Într-un comentariu al postului precedent, Domnul Lekktor ne promite o demonstrație a paradoxului M.l.Ș.c.M., care a chinuit generații de matematicieni, logicieni și filosofi, încât pe bună dreptate a fost numită „Marea Teoremă a lui Fermat a lui Bolintineanu”.
Problema este formulată, original, așa:
”Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu”
Cum Lekktor este un getleman, s-a ținut de cuvânt. Deși cred (sincer) că textul de mai jos ar merita un loc într-un jurnal peer-reviewed, Dulcea Mahala este mândră să vi-l prezinte.
Identitatea oricarui om poate fi codata in mod unic printr-un singur numar natural, sa ne gindim de exemplu la CNP. Multimea tuturor oamenilor posibili -chiar si cei nenascuti inca- e identificabila cu o submultime a numerelor naturale; cu alte cuvinte, e numarabila.
Orice text bine format scris in limba romana foloseste un numar finit de caractere, deci poate fi si el cenepizat ca intr-un dictionar extins. Orice propozitie bine formata este ori adevarata, ori falsa. Adevarul unei afirmatii logice pe de o parte, si calitatea unui om de-a fi un fiu al mamei lui S.c.M pe cealalta, pot fi echivalate; iata cum. Pornim cu o afirmatie bine formata si-i gasim intii CNP-ul; apoi identificam omul cu acelasi CNP in lista cu evidenta populatiei. Spunem ca omul respectiv e un fiu al mamei lui S.c.M daca si numai daca propozitia e adevarata. Evident, exista la fel de multi fii ai mamei lui S.c.M. cu cite afirmatii adevarate poate construi Bolintineanu.
Fiecare procedura elementara de verificare a maternitatii -ca luatul de singe, identificatul ADN-ului, controlul vitejiei, al pilozitatii pubiene etc- poate fi pusa in corespondenta cu un numar natural fixat de noi, iar apoi printr-un algoritm similar cu acela care produce CNP-ul putem construi in mod unic un numar natural care codeaza orice secventa finita de proceduri elementare. O astfel de secventa (s-o numim investigatie) este modul prin care putem decide daca un barbat dat este sau nu un fiu al mamei lui Stefan cel Mare. Totul consta in a gasi/alege investigatia care confirma/infirma maternitatea.
In concluzie, multimea tuturor acestor investigatii posibile trebuie sa fie numarabila, pentru ca poate fi cenepizata. Sa numim aceasta multime Stefanaria.
In incercarea ei de-a-si gasi fiii, mama lui Stefan cel Mare asterne pe hirtie caracterizari in care foloseste o variabila generica N drept inlocuitor al unui CNP barbatesc. Spre exemplu ea poate spune ‘N nu are mustata’; daca in loc de N introduc CNP-ul meu, caracterizarea genereaza propozitia adevarata ‘Lektor nu are mustata’. Daca in loc de N pun CNP-ul lui Stefan cel Mare, caracterizarea genereaza o propozitie falsa.
Multimea tuturor caracterizarilor care depind de o variabila N este la rindul ei numarabila, doarece fiecare caracterizare e scrisa utilizind un numar finit de litere/caractere aranjate intr-o ordine ce poate fi cenepizata. Sa numim multimea tuturor acestor caracterizari posibile cu Bolintinaria. Elementele ei le notam prin B_1, B_2, B_3, si asa mai departe. Daca -sa zicem- caracterizarea ‘N nu are mustata’ ar fi a zecea din lista, iar CNP-ul lui Lektor ar fi 666, atunci propozitia ‘Lektor nu are mustata’ s-ar scrie condensat B_10(666).
Acum sa consideram urmatoarea caracterizare care zice: G(N)=’Nu exista nicio investigatie posibila din Stefanaria care are drept concluzie ca omul avind acelasi CNP cu al propozitiei B_N(N) este un fiu al mamei lui Stefan cel Mare’. Daca punem N=10, vedem ca G(10) sustine ca ‘Nu exista nicio secventa posibila din Stefanaria care are drept concluzie ca omul avind acelasi CNP cu al propozitiei ‘invidividul cu CNP=10 nu are mustata’ este fiul mamei lui Stefan cel Mare’.
