Se spune că, de-a lungul unei lungi vieți împlinite, un om trăiește doar câteva ceasuri la fiecare zece-cincisprezece ani. Pentru că nu cunoaștem cu adevărat semnificația vieții, nu putem dovedi această afirmație, dar intuim toți că ea e adevărată.
De ce nu ar fi adevărată, cu atât mai mult, și pentru literatură? Literatura este o pseudo-viață, a cărei semnificație e mult mai puțin ascunsă decât cea a vieții originale, putând fi chiar dirijată și codificată până la forma ei cea mai limpede, alegoria.
Și dacă este adevărată pentru literatură, înseamnă că, dintr-un roman fluviu, doar câteva pagini contează. Sigur că un scriitor bun e conștient de asta și va încerca să îmbogățească cumva și restul romanului fluviu, sau să-i reproducă esența, singura importantă, în diverse forme pe parcursul sutelor de pagini. Astfel diluatăm homeopatic, literatura devine un mai bun substitut al vieții.
Unii dintre noi, însă, nu sunt interesați întotdeauna de un substitut al vieții. Unii dintre noi vrem repede esența, mai ales în vremurile grăbite de azi, în care deficitul de atenție este pandemic. Au fost propuse câteva soluții. Cea mai cunoscută este cea a lui Borges, care, după cum bine știm de la școală, dacă îi trecea prin cap un roman, prefera să-i povestească subiectul în cinci rânduri decât să-l dezvolte în cinci sute.
O altă metodă este cea pe care o propun în acest post. În loc să scrii un roman întreg, sau să-i povestești subiectul, mai bine scrii doar acele fragmente esențiale. Acestea de obicei nu depășesc o pagină. (În romanul Dragoste în vremea holerei, de exemplu, partea esențială are două cuvinte scurte, la final; romanele Brooklyn follies al lui Auster și Viața cea nouă a lui Pamuk s-ar putea opri după prima frază, ca să dau doar trei exemple la modă; la fel în marile romane bune, fragmentul esențial e ascuns adesea pe la mijloc, în locuri neașteptate, treci adesea cu privirea peste el seara, chiar înainte să adormi, visându-l apoi intens și uitându-l în dimineața următoare.)
Metoda este foarte economică, și lasă în plus loc imaginației cititorului, care e de regulă obeză și imobilizată la pat, și tare ar avea nevoie de un pic de mișcare. Nu e nevoie să găsești ceva “esențial” de scris, orice ai scrie va fi definit ca esențial, cititorului rămânându-i sarcina să țeasă restul romanului, sau poemului, restul neesențial prin definiție. Puteți face acest exercițiu cu fragmente de la mine de pe blog, cum sunt cele cu Ablai, sau cu SN, dar și cu orice altceva, de exemplu:
“Mulți ani mai târziu, avea să-și amintească de pliciul de muște ca de un instrument al destinului.”
Sau, mai puțin explicit:
“Iarba crește și pe acoperiș”
Mai găsiți și voi!
alo, domnu’ Vlad, mai stii multe scamatorii de-astea?!
sa zicem ca un om are in cap cateva idei, tablouri, scene esentiale pentru o intreaga poveste. si nu le scrie, desi ele sunt formulate in cuvinte mestesugite acolo in mintea lui, pentru ca i-e lehamite sa umple golurile dintre ele cu pelteaua lunga care incleiaza un roman, o nuvela, o poveste in sensul calsic. si-acum vii dumneata cu bagheta magica si… pufff! iata omul nostru transformat in scriitor…
Un scamator, îmi place asta. Da, chiar sunt un scamator.
Ai dreptate. Şi pentru că te ştiu cunoscător, dintr-o femeie ce fragmenţele ar trebui reţinute, şi care sunt acele sute de pagini ce ar trebui sărite? (Hai, să văd pe unde scoţi cămaşa, că publicul tău femenin îşi ţine răsuflarea aşteptându-ţi răspunsul. Cuţitele lucioase ies din teacă în tăcere, ochii sclipesc, limbile se plimbă peste buze, ochii sclipesc… a, stai, că pe asta am mai zis-o…)
Deci, Vlad, cum decojim o femeie, ce aruncăm la gunoi şi ce păstrăm?
