După cum v-am povestit, lângă mansarda mea, într-o gaură din zid, sălășuia o cucuvea. Cucuvelele nu-și fac cuiburi, genul ăsta de fericire burgheză nu e pentru ele. O auzeam noaptea cântând războinic, transmițând semnale pentru surate mult prea depărate ca să le audă, băgând spaima în rozătoare și în Ualbaluc Bülbül Al-Yammamma.
Când m-am întors din Franța, am descoperit cu tristețe că fusese reparată fațada, astupându-se și gaura cucuvelei. Nici măcar nu apucasem să-i dau un nume.
E multă gălăgie în cartierul meu noaptea. Durează mult până se instaurează liniștea și trebuie să fii insomniac ca să apuci să te bucuri de ea. Apare pe la 3 AM, și nici atunci nu e o liniște reală, ci treptată și niciodată completă. Azi noapte, cum mi s-a stricat aerul condiționat, nu puteam să dorm și stăteam cu geamurile larg deschise, așa că am putut să o aud de la cap la coadă. După ce s-a potolit traficul, a fost rândul întoarcerii acasă a țiganilor. Se adună foarte târziu, care de pe unde a avut treburile lui, răgușiți după ce au strigat toată ziua feare vechi cumpăr, dar încă în stare să umple strada cu tot felul de hohote. Ultimul e D., cel care rage de unul singur pe stradă, către duhuri extincte. Apoi aerul se umple de cricriuri. Cândva erau asurzitoare și foarte apropiate, acum greierii sunt și ei mai puțini, ca toate lucrurile bune, dar încă bat departe.
La un moment dat, în jurul punctului celui mai adânc al nopții, vin pescărușii. La mare, noaptea pescărușii dorm pe apă. În București, pare a se fi dezvoltat o rasă nocturnă de pescăruși, care trec în stoluri și țipă așa de tare încât se aprind două-trei lumini prin casele de vizavi.
Și în sfârșit, ar trebui să urmeze Tăcerea, cea adevărat și extrem de scurtă. Tăcerea animalelor dispărute, sau a convoiului de tramvaie.
În schimb am avut parte de ceva mult mai frumos. Ați ghicit: cântecul războinic al cucuvelei. Și-a găsit, pesemne, un alt refugiu, undeva pe aproape. Tare m-am mai bucurat. Există ceva în singurătatea neînfricată a acestei cucuvele care face meschină și lipsită de importanță orice altă singurătate. Sper să aibe pui și să prospere, că doar nu vrăbiile și șoarecii lipsesc în mahala.
PS: povestiți-mi și voi, dacă stați noaptea cu geamul deschis, ce se aude la domniile voastre în cartier.
incep eu, multumesc de invitatie, caci am state vechi in ascultat linistea noptii. desi locuiesc in buric, ca sa zic asa, se lasa o liniste binecuvantata si neasteptata. doar vag razbat vrum-vruuum-uri de motoare ambalate sau sirene de ambulante stinghere. in rest, pescarusii noctambuli se cearta sau se bucura, ei stiu, sus, pe acoperis, facandu-mi dor de mare… zgomote neplacute ar fi: fosnetul gafait al unei mini-masini de spalat/curatat strada, care da o tura inexplicabila pe straduta mea secundara si sunetul, voalat ce-i drept, al dusului vecinului meu ce se curateste uneori tarziu in noapte.
Aseară am avut, pentru prima dată în vara asta, un cricri asurzitor la fereastră.