Caracterizarea G de mai sus e doar una dintre caracterizarile posibile indexate in Bolintinaria. Cautind-o cu grija cu degetul pe catastif, sa zicem c-o gasim stind pe locul F (care poate fi o suta patru, sau poate cincizeci, depinde de cum cenepizam Bolintinaria). Deci G(N)=B_F(N) pentru orice N.
Sa formam acum propozitia G(F)=B_F(F), si sa-l identificam pe barbatul al carui CNP corespunde cu cel al propozitiei B_F(F). Sa zicem ca-l cheama Aghiuta.
Ce spune B_F(F)? Urmatorul lucru:’Nu exista nicio secventa posibila din Stefanaria care are drept concluzie ca omul avind acelasi CNP cu al propozitiei B_F(F) este fiul mamei lui Stefan cel Mare’, sau pe scurt, ‘Nu exista nicio secventa/investigatie posibila care are drept concluzie ca Aghiuta este fiul mamei lui Stefan cel Mare’.
Sa presupunem acum ca Aghiuta (adica B_F(F)) n-ar fi fiul mamei lui S.c.M, adica B_F(F) ar corespunde unei afirmatii false. Negarea ei spune atunci ca sigur exista undeva prin Stefanaria o investigatie posibila care confirma ca Aghiuta este fiul mamei lui S.c.M., contrazicind infailibilitatea sistemului medical romanesc din anii 1400.
Deci singura concluzie este ca Aghiuta e intr-adevar fiul mamei lui S.c.M. Dar in acest caz, B_F(F) e adevarata, si ea afirma nici mai mult nici mai putin ca nu putem demonstra acest lucru.
Adica mai condensat si strict legal: “De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu” vrea sa spuna ca mama fiului lui S.c.M ar putea avea mostenitori legitimi care nu pot fi identificati prin metode strict stiintifice. Aici e locul unde intervine poezia.
Cu respect atragem atentia editorului sef ca umila noastra contributie consta doar in a folosi google pentru a traduce din germana eseul intitulat ‘Laudatio lui Bolintineanu si autoreferentialitatii’ de Kurt Gødel.
Interesant, dar nu am inteles nimic.
Io vreau sa stiu de ce-l cheama Aghiuta si nu Bghiuta? mai mult nu comentez, ca n-am terminat de urmarit rationamentul… si depe ce-l termin, trebuie sa-l reiau. 🙂
PS(fara legatura si cu scuze mii) – Vera, l-ai vazut pe “the new one” asta?
ga ga ga
sarutminusitele cora_, vai ce bine c-ati spart tacerea apasatoare si distant indiferenta ce se lasase in mahala! Ma gindesc cu nostalgie la recordul de 530 de comentarii atins de un ghestpost anterior realizat in laboratoarele de creatie artistica ale d-lui blegoo, mult mai reusit pe partea de incitare comentatoriala..
“Multimea […] e identificabila cu o submultime a numerelor naturale; cu alte cuvinte, e numarabila.”
Alo, domnu’, domnu’! Cel mult numărabilă, da?
“Pornim cu o afirmatie bine formata si-i gasim intii CNP-ul; apoi identificam omul cu acelasi CNP in lista cu evidenta populatiei.”
Şi cine garantează că asocierea dintre afirmaţii şi CNP-uri e surjectivă? Pe de altă parte, este rezonabil să o presupunem injectivă; cum mulţimea afirmaţiilor este infinită, însemna că şi mulţimea CNP-urilor este infinită. Păi dumneavoastră ce credeţi, cei de la Evidenţa Populaţiei chiar n-au ce face cu timpul?
Hai că m-am şucărit, mai departe nici nu mai citesc că e plin de greşeli.
@Lekktor/0:
A. a zis:
Argentin, crede-ma, textul e corect logic pina in cele mai mici amanunte. Recunosc ca sint trei cuvinte lipsa plus doua greseli de ortografie, dar mesajul este sublim. Citeste pina la capat, merita efortul.
As vrea si eu sa comentez textul (am largit putin contextul pentru claritate) :
– „Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Din punct de vedere lingvistic, textul se explica prin analiza expresiilor referentiale si prin conceptul (lingvistic) de ‘cadru’.
