :))
macmac
lektor a zis:
Coada… e groasă.
Pot să pun poze cu șublerul, dacă zice cineva că mă laud.
Mă rog… te-am notat… când o veni vremea… o să ai trofeul.
Cora_ a zis:
Cora.
Serios, acuma.
Fii impulsivă!
Ce se citește… aia e!
De ce să te jenezi?
Aia e ce ai gândit pe moment… aia e!
Aaa… că peste 3 replici schimbi… da.
Ei, și?
Acum 3 zile erai altă “Cora”, nu?
Acuma… ce… o să plângi că ești diferită?
Azi de ieri?
Băi… surori și frați… cu toții ne modificăm… la secundă, zic.
Nu-i ceva de rușine.
Creștem, alea.
Ne pregătim de murit.
(lektor o să facă piele dă găină la asta…. da’, ce să zic, asta e, așa defilăm, nu?)
Dacă ai credință… n-ai treabă… zice blegu’ din cotețu’ lui.
:))
(fac mișto, da pe bune!)
Cât privește chestia cu asigurarea medicală… scrie tu argumentele tale… și ți le hăcuiesc io !
Vorbesc serios.
Topicul e serios.
Dar și lătrăturile mele vor fi pe măsură.
Si vis pacem, para bellum.
Blegoo a zis: Bănui că țeapa era la adresa blegului. Ie glume continentale, alea.
Când ajungi în Chebec… o să le pricepi.
:-))
Ahap. Something like this?
Madelin a zis:
Corect.
Acuma… Cora ca patrioată mahalagioaică în ecsil… o să se urzice… da’ las’ că merge… las’ că-i trece.
(ce poa’ să-mi facă? CăCanadienii n-are bombe atomice, zic. Plus că ei n-are voie să dețină mitraliere și alea. O să mă amenințe cu sirop de arțar, ceva gen. Deja tremur…)
Blegoo a zis:
I am not young enough to know everything.
(Oscar Wilde, ca tot fuse ziua lui azi)
sau alta:
America is the only country that went from barbarism to decadence without civilization in between.
🙂
Madelin a zis:
Al dreaq’ Oscar… mi-a luat vorba din gură.
🙂
Madelin a zis:
America is a large, friendly dog in a very small room. Every time it wags its tail, it knocks over a chair.
Arnold Toynbee (1889 – 1975)
@ Blegoo:
Daca asta-i tot ce-ai retinut de la Toynbee… 🙁
Si sa nu-mi spui ca ti-a stricat copilaria.
B.deComp a zis:
Încerc să mă mențin în caracter.
Blegoo – “CăCanadienii n-are bombe atomice, zic. Plus că ei n-are voie să dețină mitraliere și alea. O să mă amenințe cu sirop de arțar, ceva gen. Deja tremur…)”
Va taie corentu’ sa vedem cu ce va mai climatizati/incalziti casoaiele?
Si razi tu de siropul de artar, da badijonat in sirop si rotit in pene nu cred ca-i tocmai placut… :)))
Cora_ a zis:
Hăh?!?
Ce-i aia… o rețetă vietnameză de gătit câinii… de sorginte canadiană?
Aolueu, uitasem, mai e credinta aia propovaduita de marchetingurile americane. Stiu ce zic, ca am asistat la prezentari diverse (oale, sprei de veceu, vitamine, asigurari). Oare omuletzii nu s-or fi plictisit de textele astea sau tot prind la corzile simtitoare?
Madelin a zis:
Aia nu-i credință.
Adevărata credință e exemplificată prin propoziția:
“There’s a sucker born every minute” – care credință, pe lângă că e adevărată, e și lucrativă.
tot americanii cred (și, ai dreaq, au răspândit credința asta) în vitamine, iaurtul fără grăsimi și în screeningul pentru cancerul de prostată (chiar, blegoo, având în vedere vârsta inaintată, ai apucat sa faci?)
