Dragă cetitoriule,
O să ziceţi că ăsta chiar e un post narcisist. Sunteţi perspicace, chiar e. Ceea ce vroiam io să vă întreb este: cum vă imaginaţi
că arăt io în realitate?
Vă întreb fiindcă, cel mai adesea, când câte un cetitoriu mă întâlneşte de-adevăratelea, zice: maamăăă, dar nu arăţi deloc cum mi-am închipuit. Dar cum ţi-ai închipuit, întreb eu. Şi urmează, cel mai adesea, nişte descrieri extraordinare.
Dacă, după ce citiţi acestea, o să ziceţi: s-a cam prostit, sunteţi perspicace.
Dacă e să vă ofer şi un motiv mai subţire, aşea, iată: scriind acest blog, adesea am impresia că nu eu scriu, ci Vlad Stroescu, şi chiar sunt curios cum arată Vlad Stroescu.
Vă muţumesc.
In ce ma priveste, chestia cu potretul robot e depasita intre timp, “nu se pune”. Dar ma amuza ideea lui Madelin cu misoginismul lui Vlad. Si asta pentru ca, nu demult, Diotima mea personala imi atribuia mie aceasta insusire. Nu am inteles prea bine de ce (cel putin nu pe moment), dar cred ca Vlad are mai putine motive decit mine sa fie misogin (hihihi). Sau mai multe? (hohoho)
🙂
Hihi, n-am vrut sa intrerup amintirile baietilor despre Pucioasa si stramosi, era tare frumos ce vorbeau ei acolo.
Gata, am culcat juniorii, asa ca pot scrie aici, procedura o las pentru mai tarziu.
Ca sa nu ma simt prost ca-l tintesc numai pe Vlad (si nici nu e asa), o sa generalizez. Deci. Axioma: Toti barbatii sunt, sa zicem, pana inventez eu alt termen, misogini. Corolar: Unii sunt mai putin altii mai mult. Sa ma esplic. Daca ma uit in DEX, ala zice ca misoginul uraste femeia. De aceea am si zis ca nu am ales termenul potrivit dar altul nu mi-a intersectat mintea cea slaba si doream sa postez comentariul, ca sa nu-l uit. Eu vorbesc de un misoginism nepericolos, neagresiv (ceva Mr.’iggins like), care se manifesta, vad, si in realdar mai mult in virtual. Cand doi sau mai multi barbati se ‘intalnesc’, discuta in largul lor. Fie ca vorbesc de meciul de fotbal de aseara, sau de masinile tunate ale lui Ardei, sau de teoria evolutionista, sau de sectele milenare, sau de poemele lui Apollinnaire, sau de stiinte neurologice, sau de filozofii si scriituri, sau despre politica si trei bani jumate. Se inteleg bine intre ei, am mai zis pe undeva ca aceasta camaraderie o regret, fiind femeie. Si daca se certa, si daca se impung, si daca dezbat si daca agreeaza cordial, se baga in seama reciproc oricum. Ei, daca o femeie (sau mai multe) intervine in discutie, mai devreme sau mai tarziu ceva se pierde. Barbatii ori incearca s-o protejeze, ori o ironizeaza, ori, pur si simplu, n-o baga in seama. Sau incep prin a-i considera punctul de vedere dar, daca ea insista, mai devreme sau mai tazriu razbate la suprafata o idee de condescendenta (nici asta nu stiu daca-i termenul cel mai fericit): ei, femeile astea, frumoase si dulci, ce ne-am face noi fara ele! Dar sa ne continuam discutia serioasa noi, ca intre barbati…
M-a surprins mult sa vad aceasta chestie, chiar daca in proportie mica, si la Vlad, pe care il cunosc, numai virtual, de prin 2004/2005? si este unul din cei ce intretineau replici spumoase si cu femei si cu barbati, deopotriva.
Vlad, ai zis de nenumarate ori de ce femeia e intr-un mare fel, da, dar poate ca te refereai la aia primordiala, matricea, asta-i un fel de filozofie… restul, muritoarele de rand… Nu reusesc sa spun daca tu iubesti Femeia, e clar ca o respecti insa, mult. Ca portret robot, ca la mine “nu se pune”, as zice doar ca as fi jurat ca esti calm si serafic si am citit ca esti agitat.
Ca dovada de gentilete fata de doamnele si domnisoarele care te citesc cu incantare (aproape 🙂 ) mereu (ca parca se mai suparatara una si alta dintre cetitoare pe aici 😉 ), poate scrii chiar un post si nu un comentariu despre “de ce sunt femeile superioare barbatilor”, cum ai zis tu cateva comentarii mai sus 😉
Ca io nu stiu de ce. Si ma chiar intereseaza, avem debaturi si in familion 🙂
Pinocchio, de curiozitate, Diotima de ce te-a facut misogin?