Expresiile : “tu”,”a sa”, “el”, “fiul”, “tu”, “acela”, “-ti” nu au acelasi referent.
Exista un referent real(RR1),domnul Moldovei si fiul Doamnei Oltea pe care aceasta il identifica prin anumite trasaturi exprimate in textul care a fost omis :
“Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte”.
Expresiile care au acest referent sunt : “a sa”, “el”,”fiul”,”acela”.
Al doilea referent este exprimat prin expresiile “tu”, “-ti”. Acest referent este ipotetic (RI)pentru ca face parte dintr-un cadru ipotetic, deschis de “de” (daca”).
In textul omis :
“Ce spui, tu, străine?”
“tu” refera la personajul despre care ni se spune in text ca bate la castel in poarta si care se identifica prin “eu sunt, buna maica, fiul tau dorit”. Si acest referent este real (RR2). El face parte din situatia de enuntare (hic et nunc), este protagonist la dialog.
Asadar, doamna Oltea se identifica ca mama a lui RR1 “Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu”.
Ea mai spune ca in situatia in care RI=RR2, ea nu este mama lui RR2.
Mama lui ScM este perfect coerenta si rezonabila.
Vlad,multumesc pentru aceasta provocare.
CST-Link a zis:
In prima instanta, Gødel si-a enuntat prima teorema de incompletitudine referitor la ‘first order logic’. Autoreferentialele sint doar o consecinta si o motivatie a trece la ordinul superior, nu un contraexemplu. Deci.
Credeați c-ați scăpat?
http://twitpic.com/8lpnl2
(mulțumesc tapirului, pentru acest instantaneu dân viață…)
Așeaaa… DECI!
Mă bucur că alți mahalagii au pășit pă terenu’ de articolare – recte, domnu’ Lektor (‘trăiți, șefu!)…
Serios, chiar îmi pare bine.
Vlad are dreptate când susține că mahalaua e făcută din comentatori, dar comentariilii… trebe să fie la CEVA!
Vreau să remarc (cu modestia mea caracteristică) că piesa d-lui Lektor, deși aparent absconsă, e de o puritate poetică de neegalat.
Ce e aritmetica… dacă nu poema numerelor?
Căutarea nodului în papură, cred eu, diminuează valoarea artistică; cine suntem noi, de unde venim și unde ne ducem ca să ne întrebăm despre existența numerelor?*
(* – da, știu, venim de la servici, ne ducem acasă… chestia e: cine suntem?)
Atât Godel, cât și Mama lui Ștefan cel Mare reprezintă entități discrete, separate deși inegale.
Comentariul lui Flora mi se pare un adaos esențial la articol.
Acuma… cine se încumetă să pună poezia pe versuri?
Trebuie sa raiau partea asta :
Asadar, doamna Oltea se identifica ca mama a lui RR1 “Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu”.
Ea mai spune ca in situatia in care RI=RR2, ea nu este mama lui RR2.
Trebuia adaugat rationamentul acesta :
RR2 se autoidentifica cu RR1:
\”eu sunt, buna maica, fiul tau dorit\”
Dar mama lui ScM identifica pe RR1 ca fiind fiul ei:
\”Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu\”
Asadar ea spune ca ipoteza ca RR2 sa fie = cu RR1 invalideaza maternitatea ei cu privire la RR1.
@lektor 5, vai domnul meu, ce insinuare!
“De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu” vrea sa spuna ca mama fiului lui S.c.M ar putea avea mostenitori legitimi care nu pot fi identificati prin metode strict stiintifice. Aici e locul unde intervine poezia.”
adica mama lu’ fiul lu’… adica Stefan cel mare a fost inselat de nevasta si noi o aflam abia azi. sa curga poezia in valuri, alors! :)))))
muu
@Lektor/10:
Autoreferentialele sint doar o consecinta si o motivatie a trece la ordinul superior, nu un contraexemplu.
In continuare, nu pricep: este acesta o sugestie ca orice propozitie corecta sintactic are valoare de adevar bine stabilita?
Cum ramane a doua obiectie: ca de fapt propozitiile sunt predicate care depind de personajul care le enunta, si de momentul in care le enunta?
