Nu-mi plac oamenii care fac filme. Au impresia că întreaga lume e a lor şi că o pot lua când au chef. Şi chiar o fac. Nu că ar face ceva cu lumea pe care o iau în posesiune: o tratează ca pe o butaforie, iar noi, locuitorii ei, suntem figuranţi în cel mai bun caz, figuri periferice menite să umple spaţiile prea goale şi atât, precum câlţii din salteaua unui paşă.
Departe de mine de a critica a şaptea artă în sine. O ştiu pe aia cu ne sutor supra crepidam şi nu mă ridic unde nu am ce căuta. Mă refer la infrastructură, la întreaga echipă de filmare, când se instalează ea direct în drum. De patru ori m-am întâlnit cu ei, şi de patru ori întâlnirile au fost extrem de dezagreabile.
Prima dată, mergeam alene pe o stradă lăturalnică prin Cotroceni. Eu când merg alene pe străzi lăturalnice din Cotroceni, nu mă uit în nicio direcţie şi nu aud nimic, ci sunt abstras de şuvoiul necontenit al propriilor mele gânduri întâmplătoare. Aşa că nu am băgat de seamă că un omuleţ mic şi nervos răcnea la mine disperat, dând din mâini şi din picioare. Am observat doar când nişte poliţişti mi-au zis să mă mişc o dată mai repede sau să mă dau din drum. Am aflat aşadar că eram în raza de filmare a unei camere, şi că omuleţul mic şi nervos era chiar Regizorul. Sigur, strada e domeniu public, adică e a tuturor. Asta doar până ţi-o confiscă Regizorul. Întrucât acesta din urmă nu contenea să ţipe “Mai repede, mai repede, hai odată”, venele de pe frunte îngroşându-i-se nefast, a trebuit pur şi simplu să o iau la goană, lucru foarte nedemn şi care mi-a stricat şi reveria, şi prestanţa.
A doua întâlnire a avut loc pe când eram student la medicină. Mă îndreptam dimineaţa, dinspre facultate spre intrarea studenţilor a Spitalului Universitar, prin părculeţul străjuit de capul fisurat al lui Avicena. Mi-era somn şi moţăiam în halat. Când colo, ce să vezi? Toată pajiştea dinspre spital a părculeţului era ocupată de o echipă de filmare. Vreo dooj de rulote, printre altele. Nu o să pricep niciodată ce naiba fac cu atâtea rulote. Probabil actorii, prinţese delicate şi mofturoase, au nevoie de spaţiul lor personal, dragă. Membrii echipei se plimbau agitaţi, dând peste noi şi ignorându-ne cu desăvârşire – pentru cei ce fac filme, oamenii reali sunt mult mai ireali decât cei ireali din filmele lor.
Însă ceea ce mi s-a părut de-a dreptul dezgustător, a fost pseudocadavrul de mucava întins pe jos în faţa spitalului. Arăta a orice, numai a cadavru nu, asta una. În al doilea, cum aşa, oricine are voie să întindă cadavre de mucava în faţa spitalului universitar, în drumul oamenilor, în timp ce la doi paşi mai încolo se fabrică zilnic, şi în weekend, cadavre autentice?
A treia oară eram la muzeul satului, şi un individ m-a abordat ca să mă întrebe dacă nu vreau să bărbieresc un actor. Să-l pseudobărbieresc, că era o scenă dintr-un film. Că figurantul bărbier nu venise. Bineînţeles, urma să fac această sarcină umilitoare fără să fiu plătit cu altceva decât cu onoarea de a exista câteva clipe în Sălaşul zeilor, înainte de a mă întoarce definitiv în lumea mea, a umbrelor şi a uitării. Şi nu aveam voie să cânt arii de Rossini. Bineînţeles că am refuzat.
