Nu-mi plac oamenii care fac filme. Au impresia că întreaga lume e a lor şi că o pot lua când au chef. Şi chiar o fac. Nu că ar face ceva cu lumea pe care o iau în posesiune: o tratează ca pe o butaforie, iar noi, locuitorii ei, suntem figuranţi în cel mai bun caz, figuri periferice menite să umple spaţiile prea goale şi atât, precum câlţii din salteaua unui paşă.
Departe de mine de a critica a şaptea artă în sine. O ştiu pe aia cu ne sutor supra crepidam şi nu mă ridic unde nu am ce căuta. Mă refer la infrastructură, la întreaga echipă de filmare, când se instalează ea direct în drum. De patru ori m-am întâlnit cu ei, şi de patru ori întâlnirile au fost extrem de dezagreabile.
Prima dată, mergeam alene pe o stradă lăturalnică prin Cotroceni. Eu când merg alene pe străzi lăturalnice din Cotroceni, nu mă uit în nicio direcţie şi nu aud nimic, ci sunt abstras de şuvoiul necontenit al propriilor mele gânduri întâmplătoare. Aşa că nu am băgat de seamă că un omuleţ mic şi nervos răcnea la mine disperat, dând din mâini şi din picioare. Am observat doar când nişte poliţişti mi-au zis să mă mişc o dată mai repede sau să mă dau din drum. Am aflat aşadar că eram în raza de filmare a unei camere, şi că omuleţul mic şi nervos era chiar Regizorul. Sigur, strada e domeniu public, adică e a tuturor. Asta doar până ţi-o confiscă Regizorul. Întrucât acesta din urmă nu contenea să ţipe “Mai repede, mai repede, hai odată”, venele de pe frunte îngroşându-i-se nefast, a trebuit pur şi simplu să o iau la goană, lucru foarte nedemn şi care mi-a stricat şi reveria, şi prestanţa.
A doua întâlnire a avut loc pe când eram student la medicină. Mă îndreptam dimineaţa, dinspre facultate spre intrarea studenţilor a Spitalului Universitar, prin părculeţul străjuit de capul fisurat al lui Avicena. Mi-era somn şi moţăiam în halat. Când colo, ce să vezi? Toată pajiştea dinspre spital a părculeţului era ocupată de o echipă de filmare. Vreo dooj de rulote, printre altele. Nu o să pricep niciodată ce naiba fac cu atâtea rulote. Probabil actorii, prinţese delicate şi mofturoase, au nevoie de spaţiul lor personal, dragă. Membrii echipei se plimbau agitaţi, dând peste noi şi ignorându-ne cu desăvârşire – pentru cei ce fac filme, oamenii reali sunt mult mai ireali decât cei ireali din filmele lor.
Însă ceea ce mi s-a părut de-a dreptul dezgustător, a fost pseudocadavrul de mucava întins pe jos în faţa spitalului. Arăta a orice, numai a cadavru nu, asta una. În al doilea, cum aşa, oricine are voie să întindă cadavre de mucava în faţa spitalului universitar, în drumul oamenilor, în timp ce la doi paşi mai încolo se fabrică zilnic, şi în weekend, cadavre autentice?
A treia oară eram la muzeul satului, şi un individ m-a abordat ca să mă întrebe dacă nu vreau să bărbieresc un actor. Să-l pseudobărbieresc, că era o scenă dintr-un film. Că figurantul bărbier nu venise. Bineînţeles, urma să fac această sarcină umilitoare fără să fiu plătit cu altceva decât cu onoarea de a exista câteva clipe în Sălaşul zeilor, înainte de a mă întoarce definitiv în lumea mea, a umbrelor şi a uitării. Şi nu aveam voie să cânt arii de Rossini. Bineînţeles că am refuzat.
A patra oară a fost azi de dimineaţă, în drum spre serviciu. Pedalam fericit pe bulevardul Kisseleff (pentru că am izbândit cu succes la referatul meu de ieri, m-am răsplătit înlocuind-o pe Agripina cu un monstru second-hand marca Giant, iapă cu vastă experienţă, fără viteze, cu frână pe pedale, de la înălţimea căruia Bucureştii par foarte mici). când colo, ce să vezi? Pe la arcul de Triumf, caravană mare, nene. Mormane de rulote, camioane, tot tacâmul. Probabil că e o filmare pe scală mare, poate telenovela Inimă de ţigancă, sau poate chiar o reclamă la detergent. Majoritatea caravanei era parcată direct pe pista de biciclişti. Aşa, ca o baligă în mijlocul salonului. Ca un găinaţ pe o pălărie nouă. În timp ce încercam disperat să mă strecor printre ei, am remarcat că una dintre dubele cinematografice avea şi şofer, şi pasager. Zăceau amândoi nonşalanţi, pe pista de bicilişti, unul se uita la ţâţele din ziarul Libertatea, altul îşi explora propriul vid cranian, cu un degetul arătător, prin nas.