“Sunt tata” e o propozitie care e falsa daca as spune-o eu acum, falsa daca ar fi spus-o Vlad acum 20 de ani, si adevarata daca o spune Vlad acum. Deci obtinem propozitii cu valoare de adevar determinata doar daca instantiem persoana care le emite, si momentul in care o face. Acelasi predicat, aplicat la 2 persoane diferite sau la doua momente diferite, determina 2 propozitii diferite.
Dar, in cazul asta, multimea momentelor e (cel putin in modelul clasic) nenumarabila, deci multimea tuturor propozitiilor bine-formate e nenumarabila.
Iarasi, e posibil ca nu pricep exact sensul cuvintelor. Deci, unde gresesc? 🙂
@Flora/8:
Ea mai spune ca in situatia in care RI=RR2, ea nu este mama lui RR2. Mama lui ScM este perfect coerenta si rezonabila.
Hehe, dragut. Dar ce spune M.l.S.c.M. este ca daca RRI=RR1 (de esti tu acela) atunci nu e mama lui RRI. Dar faina incercarea de-a zapaci problema introducand inca un referent… 😀
Acuma (ne?)serios: M.l.S.c.M. vrea sa spuna ca-l dezmosteneste daca mai bate in poarta la ora aia.
Eu am inteles ce a scris lektor,insa face o greseala cand afirma :
“In incercarea ei de-a-si gasi fiii, mama lui Stefan cel Mare asterne pe hirtie caracterizari..”
Mama lui ScM nu face nici o incercare de a-si gasi fiii. Ea stie precis cine este fiul ei, spune ” Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu “.
Dificultatea consta in a arata de ce “esti tu acela” si “esti fiul meu” nu se afla in raport de echivalenta, cum ar fi logic.
Explicatia este ca Doamna Oltea a identificat in pielea personajului care bate la usa castelului la miez de noapte si-i spune ca se intoarce infrant, nici mai mult nici mai putin decat un impostor!
b>@ CST-Link:
\”Dar ce spune M.l.S.c.M. este ca daca RRI=RR1 (de esti tu acela) atunci nu e mama lui RRI.\” Este corect, dar nu vad nici o contradictie daca citesti corect cadrul ipotetic. Femeia nu spune
\”Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu
Tu eşti acela, nu-ţi sunt mumă eu”
pentru ca s-ar contazice.
Ea spune \”DACA\” tu, cel care te identifici cu infrantul care bate la poarta sustii ca esti fiul meu,atunci ai gresit adresa,eu nu sunt eu mama ta. Deci negatia \”nu-ti sunt mama eu\” este adevarata in anumite conditii,cu anumite restrictii (i.e. daca vii infrant).
CST-Link a zis:
Tu te referi la logica modala, eu o folosesc pe aia de primul ordin din teorema de incompletitudine a lui Gødel.
Blegoo a zis:
Domnu Blegoo, mai important mi se pare sa stabilim daca mama lui S.c.M avea sau nu credinta. Eu zic c-avea:)
Pe alte bloguri se discute chestii serioase, despre dictatura… Asa ca-mi vine-n cap decat…
“Tovarăşa Elena Ceauşescu,
Mamă iubită si fiică iubitoare…”
P.S. Te iubesc dar nu pe tine!
Dar voi pe mama ati intrebat-o?( Dragos B,lovit ai mai fost maica in dictatura!)
lektor a zis:
Domnu Blegoo, mai important mi se pare sa stabilim daca mama lui S.c.M avea sau nu credinta. Eu zic c-avea:)
=)) =)) =))
lektor a zis:
Dacă ziceți dumneata, șefu’… avea și copii! Dară-mi-te credință-n ei…
Serios acuma:
Vreau să spun ceva:
Io nu-s prea dus la biserica artimețicii ori logicii… io-s mai de la coada vacii, așea…
Mi se-ncrețește păru’ pă ceafă citind ce scrie dl. Lektor, zic, cu toată umilința.
Dar ce e important… e că egzistă!
Ofer așadar următoru’ exemplu:
Ești invitat undeva… se dă feluri de mâncare exotice: piept dă maimuță cu sos de gândaci marinați în ulei de banană – extra-virgine! bananele, zic… etc.
Nu trebuie să fii specialist în materie ca să savurezi (cu teamă) ce ți s-am pus în strachină, nu?