A patra oară a fost azi de dimineaţă, în drum spre serviciu. Pedalam fericit pe bulevardul Kisseleff (pentru că am izbândit cu succes la referatul meu de ieri, m-am răsplătit înlocuind-o pe Agripina cu un monstru second-hand marca Giant, iapă cu vastă experienţă, fără viteze, cu frână pe pedale, de la înălţimea căruia Bucureştii par foarte mici). când colo, ce să vezi? Pe la arcul de Triumf, caravană mare, nene. Mormane de rulote, camioane, tot tacâmul. Probabil că e o filmare pe scală mare, poate telenovela Inimă de ţigancă, sau poate chiar o reclamă la detergent. Majoritatea caravanei era parcată direct pe pista de biciclişti. Aşa, ca o baligă în mijlocul salonului. Ca un găinaţ pe o pălărie nouă. În timp ce încercam disperat să mă strecor printre ei, am remarcat că una dintre dubele cinematografice avea şi şofer, şi pasager. Zăceau amândoi nonşalanţi, pe pista de bicilişti, unul se uita la ţâţele din ziarul Libertatea, altul îşi explora propriul vid cranian, cu un degetul arătător, prin nas.
Profitând de ocazie, i-am abordat politicos, dar ferm, prin geamul întredeschis:
“Vedeţi că v-aţi oprit pe pista de biciclişti” – le-am zis.
Ştiţi ce mi-au răspuns?
Mi-au răspuns: “Bueeeeey.”
Nu am comentarii suplimentare. Până şi muncitorii de construcţii, cu târnăcoapele pe umeri, care se strecurau şi ei săracii printre gugumanii de pe trotuar, au fost solidari cu mine. “Foarte urât”, au zis.
si daca e si februarie intre alea 4 luni?:)
@Blegoo
Domnule, mintea romanului cea mai de pe urma am auzit ca este ceva mai valoroasa decat aceea mai dintai.
Dar, stiti ce ma gandesc in momentul de fata cand stau frumos la caldura, ma uit la zapada de afara, si aud zgomotul discret de tastaturi, si ma uit la privirile concentrate ale unor studenti dintr-o sala a unei universitati cam la o mie de km de dumneavoastra? Ma gandesc: ah ce bine ca fac cunostinta cu mintea romanului (indiferent care, dinainte, sau de pe urma) numai pe cale virtuala. Cel putin virtual pot sa apas pe ‘log out’.
Sorry. Ma doare can o spun, bineintels – buletin incolo sau incoace.
@tapirul
va dati seama totusi ca eu nu am nimic de a face cu nici o ‘istorie’, si cu nici un “dat de pamant”?
atunci avem 1.72800 × 10^14 nanoseconds mai putin
bre, io vorbesc despre (ce cred eu ca este) perceptia lui we, nu despre realitatea obiectiva a lui ce are grrl de a face cu istoriile si datul de pamant
am spus deja ca sunt mai interpretivist asa.
pe scurt da, ne dam seama, dar e irelevant avutul de a face.
grrl, la cannes ai fost?
Nu cred. Se poate sa fie (alegerea) aleatorie dar cum nu exista hazard, ci numai cunoasterea limitata a cauzelor as fi tentat sa m-adresez lui Vlad pentru o consultatie. O fi ceva din clasa întâia, când am învatat tabla înmultirii ? O fi murit nevasta institutorului în ziua când am facut înmultirea cu 7 ? Vreo explozie solara ? Bun. Si toate astea ca sa nu raspundeti la o întrebare simpla… si inofensiva. :))
Nu, nu am fost niciodata la Cannes.
Iar in Romania am fost numai o data.
@grrl:
Foarte poetic… mioritic chiar.
Când am făcut referire la cei cu “buletin de alte meleaguri” m-am gândit strict la cei de altă nație, care au învățat limba româna ca subiect la facultate ori la altă școală… ori pur și simplu din interes propriu și personal – ei fiind parte din altă sferă culturală și socială.
La ăia trecem cu vederea amestecul de cuvinte de limbi diferite.