Profitând de ocazie, i-am abordat politicos, dar ferm, prin geamul întredeschis:
“Vedeţi că v-aţi oprit pe pista de biciclişti” – le-am zis.
Ştiţi ce mi-au răspuns?
Mi-au răspuns: “Bueeeeey.”
Nu am comentarii suplimentare. Până şi muncitorii de construcţii, cu târnăcoapele pe umeri, care se strecurau şi ei săracii printre gugumanii de pe trotuar, au fost solidari cu mine. “Foarte urât”, au zis.
@als
Surely, there IS a ‘film industry’ in Romania!
Problema lui Als s-ar putea sa fie ca el nu conoaste definitia cuvantului ‘industry’ (vad ca, timp, alti comentatori au incercat sa-l lamureasca, deci n-am sa scriu acum un essay despre ce inseamna, sau cum se defineste ‘industry’, ci am sa citez un text, sau texte (de pe web), care spun ‘de la sine’ ca exista o industrie a filmului in Romania.
Dar sa pornim sistematic, pe indelete, ca sa inteleaga si Als:
Ne ducem mai intai la pagina web a Oficiului National al Cinematografiei si acolo, in coloana din stanga, apasam pe linkul ‘Concurs’, apoi apare o lista cu diferite concursuri. In lista aceea, apasam pe primul link: Concurs proiecte cinematografice sesiunea I a 2010 si ca urmare apare o lista cu diferite anunturi, comunicate,propuneri, decizii, ordine, etc. … si gata, am ajuns la ţintǎ:
Titlul paragrafului al 3lea (un link la randul lui) este:
“Propunerile uniunilor si asociatiilor din domeniul industriei cinematografice privind componenta comisiilor de selectie”
Aha! deci exista o ‘industrie cinematografica (romaneasca)’, si in domeniul ei actioneaza (adica they act) mai multe uniuni si asociatii.
Daca apasam pe link, atunci putem deschide un document din care aflam ca – in mod asemanator/analog cu MPAA, compusa de mai multe ‘organizatii’ membre ale MPAA , si care reprezinta, more or less, the American film industry, la fel ca si multe alte ‘film industries’ ale altor tari – cum ziceam, aflam ca… industria cinematografica romana – the romanian film industry – este constituita/reprezentata de urmatoarele uniuni si asociatii:
Asociatia Cineastilor din Romania
Asociatia pentru Promovarea Filmului Romanesc
Asociatia Romana de Film si Teatru
Asociatia Romana de Comunicatii Audiovizuale
Dacin Sara
Documentor
ESTE’N’EST
Societatea Creatorilor de Film
Societatea Culturala Next
Uniunea Cineastilor din Romania
Uniunea Autorilor si Realizatorilor de Film
Uniunea Realizatorilor si Creatorilor de Film din Audiovizual
Deci, repetam (caci repetitia este mama invataturii :>) :
Exista o ‘film industry’ in Romania, chiar romanii respectivi involved with the said industry are using the expression ‘industria cinematografica’ when talking of themselves.
q.e.d.
Btw, “scoala de cinema” este cu totul altceva decat “film industry”, iar valoarea (artistica, monetara/adica veniturile din ‘vinderea’ pe piata, etc) filmelor, sau oricaror ‘produse’ ale industriei cinematografice, nu este in nici un fel exprimata prin, sau implicata in cuvantul ‘industry’.
Cat priveste cuvantul ‘circ’, el trebuie inteles ca in panis et circenses. (Juvenal)
super!
ah, ce-mi place!
yeah right: avem ‘film industry’ pt k ‘scrie pe hirtie’… ROFL
diferenta este cea dintre ‘de jure’ & ‘de facto’; cum stiu TOTI cei care sint involved in aceasta asa-zisa ‘industrie’, it doesn’t qualify AS ‘industrie’; ah, k unii se dau mari considerind k fac parte dintr-o ‘industrie’, e treaba lor; pt k, repet: la max. 10 filme/an, e RIDICOL sa numesti treaba asta ‘industrie’ – end of story (& trimitere, ink o data, la butada lui nae caranfil… el, in calitate de regizor, are poate mai multa greutate cind spune k ‘industrie de film romaneask este o contradictie in termeni’ :P)
ps uau, ‘grrl’ (care probabil e la fel de atoatestiutoare k si [we]: face si soupe a l’oignon k la bunik, doar :)) ne explik si diferenta dintre ‘scoala de cinema’ & ‘industria de film’… probl e k NICI ‘scoala de cinema’ nu avem!