Așa și cu postul lui domn’ Lektor (trăiți, șefu’!)… pe care post… io, în necunoștiința mea de cauzalitate… îl amușin și îl suspectez de nivele diferite de mesaj – genu’ dă mesaj care cuprinde mai multe mesaje… un fel dă matrioșcă lektoriană.
HAM!
Zic, afirm și antispamez…
Domnu Blegoo, de ce ma luati cu ‘traiti sefu’, ca ne dam de gol! Ia fii mai ireverentios, ca ne ia dusmanii la ochi!
Acuma sa fiu sincer nu sint foarte multumit cu ce mi-a iesit de sub taste caci e prea stufoasa povestea si lipseste incitamentul de provocare si stirnirea pasiunilor. Slaba speranta sa scoatem macar suta de comentarii daca nu se enerveaza cineva:)
Ha, eu de-abia acum am citit.
A. are dreptate de data asta.Lektor face o gramada de greseli. Uite doar aici:
“Spunem ca omul respectiv e un fiu al mamei lui S.c.M daca si numai daca propozitia e adevarata. Evident, exista la fel de multi fii ai mamei lui S.c.M. cu cite afirmatii adevarate poate construi Bolintineanu.”
Calitatea unui om de a fi FIUL mamei, pentru ca afirmatia “ Muma din poezie avea un singur fiu, pre numele sau Stefan” e adevarata.
Bolintineanu poate construi alte afirmatii adevarate,dar nu una care sa o anuleze pe cea anterioara. Si atunci, nu mai exista alti fii ai respectivei mume.
Iata si echivalarea.
“Identitatea oricarui om poate fi codata in mod unic printr-un singur numar natural, sa ne gindim de exemplu la CNP. Multimea tuturor oamenilor posibili -chiar si cei nenascuti inca- e identificabila cu o submultime a numerelor naturale; cu alte cuvinte, e numarabila.” Nu, ca am o infinitate de membri ai acestei multimi, pentru ca i-ai inclus si pe cei nenascuti. Poti sa gandesti o formula de generare a CNP -ului, dar nu poti echivala numarul membrilor acestei multimi deschise cu nimic. Pentru ca e necunoscut.
“Orice text bine format scris in limba romana foloseste un numar finit de caractere, deci poate fi si el cenepizat ca intr-un dictionar extins.” Un numar finit,deci.Aici da. Ca s-o luam pe scurtatura, ca sunt multe alte aiureli, nu poti echivala infinitul cu un numar finit.
Ah ce bine! Saminta de scandal!
Diligentreader, tu nu stii ca exista dictionare infinite?
lektor a zis:
Ei, era o miștocărie nevinovată, am zis să introduc un număr cuantifabil aleator, ca să se deruteze mahalagii.
Povestea nu e rea – dar – ca și la literatura vladiană, îi lipsește elementul dramatic.
Pe scurt, ca să fac critica literară – sună ca o poveste care ți-o spui ȚIE, nu NOUĂ.
Vorbești cu gândurile tale, nu cu noi.
Lui Vlad îi ține fenta, fiindcă el alege gândurile mai comune – bicicleta, amintiri din liceu, caterinci pe care oricine le are.
În cazul tău, lucrurile sunt mai complicate – ori torni basculanta profesional-matematică… și atunci ne lași pe toți în beznă… ori presari fărâmituri pe potecă… și noi te urmăm…
(până se lasă seara, normal, că ne cheamă mamele acasa)
Nu trebuie să incitezi, ori să provoci – boboru’ te va acuza de troluială – fie și pe nedrept.
Dar trebuie să mergi la cel mai mic numitor comun – în cazul Mahalalei – ăla sunt eu.
Trebuie să pretinzi că-mi spui MIE povestea, restu’ lumii o să înțeleagă oricum.
Cum îi poți explica unui câine teoria lui Fermat – pe înțelesul lui?
(asumăm că el are oarece inteligență limitată, experiență de viață cam la fel și interese gen “păpica, somnica, plimbărica, lătrătura”.
Poveștile… d-aia sunt povești: ca să le spui copiilor, nu?
Povestea ta e o multitudine de povești: Mama lu’ Ștefan, Fermat, Bolintineanu, Godel, multitudinea finită de numere naturale.