Haiti. Acu poci să nu răspunz la provocare?
Madelina, dar nu cumva e exact invers? Nu cumva voi sunteţi pe undeva mai presus de conversaţiile noastre oareşcumva copilăreşti, chit că sunt despre fenomenologia spiritului sau despre meciul de aseară? Nu cumva pe undeva răzbate un fel de “Mda, bărbaţii ăştia, cu ale lor”? Nu cumva asta ne intimidează şi ne determină să ocolim confruntările directe cu voi?
Eu unul sunt total dezarmat în faţa femeilor.
Dacă te referi la anumite situaţii particulare de pe acest blog de exemplu, am avut motivele mele să evit anumite conversaţii. Îţi explic (şi eventual mă scuz) în particoler, dacă doreşti.
Şi da, e adevărat că unele domnişoare s-a supăratără pe mine. Îmi voi susţine până la capăt nevinovăţia şi nedumerirea.
Promit să încerc să scriu postul ăla, deşi pe alocuri am răspuns la întrebarea asta.
Nu, nu cred ca e invers. Dar nu pot fi sigura, vazand lucrurile numai dintr-o perspectiva. Stiu ca femeile au si parte superficiala si parte profunda in acealasi loc, in acelasi timp, paradoxal. Si nu, nu suntem niciodata mai presus de conversatiile voastre, care nu sunt copilaresti, sau sunt copilaresti dar in modul acela de iubit, poate. Si io nu am zis nimica de confruntare, aia-i alta discutie.
In fata barbatilor esti inarmat? O fi si asta o dovada de discriminare, ce stiu eu 🙂
Eu, cu neuronii mei lipsa, nu mai tin minte ce conversatii ai evitat asa ca nu-i vorba de nici o explicatiune sau, mai ales, scuze, nici gand. Singura chestie care m-a mirat la un moment dat, inapoi in timp, a fost ratarea vinului ala rosu, dar e o nedumerire si atat. Si rekunosk acum, public, ca m-am inturcoazit de invidie auzind de o banca din Herastrau 🙂
PS
Nevinovatia, da. Nedumerirea, da. Normal ca trebuie sa le sustii pana la capat. Dar nu iti spune ceva faptul ca a fost mai mult de o domnisoara care s-a suparatara? Foc, fum?
Si aia am zis si io, ca pe alocuri (si aspatii, si atimpuri) ai raspuns la intrebarea cu pricina, dar n-ar strica un regal 🙂
eu tind sa ii dau SI lui vlad dreptate apropo de “mda, barbatii si discutiile voastre copilaresti.” Nu trebuie sa fie percepute copilaresti in sens peiorativ, chiar si cand sunt percepute in “modul ala iubit” pot creea reactii. De tipul “ah, iar ma trateaza ca pe un copil. Cu iubire si dragoste, evident, da’ orisicat”
Mie imi place cum a pus in vorbe Marin Sorescu
Ce mai faci?”
Într-o bună zi luna
A întrebat pămîntul.
De milioane de ani
Îl tot vedea muncindu-se,
Mutînd mările dintr-un continent
Într-altul,
Experimentînd gheţuri şi vulcani
Şi stricînd zilnic o grămadă de munţi.
“Ce mai faci?”
A repetat ea.
Pămîntul a răspuns obosit şi grav.
“O amoebă.”
Atunci luna a încruntat din sprîncene,
S-a făcut că înţelege
Misterul creaţiei şi al vieţii
Şi-a plecat mai departe gîndindu-se:
“Fleacuri de-ale bărbaţilor.
Adi, dacă aş fi un psihiatru de operetă poate că m-aş apuca să fac aşa ceva. Desigur că nu ar fi deloc etic, dar mă rog.
Despre propria mea înmormântare am avut cândva masochismul să scriu, în mansardă. Despre propriul meu epitaf am scris chiar aici pe blog, ca urmare a unei lepşi. Desigur, nu pot cere nimănui să facă arheologie prin blogul meu. Probabil, un blog ideal ar fi cel în care fiecare post ar avea exact acelaşi conţinut, dar cu forme cu totul diferite: astfel, nimeni nu se va plictisi, iar posturile trecute s-ar pierde.
Mica, ai fi a treia gagică enervată de blogul meu (cele enervate în viaţa reală nu se pun aici), plus vreo 10 ţigănci, aşa că aş vrea totuşi să întreb şi io niţel, cu timiditate şi neîndemânare: CE AVEŢI NENE CU MINE??? Cu ce v-am greşit????