cit dspr panEM et circenses (asa cum e la juvenal!) – o asiguram cu totii k stim de unde vine & ce inseamna 😉
iti pot spune doar atit: premiile gopo (care se dau filmelor romanesti din anul precedent iesite pe marile ecrane) NU se acorda productiilor de televiziune
în final fiecare are dreptate (despre industria de film românească) prin prisma propriei definiţii.
io’ntreb altceva acum, înainte de ’89 am avut o industrie de film?
inainte, DA! 🙂
Bine înteles ! Un membru al Congresului american, vizitând Buftea întreaba : Câte filme pe an ? 30. Atât de multe ? Si lucreaza multa lume ? Aproape jumatate…
tapir eu am vazut numai 1 singura parte cu definitii, cealalta parte fiind preocupata de injurat si de scos limba.
nu cred ca e corect sa imparti filmele asa, dar in fine, iar se ajunge devine despicatul firului. si nici subiectul nu e atat important.
cine a vrut sa inteleaga a inteles.
păi aia zic şi eu, elf, fiecare vedem o singură parte a definiţiei, e uman, numai că părţile astea nu seamănă neapărat de la om la om, si de aici neînţelegeri şi scos limba. Io tocmai asta încerc să disentangle cu întrebările mele “maieutice”, să ajungem la un numitor comun şi să zicem “da, conform definiţiei tale sunt de acord sau nu”, că dacă fiecare operează cu definiţia lui care e diferită de a altuia, se compară mere cu pere (care amândouă sunt fructe). nu există o singură definiţie la nimic, indiferent câte dictionare şi DEX-uri şi enciclopedii britanice aducem ca argument. pur şi simplu nu există.
cealaltă pare încerca şi ea, în felu-i mai acid caracteristic (pe care si tu îl ai elf, şi eu în anumite circumstanţe), să opereze cu o definiţie, pe care chiar a exprimat-o destul e clar, “industria filmului se referă la filmul de mare ecran care aduce x număr spectaori şi y milioane de bani”.
eu sunt mai mult interpretivist, dacă nu s-a văzut până acum, decât pozitivist.
io vin cu întrebările una câte una 🙂
înainte, sergiu nicolaescu era parte din industria asta? (răspunsul e da, că numai el avea acces la bani şi surse); făcea filme de calitate? a fost intotdeauna o mizerie, sau numai după revoluţie?
Câte filme produse înainte de ’89 ai vazut ? Pro si contra ? Reconstituirea, Diminetile unui baiat cuminte,etc :))
tapire, crede-ma ca stiam ca asta vei raspunde:) nu, aia e interpretarea ta, partea cealalta nu a emis inca nimic ce sa aduca macar a definitie.
nu mai pun ca definitia e gresita, sau hai sa zicem incompleta.
industria face produsul si nu este identica cu produsul. fabrica de cuie nu este identica cu acele cuie. industria farmaceutica nu este identica cu pastilele, ci le are ca produs. c’mon! ce le tot sucim si interpretam ce este atat de common sense?
dar chiar si asa, daca zici ca aia e industria, atunci pana si acele amarate de cinematografe, intretinerea lor arata ca exista o industrie (distributia filmului). filmele de pe marile ecrane ajung pe DVD-uri, industrie asadar.
DVD-urile se distribuie – industrie asadar. si pt alea amarate de 10 filme ai industrie. si vorbesc acum numai de partea care tine de post-lansare pe micul ecran.
ca si cum la mine de ex. industria de crestere a sobolanilor sau altor animale experimentale ar fi egala cu sobolanii.
ce intelegi prin “pozitivist”? ca are cel putin 2 sensuri diferite.
pai destule. unul l-am văzut chiar acum două săptămâni, pe TVRi, “Capcana”
fără pro şi contra
pozitivism? – eu ştiu numai una, Comte, metoda ştiintifică, etc. aplicată ştiinţelor sociale, bineinţeles, că în astea m-am înârtit
“partea ailaltă” a dat totuşi o definiţie, chiar dacă nu enunţată per se. şi cred că are dreptate la un punct, industrie implică (înitr-o definiţie) şi profit (fabrica de cuie, medicamentele), nu numai proces. tu prin industrie te referi la procesul care face produsul, corect, din punctul ăsta de vedere există o industrie.
io nu înţeleg, totuşi, de ce e atât de important cine are dreptate?