Altfel, pe la noi e liniște. Avioane de sus și mașini de departe. Cîteodată vreun concert de la centrul olimpic, dacă bate vîntul de acolo. Pe la miezul nopții niște tocuri lemnoase și rezolute pe alee (într-un tîrziu mi-am dat seama că era un bărbat, turcul de la 1, comersant de mașini). Cucuvele n-avem, din păcate. Spre dimineață, înainte să răsară soarele, mierlele cîntă cu foc. Pe la 7 dau năvală cei de la administrație cu mașinile lor sinistre de tuns gazonul. Cînd mai rămîn și lucrez acasă (de exemplu cînd vin ăia să citească caloriferele) mai aud: La stînga’mpreee… jur! Înainteeeeeee marș! Un-doi-un-doi, sau mă rog, ceva asemănător în germană.
complet off topic: hahaha! nu ma pot abtine, dom’ Vlad, sa nu impartasesc ce-am gasit! http://www.simplybucharest.ro/?p=4335
“mi s-a stricat aerul condiționat”
Aha! Te-ai dat de gol! Unde-i ecologia, frate? Unde-i dormitul cu geamul deschis? Ete, ne rupem în figuri că mergem cu bicicleta şi ne dăm cu rolele, că vai de mine mergem la Mangalia (nu în Dubai), şi câncolo cesăvezi? Domnul bagă mare cu kilowaţii! Aşaa, las’ să vă taie gobiernul din salarii, dacă aveţi bani de aruncat la Henel!
deci carevasazica la zero-trei trebuia sa sun… d’aia’s io ras in cap si credeam ca s-a inventat terapia prin tuns….
si’a dreaq, mai si functiona….
O masura a succesului unui barbat la femei este felul in care il taxeaza ceilalti barbati.
Ce se aude?
Păi… ceva trafic de mașini, mai o sirenă de salvare, mai o mașină de poliție… camioane… chestii d-astea.
Aa, și să nu uităm zbierete de bețivi, mai o sticlă spartă… ca la mahala, deh.
🙂
O întrebare serioasă pentru dr. Negrescu: berea fără alcool îngraşă? Reformulare: din băuturile alcoolice (care nu sunt dulci), chestia care îngraşă este tocmai alcoolul?
@A.
Ca să cităm Radio Erevan:
“…depinde…”
🙂
acu serios diligent reader, tu nu poţi posta un comentariu care nu e un ceva didactic-pedagogic-mobilizator?
‘aidi, tapirule… ce vezi rău în asta?
Ia să bag și io:
“…decât bătrân, bolnav și sărac… mai bine tânăr, sănătos și cu succes la gagici!”
Și (din înțelepciunea boborului) :
“…femeia… dacă vrei să fie bună… trebe s-o bați numa-n gură – ca pă coasă!”
(muoamăă… ce înjurături îmi iau la asta…)
🙂
Stai jos si nu mai vorbi neintrebat.
Mi-e teama, draga A., ca alcoolul are multe calorii, adica vreo 7 kcal per gram. Ca idee, glucidele si proteinele au doar vreo 4 pe gram. Doar grasimile au mai multe calorii. Deci da, berea fara alcool are mai putine calorii ca aia cu alcool. Si da, alcoolul, in cantitati mari, pe langa alte porcarii, mai si ingrasa… 🙂 In cantitati mici “e foarte bun la sanatate”, cum se zice in bobor, vorba blegoolui.
Precedentul era pentru elevul Tapir, dar a aparut aiurea mai jos.
Ha, ce inseamna cantitati mici, ca am fost martora la dezbateri infocate despre cat e sanatos sa bei.
Lasă, băh… merge și la mine – eu oricum nu-s supărăcios…
:))
Deci… serios acuma… că tot m-am pornit pe citate/zicători:
“BĂUTURA-I BUNĂ… DA’ TREBE SĂ TE ȚII DE EA!”
Sper ca asta să răspundă la întrebarea ta… cantitativ vorbind – nu contează doza… contează FRECVENȚA.
Ca exemplu: dacă în jur de prânzișor… deja nu mai știi cum te cheamă… înseamnă că ești pe drumu’ ăl bun.