Madelin, adevarul e ca n-am habar de ce m-a facut Diotima misogin. Daca ma gindesc bine — si asta este arta ei, sa ma faca sa ma gindesc eu, nu sa-mi spuna ea — atunci cred ca sunt, asa cum ziceai tu, un fel de Enry Iggins care se intreaba musical: Why can’t a woman be like me? Apoi, pe de alta parte, ca sa restabilim egalitatea in drepturi si corectitudinea politica, probabil ca sunt mai degraba mizantrop decit misogin, daca sunt.
Intr-o zi rece, umeda si cenusie petrecuta la sauna Olimpica, am inventat urmatorul banc pe care il spun din cind in cind cui vrea sa ma asculte: Cica de ce exista saune numai pentru barbati? Ca sa poata sa faca amor unii cu altii fara sa ii deranjeze nimeni. Si de ce exista saune numai pentru femei? Ca sa poata sa stea la taclale fara sa le deranjeze nimeni.
Continuind pe acelasi ton de provocare (ordinara), eu cred ca tocmai aici este eroarea. Tragind cu urechea in diverse medii (ma dau in vint dupa tras cu urechea in diverse medii), am constatat ca barbatii intre ei nu ca ar face chiar amor, dar nici pe departe. Sexul este o tema predilecta, cel putin pina la o anumita virsta si, eh, pina la un anumit grad de scolarizare. (Sigur ca da, traiasca stereotipele si stereotipii, caci despre dumnealor vorbim noi aici, nu despre exceptii de soiul Mahalalei.) Cind apare vreo dama, tema se schimba brusc si atunci se vorbeste despre fotbal. A., sa nu uit, mai exista o tema predilecta: tacerea. Barbatilor, indiferent de nivel, le place foarte tare sa taca impreuna. Si asta se schimba cind intra in incapere persoane de alte sexe. E ca la fizica: O masuratore efectuata asupra unui sistem altereaza starea sistemului, astfel incit masuratoarea devine iluzorie. Delicios de confuza, cum spune dragul de Mircea. (Si aici avem, evident, inca un exemplu de comunicare intermasculina, chiar daca mediata, cercul fiind mai larg decit pare la prima vedere, caci din el mai fac parte, pe linga Mircea si Pinocchio, si Werner Heisenberg, si A(hile) si inca alte personalitati implicite.)
*snip*
[inca vreo 2-3 pagini de comentarii pline de gratie]
*snap*
N-am raspuns totusi la intrebarea daca toti barbatii sunt misogini. Habar n-am. Cu atit mai putin am raspuns la intrebarea daca Vlad e misogin. Asta i-o lasam lui insusi, ca tema pentru acasa, si o asteptam cu interes. Si nici daca eu sunt misogin. Who cares? Cert e ca mi-a placut poezia Tapirului. Marin Sorescu e inca unul din lucrurile dupa care ma dau in vint. Si anume in primul rind pentru arta lui de a spune in aceeasi poezie doua lucruri care se bat cap in cap.
Era sa uit, am facut odata experienta complementara. Eram la botezul nepotelului meu bucurestean. Barbatii si o parte din dame s-au retras in fumoar, iar eu am ramas in bucatarie printre cocoane. Matusa mea preferata s-a retras in camara sa bricoleze la tort, verisoara-mea era ocupata cu pregatirile (daca nu cumva se relaxa si ea la o tigara). In centrul atentiei erau doua tinere doamne cu ditai burdihanele, si alte citeva mai feciorelnice dar pline de interes gravitau in jurul lor. Subiectul a fost, cum era si de asteptat, pregatirea pentru nastere, nasterea si managementul bébéului. Am incercat, m-am straduit chiar din rasputeri, sa iau parte la conversatie. Eram mai bine informat si aveam mai multa experienta decit toate participantele la un loc, iar de aptitudini narative nu duc lipsa, se pare. Dar nu am avut nici un succes. Nici atâtica. Una din tinerele doamne chiar mi-a intors spatele, pretextind ca burdihanul ei nu are loc intre perete si masa, unde statea asezata. Iar asta a fost gestul suprem, orice incercare a mea ulterioara a fost zadarnica, sortita esecului si irevocabil blocata. Asa ceva nu mi s-a mai intimplat niciodata.
Si asta, oare, cum se explica?
Domnu’ Vlad, peste X ani, cand vei da ortu (ca noi toti, pana la noi stiri),ce va spune necrologu tau, ce continut ai vrea sa aiba? din asta iti vei da seama mai mult decat crezi ce si cum esti + ce-ti doresti cu adevarat…
ca veni vorba , vazui asta undeva… poate va intereseaza (tre sa citesc si eu “Sfaturi in bucatarie” ca e tare subiectul):
Cum ar acoperi media din Romania stirea apocalipsei…
Antena 3: In trei zile Basescu nu va mai fi presedinte. Am invins!
OTV: Senzational! Urmariti ultimele stiri despre Apocalipsa in direct la Dan Diaconescu in direct! Vrajitoarea Lenuta va da sfaturi cum sa va purtati pe lumea cealalta.