@als
da, in ‘Satire’ se foloseste panis in cazul acuzativ.
Cand scrieti ” ‘circus’ (= nefiind pe placul publicului)” se vede ca nu ati inteles in ce sens s-a folosit, ori am folosit eu expresia. Este vorba de ‘circus’ ca ‘entertainment’, cu filme bune, sau proaste, artistice, sau otherwise… important e sa fie ceva circus – si daca la ‘public’ nu-i place, atunci se scriu critici defavorabile, lumea vorbeste, are teme despre care sa se intretina, cu putina trancaneala, cu sandvisuri si un paharel… ‘circus’ so to speak. De aceea eram de parere – in primul meu comment – ca ‘industria filmului’ trebuie tolerata (atunci cand blocheaza banda de biciclisti), tocmai pentru ca ea pune la dispozitie ‘material’ de entertainment, adica ‘circus’ (ca paine aveti destula, se pare…)
On a general note, nu stiu daca ati observat ca in toata discutia(thread-ul) acesta nu este vorba de intrebarea daca exista o industrie de film in Romnaia sau nu (sigur sa exista, chiar daca nu este ea asa ‘mare’ ca in alte tari, si nu lucreaza cu profit prea mare, sau probabil functioneaza in ‘minus’ – este deci o industrie neprofitabila, heavily sponsorized, la granita ‘falimentului’, etc – astea toate sunt presupuneri, btw.), ci despre obsesia dumneavoastra ca ‘aveti dreptate’ – in germana exista cuvantul ‘rechthaberisch’ care desemneaza o asemenea persona – si anume credeti ca aveti dreptate in orice cirsumstante, mai ales insistati ca aveti dreptate atunci cand nu aveti dreptate.
In afara de ‘rechthaberish’, aveti si trasatura deosebit de negativa de a folosi argumente ‘ad personam’, in loc sa va limitati la ‘ad rem’, cum s-ar astepta intr-un cerc intelectual (prin aceasta vreau sa spun ca Dulce Mahala este un cerc/blog quite intelectual, dupa parerea mea, cu exceptia comentariilor dumneavoastra… facute atunci cand incercati sa ‘demonstrati’ ca aveti dreptate cand nu aveti.)
Sorry.
Destule presupune o referinta. Care ? Cele pe care le vezi dupa ’89 au ceva comun. Ce anume ? Inainte de ’89 nu prea aveai de ales – de unde pro si contra 🙂 Btw, am avut ocazia sa vizitez magazia de recuzite, accesorii si decoruri de la Buftea – enorm. Intre altele vesela (cât mai ramasese) de la palatul Peles. Era întradevar o “industrie”.
Nu stiam ca si la rusi se dubleaza filmele. Uite, daca ti-a placut, mai ia o bucatica 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=U5jYY-BqczQ
pt mine nu e important cine are dreptate.
mai ales ca nu e vorba de “cine” ci de “ce”. daca tu esti alergic la “trebuie” – ai rezonurile tale pe care le inteleg (vorbesc serios), eu sunt alergic la “nimic”, “toti”. la judecati universale, din avion.
ar mai fi si altceva, dar nu e locul aici.
asadar: nu e important cine are dreptate, ci cum este. balonul cu aer cald s-a inaltat impotriva tuturor apodicticilor si la fel si aparatele mai grele decat aerul.
pozitivismul si-a mancat demult orezul. i-a sunat demult konetzul. dar si asta e alta discutie…:)
@grrl, ca incercare de detensionare, eu nu sunt intelectual. sunt un golan.
🙂
domne, mahalagiul a venit cu o problema: e frumos ca regizorul (echipa) sa faca fite, cand nici macar nu se intelege cam pentru ce ar avea rost sa faca fitele cu pricina. ca mirajul ecranului (asta s-a cam dus, ca de-aia face youtube furori pentru iNbecili), ca mirajul asocierii cu aristocratia filmica etc.
si, iata-ne, ajunsi la industrie vs. non-industrie.
daca localizam problema si tinem cont si de ce se plange mahalagiul, o sa constatam ca in ro s-a “translatat” pana in zilele noastre complexul de superioritate al echipei facatoare de filme, cea care calca totul in picioare inainte de 89. romanul, fiinta impresionata mai mult de simboluri decat de scriere, are atitudinea iobagului in fata facatorului de film, indiferent din ce bransa ar face parte facatorul de film. chestia e vizibila si in media, ca zici ca cand (sic!) apare presa s-a scoborat cine stie ce cezar pe pamant, cu suita cu tot, sa ne impartaseasca din prea-plinul acceselor lor speciale la info clasificate.