Dacă te-ai născut și ai crescut ca fiind Brumhilde Ingolfsson, să zicem… într-un sat din Islanda…și te-ai apucat să studiezi limba româna din curiozitate la frageda vârstă de 24 de ani… atuncea, da, merge s-o freci în ciulama de termeni.
Altfel… e “pateu”… cum zicea gigel.org.
Citat:
“…ce bine ca fac cunostinta cu mintea romanului (indiferent care, dinainte, sau de pe urma) numai pe cale virtuala. Cel putin virtual pot sa apas pe ‘log out’…”
Asta e o chestie ieftină – ca să nu mai spun de faptul că nu apeși “virtual” pe “log out”.
Apeși FIZIC… REAL, nu?
(lătrătura mea, din cotețu’ meu)
Aveti dreptate. Ma cheama Brumhilde Ingolfsson.
@grrl: Cum era vorba aia… “ieftin dai, ieftin porți”?
@Blegoo
Nu cunosc acel proverb.
@grrl: păi… să traducem.
“Talk is cheap but it takes money to buy whiskey”
@grrl, lăsând gluma la o parte, ALŞ este unul din cei mai cunoscuţi critici de film din România. Şi în niciun caz “un prototip al regimului vechi”. Pe bune!
@A.
Eu sunt o persoana greu de impresionat prin simplul fapt ca cineva-mi spune “Vaaai, da ce nu stii pe cutare si cutare? FUARTE mare critic!!!”
La auzul unor nume nu ma apuca fiorii respectului ‘by ‘request’/la cerere, pentru ca, in cercurile pe care le frecventez, respectul nu se ‘cere’, el se castiga.
E foarte bine ca n-am stiut ‘cine’ este ‘als’ de la inceput, asa ca mi-am putut face o parere fara preconceptii. Si stiti ce parere mi-a facut el? Una deosebit de dezavantajoasa. Dezavantajoasa nu numai pentru el, pentru ca – in mod evident – el nu se poate purta mizerabil daca nu are paladini incantati imprejur.
Purtarea lui ‘despotica’, fara nici un interes de comunicare reala, este cu totul corespunzatoare prototipului de ‘mare macăr’ din regimul vechi.
muahaha, A. este paladinul lui alş.
cum, tu trăieşti în străinătate??? uau. am şi eu un unchi mai de departe care e plecat de mulţi ani din ţară. unde eşti?
@tapirul
A. nu era aici pe blog cand Als mi-a ‘demonstrat’ cati paladini are.
:)))))))))))))))))))…..
MA.estre, da pe rele, cum e ?
@sultana: si eu tot la stil m-am referit. nu la continut. ca am folosit “sunt un neinteles”, a fost mai mult un misto, din seria “veatza mea este o drama”, “nimenea nu ma intelege”, tampenii adica.
back to the issue: majoritatea mesajelor de aici sunt scrise “la cald”, de aceea multe din cele scrise de diasporeni sunt intesate de englezisme/frantuzisme/germanisme. care cuvant vine primul, ala e scris.
altii, in schimb, folosesc bonjurismul asta preponderent saxon ca sa isi dea aere. aia sunt de obicei in tara. vrei exemple?
asa ca ar tb. sa ii taxezi pe toti, nu? o masura pt. toti, asa e corect, nu?
cu distragerea atentiei, sa fim seriosi – @grrl putea sa scrie si in latina si tot aia era. despre ce argumente vorbim aici?:) chiar nu vezi miticismul in plina actiune?
da tapire, numai perceptii se exista. nu conteaza ca @als a ajuns la “adevaruri retorice”, nu conteaza ca scris clar “tot ce spun eu este adevarat!” – e in threadul asta.
hai sa o relativizam, hai sa o con-con-contextualizam, sa o explicitam, deconstruizam, reconstruizam.
eu nu sunt deloc la gatul lui @als, poate ca ar tb. sa te uiti in primul rand la agresivitatea sa fata de oricine ce indrazneste sa zica altfel decat el. cam cate exemple de pe alte bloguri tre sa aduc? 5? 10? aduc si 20 daca e nevoie. uups! am uitat ca nu conteaza ce este ci cine este si miticismul genetic.
lasa relativismele pt. alte chestii, parerea mea.