Libertatea: E ultima ta sansa sa fii fata de la pagina 5! Trimite o poza ACUM!
ProTV: Un copil a ars de viu si n-a mai apucat sa vada apocalipsa!
CanCan: Sursele noastre spun ca Nicoleta Luciu va petrece sfarsitul lumii departe de iubitul ei.
Cotidianul: Mai ai timp sa citesti o carte din colectia de miercuri Cotidianul!
B1tv: Urmareste la Nasul dezvaluiri incendiare despre parlamentarii care profita de sfarsitul lumii!
Cosmopolitan : 10 sfaturi pentru o ultima partida de sex fantastica!
Sfaturi in bucatarie : Pregateste-ti singur coliva!
Aventuri la pescuit: Daca apare pestisorul auriu, trimite-l la noi.
Catavencu: Apocalipsa noastra e mai inteligenta decat a lor.
Jurnalul National: Pentru ca sunt cel mai bun si genial, EU voi salva lumea! (semnat: Victor Ciutacu)
madelin, imi dau si io cu parerea. io as zice ca vlad nu e neaparat misogin, mai degraba neindemanatic.
nu, neindemanatic nu e.
Discutiile despre sex intre barbati, uite asta nu pot sa ma pronunt… Poate ca am fost eu teribil de complexat cand eram mic. Dar imi aduc aminte (prin ricoseu) de un comentariu al lui Stephen King intr-una din cartile sale (The Stand de fapt), cand descria un grup de barbati “excited as a group of preadolescents who’re discussing woman’s anatomy and discover that they all located the main issue in approximately the same area”
Aialalta cu tacerea, in schimb, ahhh.
‘s curios totusi, cine a inventat limbajul? Logica spune ca barbatul, ca i-a trebuit sa se coordoneze la vanatoare (de fapt si tacutul impreuna i-a trebuit la vanatoare), feministele zic ca femeile, ca de fapt barbatii inca nu l-au desporit nici acum….
N’as zice ca barbatii sunt misogini, da’ ce stiu eu? Ceva sunt in raport cu femeile, cum explica si madelin.
Intrebarea complementara este, sunt toate femeile misandre?
ca sa raspund la intrebarea din insemnare (nu cred ca am raspuns inca), cateodata (numai cateodata) eu’l vad pe Vlad ca pe C-3PO.
io n-am văzut poze, da’ o să te recunosc când te vei trage de sprânceană 😉
Tapir: adică precum un robot care dă aparenţa de maniere şi de anxietate (chiar laşitate) dar care în realitate, fiind doar un robot, este lipsit de conştiinţă? 🙂
Mica, nu sunt neîndemânatic, sunt o momâie.
Adrian, nu prea ştiu ce să scriu pe necrolog, sincer să fiu. Îmi pare rău că nu sclipesc la faza asta.
phaha. nu, ca o momaie nu te poate enerva.
pai vlad, ar trebui sa te gandesti. la moartea ta la cimitir ( ca in filmele la americani) sau in jurnalele de specialitate aka. psihiatrie, ce se va zice de tine (ce ti-ai dori sa se zica): cu familia (familist cu 1 nevasta si 9 copii sau divortat de 4 ori), cu cariera, etc. ce ai realizat …
trebuie insa sa te gandesti cu adevarat cum ti-ai dori sa fie, cat mai detaliat… ce prieten sau coleg pe care-l respecti mult ti-ar place sa vorbeasca despre tine…
am o nelamurire, ca nu ma pricep:
http://bps-research-digest.blogspot.com/
o analiza pt politicienii din Romanica nu faceti si voi? si mai precis, care e problema lui Brown
a, nuuu, vlad… Auriu, si cand mergi se aude ‘jjjjp-jjp; jjjjp-jjp; jjp-jjp, jp-jp, jp-jp”
C-3PO era manierat, poliglot, cultivat, si un foarte bun si devotat prieten. Si nu ii placea sa “cum sa plece din tara” 🙂
REZUMAT:
1. Pe Marin Sorescu l-am iubit demult. M-am si intalnit cu el prin Bucuresti, prin anii studentiei mele nefurtunoase, in fata la Spaniol. Dar mi-au tremurat genunchii si glasul, asa ca nu l-am abordat. Tin minte doar ca avea un parpalac lung care-i falfaia si ca era tare mic de statura. O amoeba (ce coincidenta cum dadeam io raspunsul asta acum cateva zile, pe holuri, la job, intrebata fiind ce fac), with all due respect, Dl Sorescu face si el dovada misoginismului sau, replica finala fiind iegzact argumentul meu, pe dos, adicatelea…
2. Pinocchio, nu, nu mizantrop. Cred ca o sa-mi fac un nou hobby sa inventez cuvinte in locul celor care nu se potrivesc pe deplin cu ce vreau io sa spun. Iar gagicile alea ti-au intors spatele pentru ca, probabil, ai aratat mai mult decat trebuia ca “eram mai bine informat si aveam mai multa experienta decit toate participantele la un loc, iar de aptitudini narative nu duc lipsa”, si deaia :-). Dar ai dreptate, tacerile alea impreuna sunt ceva ce (mai) regret, femeie fiind, ca nu o sa experimentez. Io tac singura. Sunt obisnuita. cateodata, prin parc, mai si vorbesc singura, aia e.