Sună ca primul draft a lu’ Borges pentru “The Garden of Forking Paths” – elementele sunt acolo, toate… dar nu se leagă.
Cititorul e redus la a căuta noduri logice în papură, în lipsa poveștii.
Suntem cu toții amatori de povești fantastice, fie ele și bolintiniene… da’ dă-ne nene și povestea!
diligentreader a zis:
Hai, sanchi?
Cum adică… avem un număr infinit de nenăscuți?
Da’ bomba atomică?
Da’ meteoritu’?
Da’ boala lu’ Calache… la nivel mondial?
Da’ problema avorturilor?
Normal că e un număr finit…
Defilăm cu ce avem, cu ce știm, nu cu ce nu cunoaștem…
Uitasem ceva… eh, minte de maidanez, n-are retenție la memorie.
Lektor, în posturile mele la care te referi, care au generat comentarii… eu n-am spus o POVESTE.
Eu am ales un subiect la care oricine are o părere.
(ori am făcut o miștocăreală caragialească – da’ aia nu se pune, că l-a lăsat cu scandal, sticle sparte și chemat miliția)
Acuma… nu-i suficient să bagi un subiect (cum face Vlad, prin alte părți) gen… “Nemurirea Sufletului”.
Că mă reped imediat și întreb dacă gâștele mănâncă paie.
Ca să exemplific:
Dacă aș scrie un articol cu titlul “Cine Suntem, De Unde Venim, Unde Ne Ducem?” și în text nu iau o poziție PERSONALĂ… lumea o să mă ia la zeflemele:
“Ce te f..e tine grija cine suntem – venim de la servici, ne ducem dreq’ acasă…!”
Speculatii, Blegule, speculatii. Tu n-ai auzit de 2012? O sa trecem in alta dimensiune unde o sa fie doar lapte si miere, mielul cu lupul vor fi prieteni, si blegii or sa latre mai melodios.Asa ca si copiii vor fi infiniti.
diligentreader a zis:
Blegoo (bosumflat): “trecem pe dreaq’! Trece fanfara militară, eventual… ori Lector cu un platou dă fursecuri intelectualistice… da’ cică să nu punem botu’, că e pentru desert.”
(gânditor): “… copiii infiniți… acuma asta e chiar ceva de speriat! Se cheamă că și număru’ de pamerși e infinit… cât despre căcălici… mai bine tac, că se poate interpreta! “
Teorema lui Malaele : “Imi sunt în acelasi timp tata si fiu”. Sfânta Treime, nimic mai simplu 🙂
B.deComp a zis:
Păi… nu tocmai: aia e Cooperativă Religioasă Populară – că d-aia e trei.
Scuzati ca insist cu amicul gødel, dar el chiar demonstreaza ca trinitatea e suficienta pentru a argumenta existenta lui d-zeu. Duhul sfint e un amestec de proprietati pozitive, iar mesia e realizarea posibila a unei proprietati speciale numita divinitate. Dumnezeu al mare ar fi de fapt intruparea necesara a sumei dintre mesia si DS.
io stiu varianta cu soacra, culeasa prin 1986, da’nu’s daca se aplica:
pe o strada’ngusta, intr-un bloc decent
unde bate vantul, si pe jos curent
plange si suspina tanara domnita
ca i-au luat curentul si apa’i oprita
si ca la uzina sotul ei iubit
a plecat la sase si n-a mai venit…
Orologiul bate opt si jumatate
insa jos, la poarta, oare cine bate?
“eu sunt, mama soacra, ginerele iubit
eu, si de la munca, ma’ntorc ostenit.
Tanara domnita, sare sa-i deschida
insa mama soacra din balcon ii striga:
“Ora e tarzie,esti un derbedeu.
N-ai adus chenzina??-nu-ti sunt soacra eu!
“Ce sa fac eu mama, daca soarta’i cruda
am muncit ca prostul pe cinzeci la suta…
Am venit acasa, sa ma incalzesc
Si sa fac o baie, sa ma odihnesc.”
– “Ai venit degeaba”, ii raspunse soacra
“fiindca nu-i lumina si-i oprita apa!