La mine cam dupa 2 poti sa asculti noaptea. Se aud gugustiucii in cuibul pe care si l-au facut in cosul de la hota,un gangurit sau o bataie din aripi, ii aud cum se mai foiesc din cand in cand in asternut. Si tot timpul zvonul orasului in departare. Zgomotele se estompeaza dar nu e niciodata liniste desavarsita. Greieri, da, dar mai putini . Cate un latrat din cand in cand. Si e un fosnet de ganganii mici, mai mult o parere,dar e acolo prin iarba si pe trotuarele pustii.
Sau vesnic-mobilizatoare:
“Decat sa ne fie rau, mai bine sa ne fie bine!”
(cetita azi pe un gard)
Io o ştiam pe aia cu “decât să ne pară rău, mai bine să ne fie rău”. Legată de excesele de orice fel.
Deci glucidele au cam acelaşi conţinut energetic ca proteinele? Pe bune? Ei, păi se cheamă că am învăţat ceva nou. Eşti sigur? (Adică 100g de zahăr te duc cam tot acolo ca 100g de carne macră fără grăsime?)
Acelasi, da, da’ asta daca le arzi in creuzet si masuri energia produsa. In organism ele se metabolizeaza diferit. Energia stocata (potentiala) intr-un gram de proteina/glucida/etc nu se duce ea asa derect sa se depuna in burta. In fond si la urma urmei un gram de pietre contine e=mc patrat, adica nu’s cate megakilotone de energie potentiala.
De acord, Tapire, dar hai să lămurim o chestie de terminologie:
E=mc^2 este energia relativistă pe care o are orice corp cu masă de repaus nenulă;
energia potenţială, în sens strict, este energia dobândită de un corp aflat într-un potenţial (i.e. câmp);
de aceea, deşi înţeleg ce vrei să spui prin “nu’s cate megakilotone de energie potentiala”, în terminologia de mai sus nu e chiar corect.
Şi da, din punct de vedere relativist 1g de glucide şi 1g de proteine au aceeaşi energie. Dar eu mă refeream la energia chimică, de care vorbeşti şi tu, cea degajată prin metabolizare, şi care spunea Vlad că e în jur de 4kcal/g în ambele cazuri. Şi asta ultimă e chestia care mă miră, deoarece sunt cure de slăbire bazate pe proteine (multă carne), dar nu pe glucide (evident!). Deci, cum se împacă aparenta contradicţie?
in mahalaua muncitoreasca a domniei mele, surprinzator, noaptea e linistita inca de tanara. acu e zece fara cinci, canta greierii, bate un vanticel racoros si razbat niste zgomote molcome si infundate – franturi de teve, un stranut, niste tacamuri ciocnite de farfurii si rar cate-un ras scurt de cocalarash care-si bea berea in fata scarii. in curand or sa ramana doar greierii si vantul.
pana acu o luna-doua, pe la ora asta cantau de mama focului mierlele (asa cred, ca erau mierle, ca le-am vazut io ziua :), iar in unele dimineti m-au trezit pe la 4-5 niste triluri pe care le-am pus pe seama privighetorilor.
dar cel mai frumos e cand ma bag la somn si vad luna din varful patului si adorm cu imaginea asta.
cucu!
Deci, se aud următoarele:
– pescăruşii dâmboviţeni, foarte guralivi, şi enervanţi mai ales dimineaţa, când se trezesc şi ţin să comunice asta inclusiv celor care au program lejer şi ar prefera să mai doarmă; motiv de trezit şi închis fereastra, ceea ce mă fuarte inervează, că mie îmi place să dorm vara cu făreaşta dăşchisă (nu ca alţii, cu climatizaurul deschis), ca să mă aerisez;
– sirenele ambulanţelor care aduc urgenţele la spitalele din apropiere;
– alarme care se trezesc subit din vreun coşmar şi încep să ţipe speriate;
– sunetul hidroforului de la subsol (slavă Domnului că i-a dat venit pe ventil şi s-a terminat!);
– o haită de vreo opt câini vagabonzi care urlă precum lupii în “Doctor Jivago”, când iese Omar Sharif cu puşca la ei şi trage în aer ca palestinienii din fâşia Gaza;
– gemetele vecinei de sub mine; adică “de dedesubt”, nu “de sub mine”…
Chestia asta, ultima, îmi dă insomnii, fi-r-ar a dracului dă vieaţă!