3. Mica, nu, nici gand, Vlad o fi oricum, chiar enervant cum zici tu, mie nu mi se pare nici asta cuvantul potrivit, dar nu indemanatic. Poate ca doar vrea sa provoace reactii, nu stiu. Sau poate ca e si el obosit, ca omul.
Momaia cauta creier, parca, nu?
4. Vlad, daca tipi la noi, si rosu la fata pe deasupra, io nu mai vorbesc cu dumneata.
pai si Sorescu e barbat, prin urmare…..Iar “with all due respect” nu este dovada adicatelea invers (sau nu?) a misandrismului? Definit tot asa ca misoginismul mai sus, adica pe ideea “n-am gasit alta rima.”
Complicat. Mai bine revin la ideea mea ca barbatii si femeile sunt doua specii diferite si gata, am toate raspunsurile.
Vlad ţipă cu rosu nu că ţipă, da’ vrea sa atraga atentia, ca am senzatia ca a mai intrebat si nu i s-a raspuns.
Pinccchio, cred ca Madelin are dreptate. Provine tot din definitiile ei cu mis(oginismul)(andrismul). Ala e domeniul lor, they reign supreme (si nu numai acolo, imi aduc aminte de alta replica din Stephen King cu un pensionar care zicea unui prieten ca a descoperit ca e bine sa faca, fata de nevasta, cateodata, pe neajutoratul in bucatarie). Cand un grup de barbati discuta fotbal sau scule (stereotipuri…) si o femeie intervine aratand ca este competenta in domeniu, barbatii ridica (macar in sinea lor) o spranceana. Sau pe SciFi Channel care de a o vreme popularizeaza imaginea femeii-smart-ass-hero-cu-trasaturi-traditional-masculine-adica-stie-sa-se-bata-si-se-pricepe-la-tehnica-si-etc si probabil multi barbati telespectatori, including me, zic “gimme a break.” Nu ca am crede ca e fals si femeile de fapt nu sunt in stare de asa ceva (sunt, la fel cum si barbatii sunt in stare sa se priceapa la chestii-traditional-feminine precum affection and pregnancy), ci asa.
Pai replica finala, ma gindesc eu, poate foarte bine sa insemne ca omul sau amoeba sau ma rog tot ce tine de lumea asta (poate chiar si “misterul creatiei si al vietii”, pe undeva) sunt toate niste fleacuri la scara cosmica. Luna are dreptate aici, chiar in sensul respectuos-admirativ sugerat de Vlad, si mi se pare mie ca este un punct de vedere tipic feminin.
Daca asa stau lucrurile, domnul Sorescu nu se arata deloc misogin, au contraire. In mod asemanator, ne putem amuza studiind misoginismul (?) dragului de Mircea din perioada Poemelor de Amor (ca sa ne minunam apoi ca acelasi personaj scrie ceva mai tirziu o cartulie usurica intitulata “De ce iubim noi femeile”). Poanta finala, mi se pare mie, ar fi putut fi iesita la fel de bine si din pana Sorescului.
…ce n-as fi dat altcindva
sa fiu pina si ultimul tiganus dintr-o clasa de-a ta,
cel mai nespalat, cel mai golan, sa-mi fii diriginta…
[…]
amorul nostru a fost ca o bomboana invelita in staniol:
dulce, dar ceva scirtiia foarte tare…
ne departam, in curind tu vei fi tovarasa directoare
si, cine stie, poate chiar tovarasa inspectoare.
elevii tai pe care-i inveti si-i indrepti
se vor face din zi in zi mai destepti
pina vor ajunge asemeni cu zeii.
numai eu, in coltul viu, voi mai consola cimpanzeii,
eu, repetentul clasei, copilul cu coada,
mormaind in banca neroada
un cintecel
pe care-l stie numai el…
tu esti ultima thule cu genunchiere de cartiere peste rotule,
tu esti asemenea lizei minelli cu exceptia plafonierei si-a pardoselii,
tu esti o gagica aproape dulce
pe care-o ajut sa se dezbrace si sa se culce
cu acest cintecel pe care mi-l soptesc
pe cind ma barbieresc.