@grrl: stai linistita, nimeni nu te ‘confunda’ cu mine! :))))
pe linga multe alte deosebiri (prea multe pt a fi insirate aici…), toata lumea stie k mie-mi place sa fiu antipatic online – & imi iese de minune kestia asta 😛 -, in timp ce tu tot incerci, saracutza de tine, sa te faci simpatik, da nu reusesti deloc… dimpotriva. sincer acuma: crek ar mai tbui sa umbli la aspectul comunicational (ii zic asa k am observat k iti plac neologismele :P). si, NEAPARAT, la impresia artistik! cu regret iti zic k cam lasa de dorit… ti s-a mai spus, cumva? k dk nu, sa stii: lumea e ipocrita!
Păi… da!
Câtă vreme produce atac la persoană… nu contează, nu?
Mă rog… tu ești scuzat… ai dispensă de la primărie… știm cu toții ce și cum.
Pă caz dă boală.
Tu ai boală pă alș… și el pă tine.
2 pensionari… în mahala, zic.
(… mi se rupe-n paișpe când mă gândesc că taxele mele se duc pă pensiilii voastre…)
🙂
Offtopic: muoamăăă… da’ ce încălziți suntem cu toții… în decembrie…
🙂
Trebe consultat als. Cand se desfasura actiunea din film? Era si februarie pe acolo? 🙂
hm, pai sa vdm… sa le numaram, coane fanik (mihaita etc): am fost eu ‘agresiv’ cu vlad? cu blegoo? cu tapirul? (ok, avem o istorie, da am reusit sa ‘netezim asperitatile’ & vad k ne intelegem…) cu madelin? cu cora? cu sultana banulescu? cu BdeComp? cu ‘A’?
cit dspr ‘grrl’, eu zic k ea, mititik, a fost muuult mai agresiva cu mine decit invers – care m-am multumit sa fac, usor, misto de supele ei a l’oignon 🙂
ps k sa nu mai numaram si blogurile pe care EU am acces, iar tu nu, k ar fi way too cruel for u… 😛
Exagerezi… de dragul punctului care este el.
.
@als:
end of the road. end of story. serios, orice comentariu devine inutil dupa o afirmatie atat de tare.
dak tăceai… filozof erai.
Acuma… ești kritik.
🙂
@madelin: stai putin, k filmu NU se desfasoara in intervalul de 4 luni, 3 sapt etc! sint doar o zi-2, cam asa… si, da, era iarna in film 🙂
Ca de-obicei… iei miștokăria în serios.
well, u’d definitely need some sense of humour to get it :))
Cum ar fi, de ex, Sam.
lasa-l nene sa exagereze, ca intotdeauna EL are dreptate. pe mine ma amuza strambaturile astea.
lasa-l nene sa fie KritiK. el are intotdeauna dreptate, chiar daca o insulta la 2 vorbe si 3 virgule pe fata aia care e prea serioasa pt. mahala.
@blegule, lasa-l sa fie EL. noi cum ne-am mai distra?
Băh… de ce nu stai tu liniștit… pă lokul tău… kând se vede și din tribune k-are-i treaba?
În premieră mondială… până și we… a rezonat la tine…
Ke mai vrei?
Premiu’ Mahalalei?
Akuma… seryos:
El e kritik… noi este komentatori.
E o diferență, nu krezi?
Dreptu’ lui… stilu’ lui.
Să te dai potrivnyk… la astea… e k și cum m-aș încontra yo cu tine la neurologye, zic.
Păy… nu?
pai nu. si pt. faptul ca nu stiu neurologie, nu lucrez in neurologie.
cred ca am spus-o de 100 de ori. deci incontreaza-te cu mine pe neurologie cat vrei, ca o sa dau din umeri.