traim intr-o tara marunta in care fiecare joaca roluri (nemeritate) FUARTE mari!
ei, nu prea i-a sunat koneţul, cel puţin în practică
şi io sunt alergic la ce spui tu, şi asta cauzează şi alergiei mele la “trebuie”, pentru că “toţi” şi “universal” sunt precursoruii lui “trebuie”.
mda; este tipic ‘aluiacarelestiepetoate’ sa sustina enormitati gen ‘si cu 1 film produs pe an, tot industrie se keama’…
bunul simt zice k nu.
definitia mea este EVALUATIVA &, da, de bun simt – in sensul in care eu separ ‘ce scrie pe hirtie’ de realitatea din teren (pe care o cunosc bine cei direct implicati; iar cei care n-o cunosc au bunul simt sa nu se bage in discutii…).
deci (pt o definitie contrastiva): da, inainte exista industrie de film, se faceau zeci de filme pe an, filmele acelea isi scoteau investitia – in general – din incasari etc. era o industrie NORMALA. k si definitia mea 😉
astazi, e un fel de artizanat… sint filme care se fac in regim de ‘mik antrepriza familiala’ (sau ‘famiGliala’ :P). nicio leg. cu ce era inainte.
ceea ce nu inseamna k inainte se faceau filme mai bune! TOTI comentatorii straini ai fenomenului filmului ro observa ac. paradox: k se fac filme (mult) mai putine k inainte, dar dintre alea putine mai multe sint mai bune.
si, da, nicolaescu (normal k) facea parte din industria de atunci! cum face parte si din ‘industria’ de astazi…
ps in sistemul meu retoric, eu spun si k ‘nu exista oameni in romania’ 😛
hm, k sa vezi: FIX aceeasi impresie am si eu dspr tine!
ai un mod compulsiv de a incerk sa demonstrezi k ai dreptate (uneori, impotriva evidentei & a bunului simt), desfasurind lungi pomelnice (destul de indigeste) de cazuistik – aproape k la tribunal, cu puncte & subpuncte… vizual vbind (ceea ce inseamna 1/2 din informatie), este contraproductiv pt k f antipatic, dk imi permiti sa-ti dau ac. sfat 😉
apoi: se observa din ce scrii o pedanterie exagerata (din ac. motiv te-am intrebat, semi-serios, dk esti genul ‘anal’… sper k n-ai luat-o k pe o insulta!), cu sublinieri bolduite/italicizate etc etc. SI ac. lucru este antipatic, punindu-te intr-o postura fitzoasa & ridicola.
in fine, TOT ce faci tu sau provine din anturajul tau este de la genial in sus… tu (sau bunik ta) faceti cea mai minunata soupe a l’oignon, in casa ta mirosea a ceapa caramelizata cum nu miroase nici la ‘la tour d’argent’ – ce mai, u’re simply the best (AND yr family!) :)))
as zice k depui prea mult efort pt o buna ‘impresie artistik’… lucrurile fine & cu adevarat de calitate nu au, pe ele, mark efortului, u know? 😛
ps evident, nici in kestiunea ‘industrie de film’, nici in cea cu ‘circus’ NU ai dreptate! spui k ‘n-am inteles’ in ce sens ai folosit ‘circus’? LOL: ‘pe ce te bazezi’, k sa zic asa? din raspunsul meu se vedea k am inteles FIX sensul – care e doar unul & acelasi, de la latini (juvenal) citire. ce n-ai inteles TU este ceea ce ti-am raspuns eu: k, la noi, cinema-ul (nefiind industrie) NU poate produce ‘circ’ (adik entertainment; nici bun, nici prost) & k ac. rol a fost preluat de televiziuni.
e un adevar elementar, dja mult tratat in sociologia ultimilor ani – ma mir k nu-l stii…
btw, sa stii k multe dintre ‘uniunile’ alea pe care le-ai cules dp site-ul cnc-ului n-au nicio treaba cu facutul filmelor: unele organizeaza festivaluri (deci nu sint involved in production – cazul next), iar altele nu fac kiar nimic. s-au infiintat k sa fie scutite de taxe 😛
so romanian, isn’t it?