Du-te la serviciu si de-o fi sa mori
Vine sindicatul cu-n buchet de flori…”
A propos de logica… cica Arghezi, invitat la o lansare de carte, ar fi raspuns : “Sunt cu o studenta…daca pot,nu vin. Daca nu pot,vin.”
nu cred ca dupa toata ancheta asta, ma-sa sa-si mai mentina declaratiunea.
Blegoo a zis:
tin minte c-ai amenintat mai demult cum c-o sa dai o bomba blogheristica cu titlul ‘frica de moarte’ sau ceva asemanator:)
sa vezi acolo fluvii de comentarii, abia astept!
lektor a zis:
Câinele care latră nu mușcă.
tapirul a zis:
In contextul discutiei merge mai bine varianta cu
“Du-te la ostire / Pentru tara mori
Si-ti va aduce nevasta / Un copil din flori!”
Cum aruncati totul in derizoriu! In sfarsit, aveam o discutie inalt intelectuala in mahala si ati venit voi cu soacre si studente ilegitime.Si mai latra si cainele ala…………
“Putere ai asupra trupului, dar sufletul nu-l poţi avea” (Lady Anne în Richard III de W. Shakespeare). Dacă mama lui Etienne Le Grand erea Lady Anne se pune.
COTCODAC
diligentreader a zis:
Păi… ca la mahala, nu?
Cora – scuza-ma, abia acum am vazut aceasta shueta. Daca intrebarea se refera la ce cred eu, atunci raspunsul este NU. Nu mi se pare ca aceasta productzie echilibreaza ceva, sau readuce acel je ne sais quoi care facea charme-ul persoanei. De loc.
Diligenta – nu intzeleg mai nimic, asha ca nu poci participa la aceasta prea intelectuala desbatere, te las pe tine, sa vad in ce directzii o ia. Si da si ciinelui ala o bucatzica de piine cu parizer, ca m-a luat de cap, macar tu, ca esti dama buna la suflet, vezi bine la barbatzii astia, pierdutzi in abisul flexarii muschiului la popor – nici o shansa.
doar o mică corecție: ar trebui să fie “M.l.Ș.c.M.ș.S”
Vera, mi-e teama ca nu prea am priceput. Mi-e mai usor sa-l inteleg pe lector. Ce sansa zisesi ca n-am? Sa dau parizer la barbati?
Pacat ca se incheie discutia fara sa fi cunoscut mai multe opinii. Pentru mine solutia este referentul ipotetic (care i-a provocat hohote lui CST-Link ) dar v-am bulversat destul de mult cu comentariul versului “De esti tu acela, nu-ti sunt muma eu”. Eu una raman cu convingerea ca referentul ipotetic este singurul care ne scoate din incurcatura.
Oricum, “tu” din “De esti tu acela” nu poate fi acelasi cu “tu ” din “Ce spui tu starine”. Am gresit insa cand am concluzionat ca M.l.S.c.M.s.S il refuteaza pe RR1 sau pe RR2. De fapt ea cu cel ipotetic are a face, pentru ca “-ti” din “nu-ti sunt muma eu” la el refera si nu la RR1 sau la RR2.
Ceea ce duce la confuzie este incercarea de a pune problema in termenii logicii ordinare.
Dar ca solutie mie asta mi se pare una, pana cand voi citi alta, mai buna, care sa ma convinga.
Oricum, subiectul e provocator.
Am mai vrut sa intreb, dar m-am luat cu parizerul Verei.
M.l.Ș.c.M.ș.S = Mama lui Stefan cel Mare si Soacra?
Vera, da, da, la aia ma refeream… nu-i dai nici o sansa. 🙂
Flora, subiectul e provocacios, da.
ce nemiloasa e vera cu mine de-o vreme-ncoace! Ma expune in lumina cea mai cruda (chiar, sint convins ca o femeie a inventat termenul asta).
cam la fel a patit-o si fiul mamei lui S.c.M.s.S cind s-a intors la castel fara permisiune:)
De aia nu e Bolintineanu un mare scriitor.
Un scriitor mare ar fi rezolvat-o scurt:
“Tu esti Mircea?
Da-mparate!”
P.S. http://stoenescu.eu/2012/02/22/limbaj-precis/