Tapirule, cred ca trebuie sa vezi asta:
http://www.ted.com/talks/ben_goldacre_battling_bad_science.html
sugerezi ca studiile mentionate de mine ar fi bad science? 🙂
PS: nu cred ca trebuie sa vad clipul respectiv. sunt bagat pana in gat in science, si ii cunosc slabiciunile.
blegu, hai sa o reluam de la inceput (i am a believer, you see…)
tu zici in postul originar ca exista diferenta intre credinta si religie (de acord), ca romanii le confunda si ca romanii nu au credinta. si dai niste exemple, “credinta in ceva, in tine, in ce zice Basescu, in ce zice Mitropolia”. mai tarziu in comentarii dai niste exemple de confirmare (credinte pe care americanii le au dar romanii nu), lista lui Schindler aia, “i believe in my townsfolk, in my whole race, in my fellow citizens, that politicians are honest”
aceste exemple sunt exemple de ceva concret. cred (sau nu) in ceva, concret. si ti-am replicat, inca din comentariul cinci, ca (lund in considerare aceasta concretitudine), si romanii cred in ceva, pentru ca orice om viu crede in ceva, asa functioneaza creierul (am spus io mai incolo)
– tu insa ai dat-o dus si intors, ca nu, romanii nu cred in ce cred americanii, a crede in ceva negativ nu e credinta, stai ca a te indoi inseamna a avea (sau nu, nu mai tin minte) credinta, o gramada de invarteli dupa coada. io am intrebat concret si repetat cum definesti tu credinta? ba am oferit si niste variante, am zis :io cred ca blegoo o defineste cam asa, valoarea ei morala, ceva-ul ala pozitiv) – a, pai stai, credinta e ceva nedefinibil, imuabil, transecental, trainspotter, alea. pai si cum puii mei poti vorbi asa de concret despre ce cred romanii (sau nu) si in ce cred americanii (sau nu) daca “credinta” e asa ceva nedefinibil, imuabil, transcedental si absolut?
pe scurt, blegule, tu ai adus un subiect in discutie dar ai refuzat, REPETAT, sa-l definesti. si aici nu ma refer la vro definite absoluta si perfecta, ci la CE INTELEGI TU PRIN TERMENUL RESPECTIV, cucuvintele tale.
cand si daca ai timp mai citeste INCA O DATA tot sirul de comentarii. atent de data asta. ti s-a argumentat la fiecare sucire de coada pe care ai sucit-o – nimic, tu o tii pe a ta ca nu pricepem noi (cu variantele extreme ca nu pricepem pentru ca si noi suntem exemple de mioritici). CE nu pricepem, omule? – a, pai e nedefinibil.
intelegi ce e frustrant in genul asta de argumentatie? pentru mine e frustrant ca io’mi pun energiile si creeru’ la munca, si de la tine nu primesc nimic in schimb. nimic din ce cer io, that is (cum ar fi cinstit, nu? io dau, da si tu, vorba alora de la grupul Voua). sau, dupa ce ma futi la cap ca nu, nu ai dreptate, nu pricepi, imi spui ca nu e definibil.
nu e definibil my ass. orice e definibil, din moment ce ne folosim de “orice-ul” asta.
in si mai final:
– nu ai descris/definit credinta (ce intelegi tu prin termenul asta)
– nu ai demonstrat ca romanii nu ar avea credinta (whatever the definition might be)
deci, o luam de la capat: ce e aia credinta? de ce zici ca romanii nu o au, pe ce te bazezi, vorba lu’ Moromete? vorbim de credinta? de incredere in? de convingerea ca? despre ce vorbesti tu acolo?
tapirul a zis:
Nu sugerez nimic. Pur si simplu mi-am amintit de acest tip destept care vorbeste despre ceva legat de ce ai spus. Si cred ca merita vazut.
tapirul a zis:
So am I.
Daca tot am apasat pe rewind, atitudinea Blegoolui mi-a parut ceva de felul:
[…]
– Cum te cheamã?
– Zgãbeartzã Iftode sã trãitzi!
– De unde esti de fel, mã ?
– Din Vãscãutzi, sã trãitzi!
– Ce-i tac-tu, mã?
– Cãrciumar, sã trãitzi!
[…]
http://www.youtube.com/watch?v=sbGpleT5eLo
iar din nou eu:
– credinta=convingere (“belief”): the psychological state in which an individual holds a proposition or premise to be true
– credinta=incredere (“faith”): trust, hope and belief in the goodness, trustworthiness or reliability of a person, concept or entity
Despre ce vorbesti tu, blegoo? asa, aproximativ, stiu ca e greu de definit.