Băi mie Cărtărexu mi se pare cel mai misogin dintre toţi. Inclusiv în cărţulia cu de ce iubim femeile. Când mai cetesc ceva de el în care apar şi fomei, am impresia că între bărbaţii lui cărtărescu (care adesea e el însuşi) şi femeile lui cărtărescu se cască un soi de abis incomensurabil.
Dl.Sorescu face dovada ca e barbat spunand ca Luna “se face ca pricepe misterul vietii si al creatiei” cand, de fapt, ea pleca sa-si cumpere pantofi si n-avea chef de asemenea “fleacuri”.
Am facut un sondaj de opinie la servici (le-am zis ca fac un proiect :D): femeile au zis toate ca barbatii sunt misogini intr-o oaresce masura, ca, cica, un barbat nu e “adevarat” daca nu e si putin misogin. Barbatii au fost diversi in raspunsuri: “nu exista diferente majore intre noi, exceptie viteza de reactie a nustiucatorva neuroni (54 ani); “sa ne intoarcem la natural ” (39 ani) si “da, toti barbatii sunt si putini misogini, e ca raspunsul la intrebarea ‘ai mintit vreodata?’ (28 ani).
Imi aduc aminte 😉 de o experienta de pe forumul Tapirului, pornita de userul Ciresar. Care era o “ea”, desi muuuultaaaa vreme postase ca si cum ar fi fost un “el”. Ei bine, din momentul in care s-a deconspirat, reactiile domnilor au fost vadit si fortat diferite (“cu priviri vadit si fortat uluite” – Ciresarii). Iar ea povestea ca, de fapt, experimentul il incepuse pe un forum auto (unde posta chestii tehnice cot la cot cu ceilalti paricipanti, probabil automobilimul fiind o pasiune de-a ei), si a avut aceleasi reactii rezervate dupa ce le-a marturisit ca e “sex frumos si slab”.
Aaaa, noi nu-l consideram pe dl. Cartarescu misogin pentru ca ne baga in seama :-), na!
PS
“Un blog ideal ar fi cel în care fiecare post ar avea exact acelaşi conţinut, dar cu forme cu totul diferite: astfel, nimeni nu se va plictisi, iar posturile trecute s-ar pierde”. Oare un blog ideal (pornind de la ideea de jurnal personal) este si cel care nu primeste comentarii, pentru a nu strica ideea-motor?
hai, dragă, nu te agita, ai cerut portret, înghite. şi doar nu te-aşepţi ca cercul admiraţiei să fie perfect. asta nu înseamnă că mie nu-mi place blogul tău. nu ştiu ce mă enervează, poate rezerva şi modestia construită. şi dorinţa asta de a te înconjura de un farmec…îmi vine să zic ‘îmbogăţit cu mucegai nobil’, ca în reclamă. cetitorule, dumneata, mahalale, tramvaie, poveşti apuse. mă rog, în fond nu e ceva de reproşat, e dreguţ, doar că din când în când pare căutat.
n-aş fi vrut să te ambarasez, dar ai scris cu roşu.
Hm, am incercat sa traduc in suedeza poezia lui Sorescu (cea cu amoeba)…Dar in limba suedeza in vorbirea curenta luna este ´el´ si pamantul este ´ea´. Iese o traducere foarte interesanta 😉
Muumi, faptul că sexele astrelor sunt inversate în suedeză mi se pare extraordinar. Incredbil. Cum să fie Luna bărbat?
Mica, nu mă ambarasezi deloc. Şi vai ce-mi place când în cercul admiraţiei am pătrăţele de repulsie. Chestia cu cetitorule e un fel de a face mişto de mine însumi. Cu “dumneata” am vorbit din totdeauna, asta e, va trebui să suport persecuţiile, mi-e prea greu să mă schimb. Cu tramvaiele şi mahalalele, nu am nici o vină, nu fac decât să scriu ce văz.
Pentru ca in curand o sa plec in Patagonia, si acolo nustiu daca am net sau daca am chef sa botonez reteaua patagoneza (ca am auzit ca are barbiduci), incerc sa rezolv din datorii (poate-mi fac si testamentul si o asigurare de viata, ca asa mi-a zis mie inteleapta tribului ca ar fi de bine, pe langa o fiertura de ierburi de mai, culese pe racoare, sa ma fereasca de deochi).
Avand eu sambata acest minunat ragaz cognitivo-intelectual indus de monotonia trebilor gospodaresti obligatorii (spalat gresii, chiuvete, de WC nu mai zic, calcat maldare de rufe, sters prafuri, etc), avusei timp sa mai meditez si sa pun in cuvinte simtamintele. Si zic:
Vlad, nustiu care sunt alea trei gagici inervate de blogul tau (poate Z., M. si R.?).