Păi numărul de calorii pă gramul de lipid/glucid/alea s-a determinat prin ardere şi măsurat de megajuli sau ce se măsoară – kilocalorii, căldură eliberată. Reacţie chimică, energie chimică, da, ce spuneam io era doar analogie cum zici, nu tratat de fizică.
Ideea este că în organism gluciduele lipidele şi proteinele sunt folosite în diverse reacţii chimice care nu’s toate de ardere, aşa că măsurătoarea aia cu kilocalorii pă gram e cam nefolositoare şi neinformativă. Proteina e descompusă în aminoacizi care’s folosiţi în alte scopuri decât îngrăşatul. Iar kilocaloria nu îngraşă prin ea însăşi, anyway.
‘s cam departe de biochimia făcută în anul intâi, dar cam asta e ideea.
A. :))) ia-ti si tu o vecina dedesubtul tau, d data asta. vecina de… viata. nu d palier sau mai stiu io c, strda, bloc, cartier, astea. de viata, nene 🙂 .
io aud tigani, betivi, seminte pocnite-ntre dinti; betivii razbat tarziu in noapte cand ii apuca cantatu’. altadata s aruncau gunoaie prin preajma si auzeam tarsait de tot felu’ d materiale trase pan’ la groapa. mai aud rasete, manele. mai sunt si nopti cand nu aud nimic. sau cand aud doar vantu’, crengile, ploaia. da’ rar.
Da de ce geme beata vecină?
Mie îmi plac pescărușii și chiar câinii vagabonzi. Mi-au lipsit la Metz, unde nu existau nici unii, nici alții, liniștea era desăvîrșită, deși stăteam aproape de gară, dar trenuri noaptea nu prea erau. Uneori se auzeau grohăielile clanului de lebede obeze de pe Mosella, sua claxoanele lișițelor când se angajau într-una dintre bătăliile lor teritoriale (foarte agresive, lișițele). Iar dacă se puneau gâștele pe cântat noaptea, se trezea toată Lorena, dar asta se întâmpla foarte rar. A, și pustiul nopții începea la ora 6, când se închideau magazinele și nu mai era nimeni pe stradă. Am încercat să cânt la flaut, dar pe vecina mea gastroenteroloagă o deranja.
Nu spunea Vlad, ci eu 🙂
A., e, cum zice tapirul, mai complicat. Proteinele au cam 4 kcal per gram, insa, pentru a le metaboliza, organismul consuma mai multe calorii decât in cazul glucidelor, asa ca bilantul caloric final e mai mic.
Dar nu de asta slabesti in regimurile hiperproteice, ci pentru ca regimurile alea sunt in acelasi timp hipocalorice si hipoglucidice. Reducerea (uneori drastica, ca in dieta Atkins) a glucidelor, duce uneori la slabire rapida si importanta, pentru ca organismul e fortat sa consume grasimi in loc de glucide. Inclusiv alea de pe burta. Si grasimile, in absenta glucidelor, sunt un combustibil prost, cu randament mult mai mic, i.e., pentru acelasi numar de calorii utile, trebuie sa arzi mult mai multe grasimi. Si slabesti.
Partea hiperproteica a regimului nu serveste neaparat la slabit, ci la prevenirea unei prea mari pierderi de masa musculara. De asta regimurile in general sunt nasoale: pentru ca pierzi in parti egale grasime si muschi. Ba chiar adesea mai mult muschi. Apoi, cand te ingrasi la loc (numai 5% dintre cei care tin regimuri nu revin la greutatea initiala!!), pui doar grasime, in locul muschiului pe care l-ai pierdut. E mult mai periculos sa ai oscilatii mari de greutate decât sa fii tot timpul gras.