Daca e prima, you’re wrong: romanii cred in ceva, fiecare om crede in ceva
Daca e a doua (si din toate argumentele tale reiese ca te referi cam la a doua, ce spuneam eu acum vro cincisute de comentarii de fapt), trebuie sa-mi si demonstrezi ca romanii nu au chestia asta (in medie, statistic, cei mai multi romani, cum vrei tu sa o faci). De afirmat o chestie e simplu, si discutia scurta. Zic si eu, categoric: romanii cred in ceva! (punct, urmatorul topic)
iar eu din nou (Scuze, Tapire!):
La un guest post raspund cu un host comment…
As corci postarea meserie/profesie cu asta despre credintza si-as intreba de ce exista ‘profesiune de credinta’ dar nu exista ‘meserie de credinta’?
sa raspund si la intepatura cu kindle-ul: blegu, nu conetaza/nu ma intereseaza filozofiile si argumentele de zici ca le poti extinde pe cateva zile (le pot demonta unul cate unul oricum); un singur lucru e important pentru mine, partea utilitara, de a avea cartile la indemana. in rest nu este ABSOLUT nici o diferenta intre a citi carti pe hartie sau pe ecran de kindle, chestiile cu mirosul hartiei si senzatia tactila sunt mofturi.
o sa iti consider argumentele, cat de cat, cand o sa-mi trimit comentariile scrise pe placute de lut. sau scrise pe pereti de pestera, mai degraba. alminteri este hilar.
@Dragos B: Băh… mie mi se pare că tu ții cu urs… er, tapirul, vreau să zic?
:-))
tapirul a zis:
Nu era nici o înțepătură – eu nu înțep, doar latru.
Paradoxal, tu atingi una din obiecțiile mele la “kindlerizare”: posibilitatea de modificare.
Ceva scris pe o tăbliță de lut… odată uscată… nu se mai poate modifica.
Prin contrast, datorită mediului, orice “carte” (care nu e “carte” – e doar “conținut” – dar NU carte) poate fi modificată, subtil, discret ori grosier.
Conținutul unei cărți tipărite pe hârtie nu poate fi schimbat. Poți să distrugi cartea, s-o arzi, dar nu poți s-o modifici CACONȚINUT.
Dat fiind mediul de livrare al conținutului, condițiile de folosire, descărcare. stocare, etc – posibilitatea de abuz intelectual nu e deloc de neglijat.
Probabil că tu nu ai remarcat – ori n-ai citit cu atenție EULA – dar tu nu cumperi o “CARTE” pentru Kindle; cumperi DREPTUL să o citești… să o accesezi (iar ăsta din urmă e limitat).
Nu ești proprietarul cărții.
Și dacă nu ești proprietar… apăi Amazon poate să ți-o ia înapoi când vrea mușchiul său amazonian.
Ceea ce s-a și întâmplat.
“Remote-Erasing”… care vaz’ică…
………..
Mai am obiecții, da’ aștept să-mi trimiți adresa de domiciliu, ca să pot expedia plăcuțele de lut.
🙂
……….
Ia să mă întorc la credință… că văz că e cazul…
Daca ne-am intors (la credinta, I mean) sa vedem ce spune despre faith un om mai dastept decat noi (pun intended).
(Warning: vedeti ca s-ar putea sa va bage un mesaj promo de 15 secunde ca asa sunt intelectualii astia de urasc jurnalele online: independenti si deasupra mizericordiilor comune.
Blegoo a zis:
Nu, nici gand. Nu de alta dar cum el incearca sa nu ia partea unuia sau altuia tot asa si eu, fericit precum Ulise… Are dreptate Tapirul, e mai frumos cu argumentatia, cu drumul… Nu conteaza Penelopa de la capat. (Mai ales cand o poti coti pe la Calypso, Circe sau Nausicaa…).
Despre carti… Hmmm… Ai si n-ai dreptate…
http://blog.europeana.eu/2011/10/the-ingenious-hidalgo-don-quixote-of-la-mancha/
This book is precious not only for its considerable age, but also because it still holds the printing errors and mistakes that were corrected in later editions.
“It was carelessly done — typographic, punctuation and foliation errors abound. Accents are missing and, what is worse, parts of the original, such as the passage in which Sancho Panza’s donkey is stolen, were not included”, explained José Luis Bueren from the National Library of Spain’s Department of Digital Library.
Deci… s-o luăm pe bucăți distincte:
Credința religioasă mioritică (așa cum este ea în România circa 2011):
(Prefață la comentariu: tapirul a ridicat diferite obiecții la postul meu – corecte în sistemul lui de referințe – i.e. – definiția clară, date, dovezi, probe, nu păreri.