Nu ştiu dacă putem compara femeile cu literatura. Ele sunt creaturi care nu se supun aceloraşi reguli. Mi se pare imposibil să disec o femeie, nu poci identifica în ea elemente componente.
Unul zice de decojit, de parca femeile ar avea coji!!!! Alalalt zice de disecat, de parca femeile ar fi cadavre pe masa legistului! Bey, se uita freo fomeie la voi???Si daca da, sunt de-alea cu coji sau trecute in nefiinta?Ca doar nu o diseci de vie?!?!
Dilijento, coji n-au, da’ au sâmburi, ceea ce nu-i mai bine. Eu mi-am spart deja o măsea.
Nu ştiu dacă se uită fro muhere la noi, da’ cu siguranţă ne citesc destule şi sar repede să comenteze.
Vlad, slabă mişcarea. Mă aşteptam la mai mult. Se vede că eşti gata să faci orice ca să-ţi păstrezi lectoriţele.
Diligentreader, eu am zis că NU poci să disec. Deşi e poate adevărat că doar nu vreau.
Şi din mesajul tău se înţelege că disecţia ar fi ceva rău. Când de fapt e ştiinţă. Toţi studenţii la medicină trec prin etapa asta, fără de care mai târziu nu vor putea fi medici.
Ce pot să zic, A. Într-o zi o să facem un banchet, şi vorbim atuncea.
Cum sa nu va citim? Sunteti irezistibili. Apunctule, n-au coji, da le decojesti, iti spargi masele in ele, pardon, in ea ( ca doar te citesc mai multe, da’ prin preajma a picat doar una si ti-a spart maseaua),intrebi pe blogul lui Vlad ce sa arunci din ele la gunoi, ca stii ca el viseaza femeia pe masa de disectie la lectia de anatomia,dar e doar martor, el nu taie….Wow!Cum sa nu aveti, si unul si celalalt, dileme in privinta dragostei, femeii, universului…
Eu zic că mai bine dileme decât certitudini.
În plus, femeia chiar are “coji”. Şi când le dai la o parte vezi albeaţa sânilor şi diverse forme de relief.
Eh, văd că şi tu o arzi aiurea pe internet vineri noaptea, la 1:07…
Ce pot să zic, Vlad, avem nişte vieţi pline…
Dilly, îţi lipseşte o anume complexitate. Tipic feminin, din păcate…
Aaaaaaaaa??Let’s drop it!Mai vorbim peste 10 ani, cand poate o sa stii un pic despre ce vorbesti. Deocamdata, la capitolul femei,ai cam 14 ani si cauti….
Devoalezi, nu decojesti. Of, unde va e romantismul? Sau macar tactul..
De ce, trebuie să ne conformăm clişeului burghez conform căruia vineri seara eşi în club? Eram în mansarda mea, cu geamurile larg deschise, şi ascultam tăcerea şi greierii.
“lipseşte o anume complexitate. Tipic feminin”
qed. Deci recunoşti şi tu că femeile nu sunt complexe, ci unitare, şi nu pot fi simplificate suplimentar, prin eliminarea de părţi inutile.
Un banchet, pe bancheta din spate? Sau poate un simpozion, să dea bine la CV?
Păi cred că acolo unde este şi al tău diligentreader, tot acolo.
Orice-ar spune Dilly, la Metz sau la Muenchen, la Strasbourg sau la Berna, tot nişte romântici rămânem…
Pff, parc-ai fi vreun teolog medieval! Sofizezi, şieva di spăriet! Sugerezi că tot ce e unitar nu are părţi (inutile sau nu). Fals, evident. Contraexemplu: Sfânta Treime. Asta, presupunând că nu eşti unitarian, newtonian.
Nu, problema nu e că mâncai greieri în mansardă vineri noaptea, ci că îi mâncai în faţa monitorului. Eşti cumva singur acasă?