Io stiu ca iubesc mahalaua si mansarda la fel de mult cum iubesc vizuina si barlogul Tapirului. Iar pe tine te iubex ca pe alt frate mai mic, tot teribil de destept si cu suflet bun, si de care sunt mandra la fel cum sunt si de Tapiras. Faptul ca nu ne cunoastem in real nu are nici o importanta in aceasta ecuatie.
Nustiu sa pun iegzact degetul pe momentul in care am simtit o chestie, iar io dau credit mare acestor intuitii ale mele (“Interioare”, de Alex Andries), ca numa’ pe ele le am, in rest sunt cam ametita, vaidecapulmeu. Am simtit la un moment dat ca te-a iritat ceva din ce am scris/zis/facut. E doar o senzatie. M-oi fi bagat prea tare in seama, zic. Si vaz ca te deranjeaza in continuare. Daca poti sa zici ce e, m-ai lumina. Daca nu, nu. Sau o fi vreo premisa d’aia fals (auto)indusa, poate poti tu sa-i dai un nume.
PS
Mi-am adus aminte, citind-o pe Mica mai sus, ca si io am avut reactia asta, candva, la “dumneata”. Mi se parea ca-l folosesti doar atunci cand doresti sa-ti protejezi spatiul personal. Daca n-ar fi fost vorba de tine, as zice ca uneori suna chiar “la misto”.
Acu’ ma duc sa vad cum se zice “buna ziua, am venit cu ganduri pasnice” in patagoneza. Cica e si o localitate Lopatari pe acolo.
Madelin,
Te asigur cu mâna pe inimă că niciodată nu m-a deranjat nimic din ceea ce ai zis, scris, ori făcut. Madelin, tu eşti un tablou impresionist: numai frumuseţe. Dacă ai reimţit vreo iritare, nu a fost intuiţia ta feminină, reflectând vreo iritare produsă de tine asupra mea. Nici vorbă. Ci ci una dintre proprietăţile iritante mele intrinseci. Eu sunt cel care te-a supărat pe tine, nu viceversa.
Şi în general celor pe care îi (şi mai ales -le-) tot supăr, aflaţi că nu o fac cu intenţie. E ca şi cum aş fi dublat de un fel de căţel care mârâie şi muşcă ca prostu, eventual când e el cel speriat. Nu că asta m-ar absolvi de responsabilitate şi vină, ci v-o spun ca să ştiţi că voi nu aveţi nici una.
Madelin, vacanţă plăcută în Patagonia.
Lopătaia, asa au putut sa ii zica patagonezii.
Eu cred ca stie Natura ce stie cand ne face misogini-misandre (eu tot bag aluzii, dar vad ca nu le ia nimeni in seama… sunt si femeile misandre?)
“Madelin, tu eşti un tablou impresionist: numai frumuseţe.”
Am avut o zi de nedescris, m-am tirit prin zeci si sute de magazine de bucatarii (amintindu-mi abia acum, de ce oare, ca in spaniola se zice “cocina”), in final ne-am pierdut, domnu’ Inginer si cu mine, unul de altul in hala-depozit de la Ikea, eu mi-am pregatit vorbele “Daca ai sti cit de mult urasc sa ma pierd de tine intr-un magazin de dimensiunile astuia, e ca atunci cind aveam trei ani si bunica-mea m-a luat la piata si a avut ideea timpita sa se ascunda dupa o taraba ca sa vada cum reactionez cind ma trezesc de unul singur pe coclauri”, nu stiu ce vorbe si-a pregatit domnu’ Inginer, dar ne-am intilnit la masina, “Welcome to the machine”, si i-am spus ca, heh, de data asta a durat mai putin ca data trecuta, si nu ai putea sa iti iei totusi telefonul la tine cind plecam la cumparaturi? Si am ajuns acasa si am baut o bere ca sa ne racorim, intre timp am facut cartofi canarici (fierti cu coaja in apa cu multa sare, Madelin, si dupa aia varsata apa si uscati in continuare pe aragaz sa se vada pe ei cristalele de sare), si am facut si un mujdei cu mult usturoi, ulei de masline si zeama de la o lamiie, si la toata chestia asta am baut impreuna o sticla de vin alb, si inca nu ne-am relaxat, am spalat vasele, Madelin, iar domnu’ Inginer butona in continuare calculatorul la programul ala de proiectat bucatarii si ofta, iar cind am terminat m-am asezat si eu la calculatorul meu si am citit Mahalaua, si…
Si am citit fraza de mai sus, scrisa de Vlad, si am zimbit, dintr-o data, cu gura pina la urechi.
Pinocchio, eheeei, de cate ori n-am zambit io cu gura pana la urechi din cauza de Vlad, colindand asa, prin tramvaie, mahalale, mansarde, vizuini si alte coclauri.
Tapiras, asa, Lopătaia, suna bine.