Am să încerc să răspund, pe cât pot, dar nu am să mă adresez personal, deoarece cred că asta ar transforma dezbaterea într-o discuție personală, ceva care poate descuraja alte comentarii din audiență – am terminat prefața)
Date despre religia în România:
“Eastern Orthodox (including all sub-denominations) 86.8%, Protestant (various denominations including Reformate and Pentecostal) 7.5%, Roman Catholic 4.7%, other (mostly Muslim) and unspecified 0.9%, none 0.1% (2002 census)” – sursa – Central Intelligence Agency/SUA
Cifrele, luate ca atare, par să dovedească că românii AU credință religioasă – doar 0.1% din populație n-are.
Ori n-avea, în 2002… poate s-au mai convertit, mai știi?
Alte date:
• Educația religioasă ca materie de studiu în școli:
“…The Romanian Senate discussed the bill on 13 June 1995 in the presence of then Minister of Education Liviu Maior (representing the Social Democrats), with much of the discussion centering on Article 9, which recognized religion as a school subject. First, Gheorghe Dumitrescu, who sat on the parliamentary commission on education proposed that Article 9 read: “Mandatory school curricula include religion as a school subject. The study of religion is mandatory in primary school and optional in secondary school, the optional subject being ethics. The study of religion is also optional, depending on the religion and denomination of each student.”…” – uichi
• Învățământ de natură religioasă:
10.000 de profesori de religie în școli publice, 37 de seminarii, 12 facultăți de teologie, 9.400 de studenți.
“…At this moment there are over 10,000 qualified teachers in public schools and the number is not enough. Their enthusiasm had provided a good assistance to people who were deprived by religious education for decades. Despite a shortage of qualified teachers in religion, many priests and students in theology accomplished in a successful way. The Romanian Orthodox Church has 37 high schools (seminaries) and, in higher education, 12 faculties of theology with over 9,400 undergraduate students…” – uichi
Fără discuție, datele atestă că România e o națiune religioasă.
Oare asta echivalează cu “credința”?
Dacă avem mai multe biserici decât școli (n-am dovezi, că mi-e lene să caut – da’ așa zice Cernea) asta înseamnă că românii au credință religioasă?
Mai mult:
“…Nowadays, national polls show Romanian Orthodox Church to be one of the most trusted institutions in Romania…”
Pare bizar, dacă consideri poziția BOR între 1944-1989:
“…The 4 August 1948 Law on Cults institutionalised state control of episcopal elections and packed the Holy Synod with Communist supporters.[11] In exchange for subservience and enthusiastic support for state policies, as well as 2500 church buildings and other assets from the now-outlawed Romanian Greek-Catholic Church, the government provided salaries for bishops and priests, and financial subsidies for the publication of church books, calendars and theological journals.[12] By weeding out the anti-communists and setting up a pro-regime and secret police-infiltrated Union of Democratic Priests (1945), the party endeavoured to secure the hierarchy’s cooperation. By January 1953 some 300-500 Orthodox priests were being held in concentration camps, and after Patriarch Nicodim’s death in May 1948, the party succeeded in having the ostensibly docile Justinian Marina elected to succeed him.[10]
As a result of measures passed in 1947-48, the 2300 elementary schools operated by the church were closed, as were its 24 high schools, its academy of sacred music, three divinity schools, and 13 of its 15 theological seminaries. A new campaign struck the church in 1958-62 when more than half its remaining monasteries were closed, more than 2000 monks forced to take secular jobs, and about 1500 clergy and lay activists arrested (out of a total of up to 6000 in the 1946-64 period[12]). Throughout this period Patriarch Justinian was careful to say the right things and avoid giving offence to the government;[13] indeed the hierarchy claimed the arrests were not due religious persecution.[11]
The church’s situation began to improve in 1962, when relations with the state suddenly thawed, an event that coincided with Romania’s pursuit of an independent foreign policy course that saw the élite use nationalism to secure its position against Soviet pressure. The Romanian Orthodox Church, as an intensely national body which had made significant contributions to Romanian culture from the 14th century, was a natural partner. As a result of this second co-optation, now as an ally, the church was able to recover dramatically. Its diocesan clergy numbered about 12,000 in 1975, and by then it was already publishing eight high-quality theological reviews, including Ortodoxia and Studii Teologice. Orthodox clergymen consistently supported the Ceauşescu régime’s foreign policy, refrained from criticism of domestic policy, and upheld the Romanian line against the Soviets (over Bessarabia) and the Hungarians (over Transylvania). As of 1989, two metropolitan bishops even sat in the Great National Assembly.[13] The church maintained its silence when some two dozen historic Bucharest churches were demolished in the 1980s, and when plans for systematization (including the destruction of village churches) were announced.[14] A notable dissenter was Gheorghe Calciu-Dumitreasa, imprisoned for a number of years and expelled from Romania in June 1985 after signing an open letter criticizing and demanding an end to the regime’s violations of human rights.[12]