@als
Un titlu potrivit pentru textul de mai sus ar fi:
‘Blabla-ul lui Măscărici’,
sau, in germana ‘Das sinnlose Gerede des Hampelmanns’
@Blegoo
dak als tăcea… filozof era.
acuma este măscărici.
🙂
Am cetit (din nou) toate comenturile si vreau a zice ca grrl a incercat sa aibe un point. Si, in opiniunea si privirea mea, a si reusit.
Ca als a jonglat mai bine cu definitiile si semanticile, well, asta ie talentu’ lui 🙂
Cum grrl e noua pe aici, sa-i uram uelcom. Inainte sa o facem sa ne dea cu logautul in cap 🙂
Cum grrl a finalizat un research (chiar dak Vlad ii sugera ca ar fi etic sa ceara acordu’catindatilor), well, poate a vinit momentu’ sa o intrebam care-i rezultatul. Mor de-o curiositate!
By the way, io una folosesc anglicisme doar de snoaba (si, cateodata, penca astea imi vin mai la in-de-gura. Sau, de alta cateodata, penca engleza e mai concisa si cu vorbe mai putine).
oo, da! te ‘distrezi’ big time – se simte din ton :)))
ps dc am ‘insultat-o’ pe grrl, k am zis k e ‘anal’?! si eu sint (the)’anal'(type) – probabil de aia nu ne intelegem… in + nu e ‘insulta’, e freud – pe care, nu ma-ndoiesc, ‘ea’ l-a citit in original (stie atitea limbi – bashk soupes a l’oignon – k ne complexeaza pe toti, zau asa!)
Haidi, bre… te day modest.
Știe toată lumea kare-y treaba… de ce să ne kkam pre noi?
Dak avem o nevoie… la tyne apelăm, nu?
Dak vrem o reckomandare de filme… știm la cine să apelăm, nu?
Vrem o lătrătură… știm cine livrează, nu?
🙂
Offtopik… auzi, nene Vlad:
Treaba aia cu bi-polar… e pe bune… ori e zmekerie amerikană?
Vorbesc serios.
(alș și we… abțineți-vă… că e serios, zic. valabil și pt. tapirul)
… poor yorick 😛
ps in times of yore, jesters were the only ones to speak the truth 😉
Desigur.
Ce nu observi tu… e k el joak un rol de.
Kestye kare îl amuză.
kare kestie… pe tine te enervează.
Avantaj: alș.
@blegule, cu ce sa apelezi la mine, pacatele mele? nu sunt neurolog! nu fac pe modestul, dar nu sunt asa ceva. nu am facut medicina. nu sunt medic.
lucrez in altceva, adevarat, apropiat de neurologie, tot legat de ala mushy-mushy din galeata, dar nu le am cu neurologia. si pt. faptul ca pe mine ma intereseaza mushy-mushy sanatos si nu bolnav – caz in care neurologul se baga. si pe mine ma intereseaza mushy-mushy lu sobo nu lu om, ca ala e prea complicat pt. mine.
ce BINE k ne dai si traducerea in germana!
in franceza nu ai?
cva gen ‘les galimatias/galipettes/pitreries d’un bouffon’…
Taky, băh… n-auzi?
Nu vezi k yo kar apa pt. tyne?
Estraordinar, tovarăși… trebe k e ceva naționalistik… să nu poți să te abții… kând ești în avantaj…
Eheeei, cu mine atz fost nitzel agresiv candva…
Istorie, nostalgii, alea alea.
La’kă vezi tu ke și kum… te ia mama dreak’… zic… k ești șpecialist!
Vă aranjez yo pă toți… de nu vă vedețy!
Kă nu degeaba sunt io maidanez!
@als
Lista actuala de “simpatii strategice & de moment”? 🙂
( http://dulce-mahala.tapirul.net/2010/11/08/animal-planet/#comment-11493 )