corect, la fel cum machiajul perfect nu se observă (sau dacă se observă, nu se are “marca efortului”, femeia este mai frumoasă şi apetisantă fără să ştii neapărat de ce
da, făcea (nicolaescu, am zis şi io în paranteză dealtfel), dar mai întrebam dacă filmele lui de atunci erau bune. sau mai bune. să’nţeleg că nu
e o diferenţă între a face filme bune şi a face filme bine?
voila!
cine stie, se pricepe 😛
erau ‘bune’ in contextu de-atunci, cind la tv n-aveai ce sa vezi & lumea nu avea acces la mare parte din filmu comercial international.
sa ne-ntelegem: NICIUNU dintre filmele lui sn n-a facut gaura-n cer, afara! in conditiile in care statutul lui de semi-nomenklaturist il facea cel mai ‘exportat’ regizor roman, rezultatele acestei supraexpuneri au fost mai degraba mediocre. ah, sigur, dk te uiti in gura lui megalomana, o sa auzi k a fost un geniu comparabil cu orson welles! :)))
a facut – sa zicem – vreo 2-3 filme OK (inainte de 89), printre care ‘mihai viteazu’ & ‘atunci i-am condamnat pe toti la moarte’; dupa – o catastrofa! comedii precum ‘nea marin miliardar’ au avut succesu pe care l-au avut (& ink il mai au, la anumite categ. de public) pt k mizau pe actori f buni (gen amza pellea), k si seria ‘bd’-urilor (mircea dragan) sau comediile lui geo saizescu, dar comedia lui sn capitaliza masiv pe personaju lui amza pellea vz la teveu, so…
diferenta intre a face filme bune & a face filme bine e diferenta dintre autori & meseriasi. filmele bune sint alea care ramin (dintre cele ro ~pre89 ar fi ‘reconstituirea’, ‘padurea spinzuratilor’, ‘proba de microfon’, ‘secvente’, ‘nunta de piatra’, ‘morometii’, ‘meandre’, ‘duminik la ora 6’, ‘dc trag clopotele, mitik’, ‘dincolo de nisipuri’ & ink vreo mina…), alea facute bine sint cele care tin de entertainment – cap de lista fiind aici, dupa gustul meu, ‘operatiunea monstrul’.
intr-un interviu din ‘catavencu’ am lansat ac. intrebare asasina, care a fost preluata k titlu (apropo de filmele ro de dupa 89): ‘nu inteleg dc nu se pot face niste filme proaste bune’ 😛
prin ‘filme proaste’ inteleg filme comerciale – facute ‘sa descreteask fruntile’ cum se zice. noi nu mai avem asa cva pt k nu mai exista meseriasi capabili sa fak niste filme fara pretentii DECENTE (deci nu shushe, nu bombe, nu manele…)
întreb, pentru că cred că nicolaescu este (a fost) un meseriaş bun (adică făcea filme bine, fără să facă filme bune) – nu un geniu, într-adevăr, dar bun. e adevărat că a fost susţinut masiv de regimul comunist, dar cred că a încercat, totuşi, să creeze o industrie a cinematografiei româneşti aşa cum se putea atunci (de exemplu – un exemplu mic – şcoala de cascadorie românească, care acum cred că lipseşte cu desăvârşire). cred că avea o viziune bună şi un simţ managerial – zic, nu ştiu.
de dat mare, da, se dă, nu el povestea că după Cannes-ul din 62 parcă, două “tinere speranţe” din europa de est (el şi un polonez) au fost invitaţi afară, el nu a plecat, polonezul a plecat, el a rămas “sergiu nicolaescu”, polonezul a devenit “polanski”?
exact – un meserias decent. decit k (apropo de povestea – apocrifa sau nu, nu conteaza – cu polanski) asa meserias cum era (k acu s-a ramolit), NU ar fi fost in stare sa fak nici ‘cutitul in apa’, nici ‘repulsie’, nici ‘rosemary’s baby’, nici ‘chinatown’, nici ‘tess’ – & nici macar ‘frantic’ (un film ok, l-am revz recent). ii lipsea nu doar diferenta de talent (care e la polanski), ci si un gust mai rafinat & o doza de nebunie…
altfel, ‘barbat bine’ cum se spune (a fost perfect in kip de pascalopol in ‘felix si otilia’); pacat k avea vocea aia, care strik tot 😛
Sau, mai degraba, “de ce nu s-ar face niste filme proaste bine?”