In order to fit its new circumstances, the Orthodox Church constructed a new ecclesiology to justify its subservience to the state in supposed theological terms. The “Social Apostolate” doctrine, developed by Patriarch Justinian, declared that the church owed its allegiance to the secular government and should be of service to that government. This notion inflamed conservatives, who were purged by Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ceauşescu’s predecessor and a friend of Justinian’s. The Social Apostolate called on clerics to become active in the People’s Republic, laying the foundation for the church’s submission to and collaboration with the state. Fr. Vasilescu, an Orthodox priest, tried to ground the Social Apostolate in the Christian tradition, citing Augustine of Hippo, John Chrysostom, Maximus the Confessor, Origen and Tertullian. Based on this alleged tradition, Vasilescu concluded that Christians owed submission to their rulers because it was God’s will. With recalcitrants removed from office, remaining bishops adopted a servile attitude, endorsing Ceauşescu’s concept of nation, supporting his policies, and applauding his ideas about peace.[15]…” – uichi
“…Collaboration with the Securitate
Main article: Clerical collaboration with Communist secret services
After the 1989 Romanian Revolution, the Church never admitted of willingly collaborating with the régime, but several Romanian Orthodox priests have admitted publicly after 1989 that they have collaborated with and/or were informers for the Securitate, the Romanian Communist secret police. A prime example was Bishop Nicolae Corneanu, the Metropolitan of Banat, who admitted his efforts on the behalf of the Communist Party, and denounced clergy activity with the Communists, including his own, as “the Church’s prostitution with the Communist régime”.[11]…” – uichi
Cumva… în ciuda “prostituției” prestate de BOR în anii comunismului… poporul român are încredere în BOR!
Întrebarea care se pune este:
Contează numerele, datele?
Ori avem de-a face cu ceva similar anilor comunismului, în care toată lumea credea în viitorul de aur al socialismului românesc?
Credința religioasă contemporană (de sorginte mioritică) pare dureros de similară cu credința în comunism.
În 1988, PCR avea ceva gen 3.700.00 membri.
Câți din ei CREDEAU în comunism?
………….
Luați la bani mărunți… probabil că nici unul. Nici măcar Marele Împușcat nu credea.
Credea el în altele… dar nu în comunism.
………….
N-am băgat toate bălăriile de citate ca să impresionez.
Le-am băgat ca să demonstrez futilitatea acțiunii de a măsura credința religioasă prin cifre.
Liber la borcane de la balcon, zic, afirm și invit.
Dragos B“…Despre carti… Hmmm… Ai si n-ai dreptate…”
BA AM!!!
Da’ nu e topicul.
probabil io nu am remarcat EULA? – primul lucru pe care l-am făcut a fost să înlătur DRMurile lu amazonu’ lu’ pește de pe cărțile cumpărate de la ei (nu multe, ca după aia am dat drumul la torente).
argumentul cu modificatul e oleacă de gândit, dar e slab și, oricum, nu justifică o mentalitate anti-kindle. cartea tipărită nu o poți modifica? adicătelea cum? poate că e mai greu, dar tot o poți. dacă librăria Humanitas decide să tipărească operele lui șecspir cum vor ei de modificate, e foarte posibil tehnic.
posibilitate de abuz intelectual a existat și pe vremea plăcuțelor – n-am decât să distrug plăcuța cu poruncile lui Moise și să scri pe furiș poruncile mele (cu tapirul de aur).
nu, nu e un argument valabil deloc.
altele.
@Madelin: Ce faci, bre… dezertezi din PCB?
Bagi argumente în favoarea părerii mele?!?
Băi soro… s-apropie apocalipsa, ori ceva!
hopaaaa. dar de când vorbim de credința religioasă??? dacă vorbim de aia religioasă, ce legătură au Băsescu și Heinelein, atunci?
ha. altă sucire, după cum m-am obicinuit
Io cred in zane (inclusiv in Zana Maseluta, hihi) si in papadii, na!
Si mai cred si ca bufnitele, elefantii si libelulele (+libelulii) sunt neste chestii inefabile.
tapirul a zis:
Nu, cartea tipărită nu o pți modifica. Odată tipărită… aia e!
Poți să rupi pagini din ea, da’ nu poți modifica esența conținutului.
Devine evident dacă ai rupt pagini.