Vlad, m-ai lasat fara de cuvinte. Si m-am linistit. Acu’ pot sa plec in Patagonia cu inima usoara. Nu e chiar o vacanta, e o calatorire exploratoare…
PS
Si io si Cata, una din gemenele cucuiete, suntem indragostite de Gauguin-omul (ca sangele apa nu se face!), creca deaia…
Vlad, vazui ca ai deschis atunci o lista provizorie gen “Dacă aţi fi Neagoe Basarab, ce învăţături i-aţi lăsa în scris fiului dumneavoastră Teodosie?”
ar fi interesant sa o continuam…ce zici?
Păi fiecare discuţie a rămas deschisă. Desigur că aştept în continuare răspunsurile dvs.
Invataturile lui Adrian:
“Draga fiule (poate sa fie si fiica ori doar nepot),
Nu uita ca astazi esti in viata si maine poti da coltu’, mai mult sau mai putin brutal sau anticipat. Daca periodic iti vine aceasta idee in minte vei realiza ca este esential sa folosesti cat mai bine timpul pe care il ai la dispozitie (lucru pe care, dupa cum vei observa, putini din semenii tai il fac).
Acestea fiind zise, ar trebui sa devina important pentru tine sa gasesti ceva clar de facut in viata, ceva care sa-ti placa, sa-ti aduca bani macar cat sa traiesti decent, si sa aduca un folos societatii. Te avertizez ca nu va fi deloc usor sa gasesti ceva folositor care sa te pasioneze. Daca iti lasi visele sa moara te vei usca si tu pe interior, adica vei duce o viata marcata de mediocritate, dispret de sine, nefericire. Asta ar fi in opinia mea o soarta mai rea ca moartea, dar te vei convinge singur daca e asa.
Ai mare grija cum percepi lumea. Aparentele pot insela desi iti recomand sa ai incredere in instinctul tau. Daca eu voi muri inainte ca tu sa ajungi mai mare (sa te lamuresc pe larg cum sta treaba), fi far’de grija. La orice problema exista un raspuns, doar ca trebuie sa-ti schimbi perspectiva ca sa-l gasesti. Deci in teorie totul e posibil. Mai greu e cu practica. “
———————————————————————-
Invataturile lui Vlad (reamintire)
“Dragă fiule,
Nu te supăra pe oameni. Nici în gând, nici chiar când te înghesuie rău în tramvai. Ci mai bine înduioşează-te, că sunteţi în acelaşi tramvai.
Pe cât poţi, întârzie la întâlniri, căci în răstimpul întârzierii multe lucruri interesante ţi se vor întâmpla.
Ceteşte cărţi multe, pe care să le alegi cam după aceleaşi criterii după care o să îţi alegi iubitele (despre acestea din urmă, n-am a te învăţa, că doar semeni cu mine.)
Fă sport, mănâncă legume, spală-te pe dinţi.
Nu lua hotărâri mari, lasă să te ia ele pe tine.
Îmbracă-te frumos, dă-te cu parfum, apără-i pe năpăsuiţi, nu omorî gândacii că şi ei sunt oameni.
Aspiră la toate neamurile lumii, ca şi când ai fi unu din oricare din ele, şi peste tot să fii o calfă bună şi nefudulă.
Nu-l vorbi de rău pe tac’tu.”
Aha. Astea — la ale lu’ Adrian ma refer — ar putea sa fie si invataturile lui Pinocchio catre fiul sau Gogoscharski. Cit despre Prinzessa — ea pare sa fi gasit intre timp invataturile proprii, pe care tatal ei Pinocchio nu mai poate decit sa le aprobe (sau eventual sa le dezaprobe in tacere).
Iar in invataturile lui Vlad, cred eu, in ele se ascund o stiinta si o arta mai mari decit ar putea vreodata Pinocchio sa spuna sau sa laude cu capul, inima si limba sa cea de lemn. Ele trebuie puse in rama, pe perete, si declamate cu evlavie si recunostinta in fiecare zi, dimineata si seara.
Eu nu am decat doua observatii catre tine care pot suna a critica desi nu prea sunt:
1. mai las-o cu vinul, ca si alcoolul ingrasa, nu numai dulciurile sau painea
2. explica-te mai pe larg, chiar si in mod metaforic, ce ai vrut sa zici pe Imed cand ai zis ca n-ai casa sau nu esti acasa, tot pe-acolo; si daca tot n-ai casa de ce naiba mai stai in Romania, ca e plin de case libere si in Franta si in Elvetia si in Norvegia, mai ales pentru baietii albi (etnic-genetic) si modesti, mai nepretentiosi din fire, asa cum sunt cei din Romania in general, mai ales la inceput (dupa vreo 3-5 ani devin si ei pretentiosi, dar si asta e normal).