Insa e adevarat ca in principiu, ca sa slabesti, trebuie sa mananci mai putine calorii decat consumi, indiferent de sursa. Deci conteaza foarte mult si caloriile.
ah, eu am avut un vecin pasionat de tobe! se-auzea frumos in linistea noptii ritmul batut cu zvac… ramasese si-o legenda a blocului cum ca s-ar fi dus o vecina sa-i faca scandal si-a iesit cetateanul (la vreo 190cm si suta de kile) si-a explicat frumos ca de cand s-a lasat de droguri, nu se poate abtine sa nu bata…tobele. ehh, dar s-a mutat. acu’ asteptam vreounul virtuoz la … piculina :))
Asta e frumoasa: o vecina de viata!As comenta, dar zice tapiru ca sunt didactica si ca nu e bine.Asa ca tac,ca doar sunt pe tapiru net..
Asta era un dicton al lui Budha, deasemeni. 😛
La mine este destul de sec, aud masini, un caine deranjat, o pisica sugubeata.
Dar dimineata, o ce frumos este dimineata! Aud clopotele si asta ma bucura nespus.
domne, la mine incepe pe la 5 dimineata sa cante un mierloi de zici ca vine sfarsitul lumii mierloiesti. Acu’ de fapt parca s-a mai potolit (o fi intrat in grijele paternitatii), dar vreo doua luni ne-a inebunit.
Altminteri nu prea se aude nimic, suntem intr-un cartier tare linistit, cu felinar singuratec la coltul strazii de se vede de la mine de pe balcon. Uneori aud elicopterul care face ture de la spitalul Insel (pe care il vad si pe el de la balcon, mai departe asa) si pe-unde-s-o-fi-ducand el. Se aude linistea in rest.
Si da, clopote.
Pescăruşi, din când în când. În rest, doar motoare de maşini şi nefericiţi care claxonează pentru că nu ştiu la ce foloseşte volanul. Aşa că te invidiez pentru cucuvea, ţigani şi tot izul de viaţă de scriitor închis în mansardă. 🙂
La birou – taste, tramvaie şi mai apoi doar taxiuri, rar o salvare spre Urgenţă sau câte un motociclist grăbit sau demonstrativ; la cafenea – noi, şoapte sau râsete, mai totdeauna muzică, pahare de vin, câte o brichetă, un chibrit, tutunul arzând în pipă, câteodata Marcela, mâţa locului, vizitatorii ei, biciclete, câte o frunză care cade din cireş, câte o maşină sau un taxi care ne culege pe rând, după 3-4, porţile de metal, după noi rămân doar greieri şi pescăruşi în stradă; acasă – pescăruşi pe la 2-3, câte o alarmă deranjată din somn şi într-un târziu maşina mea, vrăbii zurbagii pe la 5-6, plopii tot timpul, vara câte un cocoş, la fiecare “şi jumate” de după miezul nopţii. Şi Tudor, de-alături, ceva mai rar în ultima vreme (nepot, 6 luni ş-un pic).
Abia acum îmi dau seama ce nopţi zgomotoase am…
auzi, A., tu ai auzit cumva de doctoru’ Stroe? sau de Silvana?
va rog, sa observati ce-am remarcat eu din postul de mai sus al misteriosului domn A.: dumnealui e un personaj tare ordonat si logic. dupa cum se vede, insiruieste zgomotele cu liniute de la capatul randului, in ordinea altitudinii. in plus, din text razbate un iz eco, un hotarat parfum barbatesc si o fina ironie manuita cu-n subtil simt al umorului…
cred ca am sa-i devin fan.
Tapirule, m-am tot părpelit înainte să-ţi răspund, să nu-mi prind urechile în vreo ironie de-a matale, dar mă dau bătut: n-am auzit nici de Stroe, nici de Silvana, şi nici nu mă prind de ce vrei să spui (dacă e cumva cu sens ascuns)!