sau asa, da 🙂
@als
“pedanterie exagerata”
exista indivizi care nu accepta numai one sentence to realise that they might be wrong, si atunci e nevoie de mai mult text, de «lungi pomelnice» ca sa sa se vada ca lucrurile stau altfel, asa cum e nevoie de mai multe becuri aprinse ca persoanele cu vederea slaba sa vada mai bine (de exemplu ca bunica sa vada mai bine cand taie ceapa) – cu alte cuvinte mai ‘multe becuri lumineaza mai bine’…
Spuneati pe undeva “i’m always being made my day (= a field day) when i’m proven right…” ( http://dulce-mahala.tapirul.net/2010/11/08/animal-planet/#comment-11488 ). Evidently, it was you who started a ‘field day action’ telling something like… grrl is talking nonsense, there is no film industry in RO.(just that you know: There IS a film industry in RO, and it’s agents are blocking sometimes the cyclists’ pathways :)…)
In fact, I have no direct interest for debates about the existence or non-existence of the Romanian film industry (in other words, I couldn’t care less), si nu am nici o ‘bucurie’ sa ‘demonstrez’ ca dumneavoastra, in particular, nu aveti dreptate – este vorba de un ‘principle’ I am studying (“field days” principle, in your jargon.)
Btw,acel comment al dúmneavoastra: http://dulce-mahala.tapirul.net/2010/11/08/animal-planet/#comment-11488 “eu nu iubesc decit un om(?):pe mine in rest,am doar simpatii strategice & de moment” ar putea servi ca motto pentru o carte “The self-enamoured man and his life full of field days”.
ps: faceti o impresie mult mai intelectuala cand va etalati cunostintele din domeniul filmului – pe care nu am nici un dubiu ca le aveti – fara acea atitudine de ‘self-enamoured man seeking field days at any price’, atitudine care aminteste de ‘spiritul de mare conducator’ (de care am citit foarte mult, dar nu pe romaneste).
@
“atitudinea iobagului in fata facatorului de…”
exact! – in loc de film putem pune ‘presa’, ‘politica’, sau oricine persoana/organizatie care se crede FUARTE mare.
In lb germana, acea atitudine a ‘supusului’ este numita Untertanenmentalität, si este una din principalele cauze care impiedica dezvoltarea unei societati (mai)liberale.
@we
“nu sunt intelectual. sunt un golan”
am nimerit pe acest blog incidental,si am gasit ca este, in general, mai intelectual ca alte bloguri, la care am nimerit tot incidental, mai bine zis cu ‘research interest’. (mai bine scriu ‘intelectual’ – pentru ca nu e vorba de o definitie comprehensiva a notiunii ntelectual, sau intelectualitate)
Nimerind aici am observat ca toti musafirii virtuali ai Mahalalei (mahalagii, so to speak) se poarta intr-un spirit consensual, solidar, dau cuvantul si altora, accepta alte pareri, ori iau cateodata intentionat – just for fun – pozitii divergente, fara insulte totusi, toti (chiar si ‘blegii’… ;)…) se poarta cu nonsalanta intelectuala, fara sa ‘dea brânci’ la nimeni. Toti – cu exceptia lui Als.
*Ahem* desi…daca ne uitam mai indeaproape, si dumneavoastra (‘we’) mai dati cate un brânci la altii, but only now and then… 🙂 -ö adica… nu este o obsesie…
… & nu crezi k este cel putin inutil – k sa nu zic neinteligent – sa incerci sa convingi cu ‘argumente’ (otioase & satioase) pe cinva care este convins k are mereu dreptate – k, de ex, in kestiunea (inexistentei) ‘film industry’ in romania? 😛
ps diferenta (evidenta pt oricine are vederea buna 😉 ) intre ce spun eu & ce spui tu si/sau [we] este k voi luati afirmatia mea la modul literal & factual-verificabil, in timp ce la mine este o hiperbola – un adevar retoric: spun ‘nu exista industrie de film in romania’ asa cum as spune ‘nu exista pictura romaneask contemporana’: pt k it doesn’t have what it takes k sa fie la standardele respective…
als – meseriasii nu fac arta ci artizanat. Iar o industrie “de meseriasi” se cheama manufactura. 🙂
Industrie-de-film de nisa (in Ro, that is)
Sau de mansarda?