De ce? speri sa mai fie unu singur, ca sa nu cazi in depresii ca doar tu? Nu mai vina greseli, fii mai deschis si mai cald, si vin si pisicile la mangaiat. Lasa-l pe Vlad. el are de unde alege! Desi, probabil, tocmai iluzia pe care o da, ca e cateodata singur si dilematic, te face sa vii p-aci. Adica, daca si Vlad are astfel de momente, de ce sa ma plang eu? Numai ca e o diferenta fundamentala intre voi. Vlad e ” sensibil”, de-aia are asa trecere la femei. Tu nu esti decat in mod sucit, adica precum un adolescent care-si ascunde sensibilitatea , nu, gresit, vulnerabilitatea, in atacuri.Pe Vlad femeile vor sa-l ia in brate sa-l consoleze, pe tine vor sa te dea afara cu huiduieli. Mai citeste, mai invata. mai vino p-aci. Daca stii sa asculti, pana la urma o sa-ti iasa si tie!
Ce tare, uitasem că scrisesem chestia aia. Da, chiar aşa.
A. + Diligentreader = LOVE
Sfânta Treime e singura excepţie şi foarte mulţi şi-au bătut capul cu problema ei, mulţi păţind-o foarte urât, aşa încât teologia creştină e probabil cea mai complicată din câte teologii au existat vreodată, chiar şi decât cea babiloniană cu miile ei de zei. Ca dovadă că de la 3 în sus începe infintul.
Femeile în schimb sunt zeităţi failibile.
Simpozion, bineînţeles. Cu alcool şi fără gagici, ca în vremurile antice sau kierkegaardiene. Acolo ne vom putea spune păsurile fără să se tot râdă ele.
Nu ma incurc cu elevii.
S-o crezi tu!Explicarea Sfintei Treimi e o joaca de copil pe langa…
@diligentreader: 😛
Ratati o ocazie rara! Poate daca imbatati niste gagici va mai spun si voua cate ceva din ceea ce pare un secret de neatins pentru voi!
Niciodată nu mi-am putut explica fascinaţia pe care o exercit asupra femeilor. Ajunsesem să cred că e de vină fizicul grec sau privirea de tigru. Acum în sfârşit înţeleg.
Nu, bey,nu e suficient sa fii animal frumos( de fapt, nici macar nu e necesar!!!!) trebuie sa pari si suferind si dilematic din cand in cand.(Cum dq se pun smileys pe blog?)
Diligentreader, asta ar fi o gravă eroare estetică. E ca şi cum un tablou s-ar explica singur, în scris pe colţul din dreapta jos, sau un roman ar avea la final o interpretare, scrisă tot de autorul romanului, sau ca şi când un banc ar veni şi cu lămurirea mecanismelor comicului din el.
Suferind şi dilematic? Deci după Pleşu mor gagicile? Nu, că nu are blog.
Eniuei, nu mai e aşa demult. Suferinzii dilematici nu mai sunt atrăgători, iar latura mea plângăcioasă e cea mai dezagreabilă. Astăzi, bărbaţii puternici sunt cei mai sexi, cu bani şi poziţie: au fost aşa de câteva decenii. Dacă eşti dilematic, n-ai nicio şansă, decât poate dacă eşti vampir.
Stai cuminte, si bete moarte, femeile stiu sa ascunda ce trebuie. Va dau doar iluzii necesare.
Te inseli. Cu ala puternic si cu bani te mariti, dar pe ala suferind si dilematic il iubesti. By the way, I adore Plesu!
One more thing. Voi uitati ca noi avem suflet, dar si instinct matern. Nu pot sa ma marit cu un visator si sa ma uit cum imi moare copilu de foame!!!Si aia care sunt si una si alta sunt rari. Vlad, daca reusesti sa faci si bani pe langa ce esti, o sa ai o sotie care sa fie si o femeie extraordinara si sa te si iubeasca, daca nu, o sa ai doar iubirea si o sa se marite cu altul. Si daca o femeie va uita ca trebuie sa se gandeasca la copilul care va veni cand te ia pe tine, o va regreta mai tarziu. Concluzie: fa tot ce trebuie ca sa nu regrete!
Nţ, Sânta Treime nu-i chiar excepţie. Uite încă trei contraexemple, să te dai bătut:
1) Atomul. Clar, e indecompozabil, că de-aici îi vine şi numele, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti. Şi totuşi nimic mai uşor decât să-l spargi în nucleu şi electroni, că o făcea şi Rutherford acum un secol.