Haha, nici nu mi-am dat seama că sunt aranjate după altitudine! Da’ ştiu că aţi citit cu grijă!
Vedeţi că dacă vă-nscrieţi în fan-clubul meu, vă expulzează Dilly din al ei! 😉
Ironie de’a mea? Ciudat că am reputaţia asta, că nu prea-mi stă în fire.
Sensul e mai ascuns într-adevăr, dar e oareşcum banal. Dr. Stroe a fost un pediatru în Ploieşti (mama a lucrat cu el) şi mi-a fost şi instructor de pediatrie în anul de postliceală sanitară de l-am făcut înainte de facultate. El ne povestea de nou-născutul care tre’ să doarmă cu “făreaşta dăşchisă” (exact aşa zicea), iar Silvana – o colegă care a intrat şi ea la facultate odată cu mine – îl imita când învăţa cu voce tare pentru teză (dădeam teză la postliceală…); rămăsese vorbă de pomină între noi în anii de au urmat (şi cred că e şi acum e dacă ii reamintesc). Mă gândeam că poate cine ştie de unde sare coincidenţa.
Bunică-meu, ploieştean sadea, tot “dăşchisă” zice. E local.
Ei, asta-i acum! Vrei sa facem tuck of war in mahala acum? Si, oricum, ar fi ciudat ca fanele tale sa fie si ale mele. Cel mult, eu as avea fani! Da’ n-am.Nu in mahalaua lui Vlad, for God’s sake!
“Da de ce geme beata vecină?”
Nuştiu, da’ crecăi face ceva bărbasu, şi nui place. Poate o pune să tragă dă feare, că se aud şi gâfâituri şi icnete. Crecă chem Poliţia!
Eu zic că-i bine să n-ai fani de mahala! (Fată serioasă, nu umblă cu toţi derbedeii!)
A, înţeleg. Nu, n-am nicio legătura cu urbea sus-numită.
Cu “ş” în loc de “s” vorbea un coleg de-al meu de prin ţigănie, din capul străzii “Vârfu cu dor”. A reuşit s-ajungă până într-a 5-a, când a rămas – slavă Domnului! – repetent.
Şi nu, chiar n-ai reputaţia de ironic, da’ m-am gândit că poate-poate…
Bine, bine, noi suntem fanii tăi. Feel better? Gata cu pescuitul de complimente? 🙂
Părerea mea e că la Berna (şi-n Elveţia, în general) nu s-ar auzi nimic noaptea nici în caz de incendiu…
La Geneva era o atenţionare lângă benele de reciclare, cum că e interzis să se arunce gunoaiele după ora 22 pentru a nu deranja sonor riveranii. Dacă în partea francofonă şi într-unul din oraşele “de viaţă” e aşa, vă daţi seama cum o fi prin Appenzell…
Deci, bre:
Legea lu’ Blegu’ se confirmă din nou!
(bazată pă legea lu’ Godwin – here: http://en.wikipedia.org/wiki/Godwin's_law )
Deci… la “Mahala”… cu cât se lungește discuția… cu atât șansele de aluzii secsuale devin mai dese.
Nimica rău în asta, dealtfel. Mai o vecină dedesupt, mai o gâfâială, gemete, alea-alea, nu?
Oameni suntem… (și maidanezi) ce mama dreaq’…
Oarecum relatat la subiectul postului (Tacerea Nocturnă) :
1) Faceți gălăgie când faceți AIA?
2) E ceva urât/nepoliticos să te manifești vocativ la faza existențialo-ejucativă? (nu găsesc termenu’ corect de ejaculare/extaz feminino-masculin pă moment – poate e motive)
3) Tapirul trebuie exclus din discuție – dacă se continuă pă trendu’ ăsta.
(fimeea mea zice că dacă nu răcnește când îi vine plăcerea… e ca și cum s-ar abține de la menstruație; cică… dureros)