@als
este evident ca nu incerc – cu argumente destul de convingatoare, btw. – sa va conving de ceva (pentru ca stiu ca ‘aveti mereu dreptate'[sic])
Eu incerc numai sa fac clar de inseamna o mentalitate turnata in ciment, unde orice argument, indiferent cat de convingator, nu are nici un efect.
in ‘ciment’!? in BRONZ vrei sa spui! :))
ps se pare totusi k argumentele tale nu sint atit de ‘convingatoare’ pt k – uite – refuzul meu obstinat de a admite existenta unei ‘industrii a filmului’ a dus la mult mai multe nuantari – din partea mai multora – decit argumentele tale 😛
voi-la! 🙂
ca mahalagiu tre’sa caut musai pricini impricinatului: dome’mata nu mai esti demult la singular;filogenetica ta si-a epuizat “pasurile”;tirnacoapele ratiunilor demografice(asta e totul)lovesc spatialitatea;suntem doar fizici,libercitoplasmatici si multi;nu mai e loc de parcare pentru idiosincrazi;doar la 30 de zile primariile elibereaza adev.de geniu;duminicile sunt tot mai rare;popii tot mai homorepetitivi;aspirina mai universala;wertherii mai tratabili;cancerul mai caritabil;badeacirtanii doar afgani resemnati(ai fi crezut?);indivizii firavi-pietonii vigurosi;turistii de dragul turismului;dimensionalitatea avalanselor elvetiene din ce in ce mai neutra;doar militianul bate ca-nainte;ciclicitatea alegerii edilului bate bioritmul;suporterii zvasticati ai gazonului paranoic bat in nestire liberul arbitru;bagi cardul,bagi fisa,bagi..curge orice;firimituri de arta pe peretii metroului;alzheimerii iau toate joburile(nu ma-ntreba ce nu stiu)
Dar..nu lua ce zic eu ca idee de FRENEZIE..tot ce spusei e tacut,patologic,resemnant,decantabil si ireversibil..dar mai ales tacut.
Si-atunci cind re-nasterea nu mai tine de o critica a ratiunii pure ci de una a ratiunii istorice,hai sa acceptam dracului fitza tigarii redundante a condamnatului de regizor care amina macar putin dubla marii productii a plafonarii inconstiente.
@als
Nu. Nu ‘refuzul’ dv. de a accepta un fapt evident (respectiv de a ramine impotmolit intr-o mentalitate turnata in ciment, pe a carui soclu scrie ‘eu, als, am mereu dreptate’) a dus la o discutie mai amanuntita despre ‘indstria de film in RO’ (in trecut sau in prezent), ci incercarea dumneavoastra de a etala (cu succes) anumite cunostinte pe care le aveti despre filmul romanesc, in trecut, si azi (datorita, presupun, unei profesiuni legate – intr-un fel sau altul – de film).
Btw, I strongly suspect ca sunteti un prototip al regimului vechi.
@doru
Spui ca “Militianul bate ca-nainte”? Ah, atunci nu s-a schimbat mai nimic. De exemplu, si ‘Als’ are ‘mereu dreptate’, tot ca-nainte.
Totusi, ceva s-a schimbat: industria cinematografica romaneasca nu mai e FUARTE mare cum era inainte, acum e putin mai mica, aproape la limita inexistentei… dar totusi exista, you know. 🙂
and… you are right, “dimensionalitatea avalanselor elvetiene este din ce in ce mai neutra”. Blame it on the …
rising gold pricerising global temperature 🙂grrl,a zis cineva ca nu avem dreptul,totusi,la o licenta sau la o bicicleta?
grrlll, dacă te rog io frumos să vorbeşti româneşte?…. sau eşti şi tu precum cannesul lui alş, tre’ să aflăm toţi că ştim?
nu-i apocrifă cu polanski, îmi amintesc că l-am văzut io la un teveu la un interviu spunând asta
cu plăcere vorbesc/scriu româneste, indeosebi dacă mă rugaţi dumneavoastră frumos. Spuneţi ce ‘ne-româneşte’ doriţi in special sa spun pe româneşte, şi apoi scriu din nou. Fac orice ca să evit orice comparatie cu als. Nu ca as avea ceva in comun cu el – doar theoretically ma inspaimanteaza gandul…
(dar nu am diacritice la tastatura, si trebuie sa pun semnele acelea frumoase unul cate unul in cuvinte, either by ‘copy and paste’, or ‘insert sign’ – imi dati voie sa scriu fara diacritice?)
fără diacritice da, e voie, ‘s mărinimos 🙂
nu e nevoie de “din nou”, dar citeam neşte comentarii mai sus şi scrâşneam nisipul din dinţi.
ştiu cum e, “been there, done that”, ha, dar mă chinui să nu mai.
Si în ce limba calculati ? Visati în culori sau alb-negru ? Sincer, sânt curios 🙂
eu personal nu calculez – am calculator, si nu stiu in ce limba calculeaza, imi da numai rezultatele (in cifre arabice). 🙂
Cat despre visuri si visat – acelea sunt secrete, si nu le spun! 😉