2) Numărul 1. Clar, nenică, indecompozabil prin însăşi natura-i. Şi totuşi, are fix N rădăcini complexe de ordinul N. Deci…
3) Un punct arbitrar în plan. Zici: “Punct, nene, ăsta chiar e indecompozabil.” Şi totuşi îl descompunem de-a lungul axelor, în coordonatele-i.
Vezi, deci, că sunt multe chestii unitare şi decompozabile.
Iar cu fhemeea te-ai păcălit: nu-i vorba că ar fi indecompozabilă, ea este INFINIT decompozabilă. Ca o ceapă, sau ca o varză transcendentă: dai jos chiloţi după chiloţi, şi n-ai avansat nici atâtica.
Tu notează-ţi, Vlăduţ, să ştii cum să te comporţi când o să fii mare. Uite, slavă Domnului, ce noroc avurăm amândoi, să aflăm pe gratis şi pe nemeritate ce-şi doresc femeile! Bine c-am stat azi în casă, că altfel ratam ocazia şi cine ştie cât mai rătăceam până la următoarea Învăţătoare!
(Se pare că există un număr maxim de răspunsuri înlănţuite pe care îl acceptă WordPress-ul, probabil ca să nu se strice alinierea comentariilor.)
Bine bre, mă faci infidel acuma? Ia uite şi matale ce grafitto măzgăleai FIX acum 3 ani! Şi-aşa n-am noroc la fhemei, dacă mai bagi şi matale vorbe că joc la mai multe porţi crezi că m-ajuţi?
(Eu am impresia că Delly, tu şi cu mine am cam pus-o de-un threesome azi…)
Frate, tu ştii cât de multe semi-intelectuale se-nnebunesc după Pleşu? Una nu rezistă cu “Minima moralia” până la capăt, dar toate îl adoră!
N-o da cotita, ca nu ma ametesti. Crezi ca daca schimbi dilly in delly ai facut freo brinza? mai bine ia notite si taci!
“Cu ala puternic si cu bani te mariti, dar pe ala suferind si dilematic il iubesti.”
Exact, iar cu ăla musculos şi dotat ţi-o tragi. Pe la spate.
Dilly, Delly – tot aia e, adică “deli”, care în turceşte înseamnă “nebună”, adică exact specializarea lui Vlad. (Teleorman = “Deli orman” = “Pădurea nebună”)
Of, greu mai prinzi ideea!Pai tocmai de obiceiul asta de a deveni badaran cand nu mai stii ce sa mai zici in registrul civilizat sau spiritual/glumet,taman de-asta iti ziceam si eu. Cu obiceiurile astea, ramai singur si natang.Sper ca dupa iesirile belicoase fata de mine, macar mai reflectezi in singuratate si tragi niste invataminte. Ca altfel, ma faci sa manifest pesimism pedagogic in privinta ta, ceea ce nu-mi sta in fire. Hai, de dragul lui socrate, nu ma face sa te clasez ca pe un caz disperat!
Sorry, Vlad. Am abuzat de blogul tau incercand sa fac pedagogie cu punctul ratacit pe aici. Gata, ma opresc. Promit.
De unde şi “diliu”, în româneşte. Şi, eventual, după o uşoară deformare, “a se dirli”.
Staţi liniştiţi şi liniştite, n-aţi abuzat de nimic. Din contră, mi s-a părut foarte interesant 🙂
A., pot să cresc adâncimea comentariilor la comentarii. Nu ştiu exact cum va înţelege cineva venit mai târziu, care citeşte de sus în jos.
Între mine şi A. exista un concurs vechi, şi anume care dintre noi îi e mai drag lui Madelin. Oare cât o mai fi scoru?
M-am retras din concurs când am văzut în ce hal eşti gata să trişezi. BLAT!!!
Ah,asa ti-ai pierdut maseaua?
dili eu cre’ că tre’ s t exprimi sincer ca femeie, s laşi fandoselile la o parte. asta cu misteru’ ţine la început.
vai da’ cre’ că trivializăm lucrurile dc vbim d aşa ceva în “mahalaua” distinsului erudit, domnu’ Vlad. Vlad, s mai continui sau nu-mi dai voie?