Când publici altă ediție… aia nu anulează pe cea veche, nu?
Aia veche încă există, nu?
Poți să compari, nu?
Dar la e-readers… n-ai șansa.
Când te conectezi… Bezos bagă și schimbă ce vrea.
Da, știu, tu ai încredere în ce promite el… că n-o să mai facă și alea.
Chestia e… posibilitatea EXISTĂ!
E built-in… în sistem, în sistemul de operare, ce dreaq’!
http://www.nytimes.com/2009/07/18/technology/companies/18amazon.html
“…. Operating system updates are designed to be received wirelessly and installed automatically during a period in sleep mode in which wireless is turned on.[71]…”
“…Due to the book publisher’s DRM policies, Amazon claims that there is no right of first sale with e-books. Amazon states they are licensed, not purchased; so unlike paper books, buyers do not actually own their e-books according to Amazon….”
“…By Cory Doctorow at 7:10 am Monday, Jun 22
It turns out that there’s an undocumented restriction on Kindle books — if you download them “too many” (where “too many” is a secret number) times to your Kindle or iPhone or whatever, you run out of downloads and can’t get copies anymore.
Months ago, an Amazon manager wrote to me to tell me that the Kindle now had DRM-free options for ebooks, and to ask if I had any questions. I had three questions:
1. Is there anything in the Kindle EULA that prohibits moving your purchased DRM-free Kindle files to a competing device?
2. Is there anything in the Kindle file-format (such as a patent or trade-secret) that would make it illegal to produce a Kindle format-reader or converter for a competing device?
3. What flags are in the DRM-free Kindle format, and can a DRM-free Kindle file have its features revoked after you purchase it?
He never answered them. After promising to get back to me, he just disappeared and stop answering my emails. I wrote to Amazon later on behalf of the Guardian newspaper, asking the same thing, and they never replied to that, either. And my contact at O’Reilly, who are releasing their entire catalog as DRM-free Kindle books, has been blown off by his Amazon contact on these questions, too.
The news about a secret limit on downloads is part of #3: we found out the hard way that Amazon can revoke your Kindle’s ability to read your ebooks aloud after you’ve bought them. Now we discover that there is a secret counter that limits your refreshes of your Kindle library (say, across multiple Kindle devices as you upgrade, or replace lost, broken or defective units).
It may be that the market would be willing to pay Kindle book prices for books with these restrictions (and whichever other ones are lurking in the shadows), but it’s just not fair or right for a company that prides itself on being customer-centered to refuse to tell you what you’re buying when you buy its ebooks.
When I got the Amazon Kindle app I knew there was one particular book I needed to download to both devices immediately. It’s a reference book that I wanted to make sure that I had on my device as the weekend began. But when I opened the app it only showed me a small subset of my books. “What?” I wondered. I went into that digital download portion of Amazon store and there I saw a list of all the books that I have purchased for my Kindle. “Great,” I thought “I’ll just choose the books that I want and click the ‘ download/send it to…’ Button next to the item.” I clicked and a few books gave back the message “successfully sent to”. A number of the books, however, including the one I was looking for, gave back the message that they were unable to be sent to my iPhone. I tried to download it to my iPod touch and received the same message…
The customer rep asked me to send every one of the books in my Amazon library to my iPhone. Most of them gave the message that they were sent but a number of them returned the message “Cannot be sent to selected device”.
“Oh that’s the problem,” he said “if some of the books will download and the others won’t it means that you’ve reached the maximum number of times you can download the book.”
I asked him what that meant since the books I needed to download weren’t currently on any device because I had wiped those devices clean and simply wanted to reinstall. He proceeded to tell me that there is always a limit to the number of times you can download a given book. Sometimes, he said, it’s five or six times but at other times it may only be once or twice. And, here’s the kicker folks, once you reach the cap you need to repurchase the book if you want to download it again….”
Ce dreaq’ frate… o fi adevărat că eu sunt prost și tu deștept… da’ nici chiar așa…
Înțeleg mirajul de a “avea” tot asimovul la deget… dar e un miraj; tu nu-l AI!
Tu doar îl ai în păstrare… până cănd cineva decide că l-ai avut suficient.
Că e remote-erasing… ori schimbare de format… ori faliment de companie… ori bomba cu arțar canadiană… nu contează.
Pornești de la premiza că ai iluzia că ai ceva.
De fapt… N-AI!
………
Și chiar nu mai discut topicul “credința în Kindle” aici.
🙂
Derapăm-derapăm… da’ până ieșim din topic?